Definitiv, de la Înalta Curte: Biblioteca Batthyaneum rămâne în proprietatea statului român

Magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție au lăsat statului român o comoară culturală. 1770 de manuscrise și 550 de incunabule, precum și Codex Aureus, cel mai faimos manuscris medieval occidental anluminat, scris cu cerneală de aur, sunt adevăratul patrimoniu al acestei Biblioteci. „Deși mulți au încercat să rupă Biblioteca Batthyaneum de statul român, nu s-a reușit din fericire. Decizia Înaltei Curți reprezintă un mare succes. Trebuie să-i mulțumesc domnului președinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, care a tradus testamentul lui Batthyany și, în urma acestei traduceri, toată lumea a înțeles că patrimoniul revine statului român.”, a declarat Carmen Mihaiu, directorul Bibliotecii Naționale a României, pentru Q Magazine.

• După 25 de ani, Burj Al Arab intră în renovare
• De la americani vine lumina…verde! Bogdan Ivan anunță redeschiderea Rafinăriei Petrotel deținută de ruși
• Peter Magyar: Vom suspenda serviciul de știri al presei publice
• Ce ar vota românii: AUR a ajuns să cumuleze cât PNL și USR la un loc, dar a scăzut față de ianuarie
• România a avut cândva 13 mari combinate de producție a îngrășămintelor chimice…

Instanța supremă a respins recursul declarat de reclamanta Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia împotriva sentinţei nr. 153/2018, din 4 iulie 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Decizia este definitivă. Din completul care a pronunțat această decizie istorică au făcut parte judecătorii Attila Gheza Farmathy, Ionel Marius Ionescu și Virginia Filipescu, alături de magistratul asistent Ciprian Gabriel Ene.

Prin urmare, Biblioteca Batthyaneum, filiala Bibliotecii Naționale a României din Alba Iulia, rămâne în proprietatea Statului Român și în administrarea Bibliotecii Naționale a României.

„Biblioteca Naţională a României a susţinut permanent interesele Statului Român, militând constant pentru ca imobilul şi colecţiile Bibliotecii Batthyaneum să rămână în proprietatea Statului Român, prin efectuarea mai multor demersuri, inclusiv prin formularea unei cereri de intervenție voluntară în dosar, înaintând totodată memorii către Ministerul Culturii, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor. Cererea formulată de Biblioteca Naţională a României a fost susţinută şi de Ministerul Culturii, în calitate de intervenient. Toate aceste demersuri au condus la respingerea acțiunii introduse în instanță de Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia, imobilul şi colecţiile rămânând în proprietatea Statului Român şi în administrarea Bibliotecii Naţionale a României.

Biblioteca Batthyaneum, filiala din Alba Iulia a Bibliotecii Naționale a României, reprezintă un simbol pentru cultura română, dar și un reper fundamental pentru cultura europeană. Deși Biblioteca Batthyaneum a beneficiat de o atenţie deosebită din partea Bibliotecii Naţionale a României, din păcate, statutul juridic al acesteia a amânat anumite direcţii de dezvoltare, legate atât de digitizarea colecțiilor, cât și de introducerea clădirii într-un proiect de reabilitare. Sperăm ca această decizie să fie de bun augur și să reprezinte începutul unei noi etape de dezvoltare în viața Bibliotecii Batthyaneum”, se arată în comunicatul de presă al Bibliotecii Naționale.

Carmen Mihaiu, director general al Bibliotecii Naționale a declarat pentru Q Magazine:

„Suntem foarte fericiți că Înalta Curte a făcut dreptate prin această decizie care este definitivă. Atât patrimoniul privind colecțiile, că acesta este cel mai important, și clădirea rămân în patrimoniul statului, administrate de Biblioteca Națională.

Sigur, din acest moment putem să și dezvoltăm Biblioteca așa cum ne-am dorit întotdeauna, dar faptul că ea a fost în litigiu a determinat neincluderea ei în liste care privesc dezvoltarea clădirilor, investițiile și sigur că în tot acest timp biblioteca a suferit. Ne așteaptă un drum frumos de aici înainte pentru că vom digitiza toată colecția. Acolo sunt în jur de 1770 de manuscrise și 550 de incunabule. De fapt, acesta este nucleul valorii de la Batthyaneum. Aici se află și celebrul Codex Aureus, care rămâne în patrimoniul Bibliotecii Naționale.

În ce privește patrimoniul, anul trecut am încheiat inventarierea întregului patrimoniu și, practic, toată colecția a fost supusă unui proces de conservare. O inventariere completă nu s-a mai întâmplat de vreo 50 de ani. S-a luat document cu document și a fost supus unui proces de conservare. Iar clădirea corespunde și din punct de vedere climatic, al siguranței pentru protecția patrimoniului.

Anul trecut am schimbat organigrama. Până atunci, Batthyaneum a funcționat ca birou. Din 2020 a fost creată o direcție și am numit un director. Practic, are acum un rang mai înalt. Avem de gând să dezvoltăm partea muzeală a colecției și Observatorul Astronomic, care este parte din Biblioteca Batthyaneum.

Deși mulți au încercat să rupă Biblioteca Batthyaneum de statul român, nu s-a reușit din fericire. Decizia Înaltei Curți reprezintă un mare succes. Trebuie să-i mulțumesc domnului președinte al Academiei Române, Ioan Aurel Pop, care a tradus testamentul lui Batthyany și, în urma acestei traduceri, toată lumea a înțeles că patrimoniul revine statului român.”, a declarat Carmen Mihaiu pentru Q Magazine.

Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, a explicat pentru Q Magazine care a fost elementul care a înclinat balanța în favoarea statului român și, implicit, Bibliotecii Naționale.

„Biserica Romano Catolică nu a ținut seama de un lucru foarte clar în textul latinesc, mizând probabil pe faptul că un text se traduce într-un mod particular dintr-o limbă ca latina – știți că italienii zic traduttore traditore. S-a mizat pe faptul că testatorul, contele Batthyany, a lăsat biblioteca în folosul public al Principatului Transilvaniei de atunci care făcea parte din Imperiul Habsburgic. Chiar dacă a creat o epitropie în cadrul bisericii, care să conducă instituția, cărțile și clădirea erau lăsate în patrimoniul public, iar patrimoniul public de pe vremea respectivă – adică Principatul Transilvaniei și deasupra lui statul austriac, devenit între timp, din 1867, stat austro-ungar, a fost moștenit cu toate drepturile sale, la Marea Unire, de statul român. Asta nu s-a înțeles sau nu s-a vrut a se înțelege.

După Marea Unire din 1918, Tratatul de la Trianon și toate tratatele internaționale încheiate atunci de puterile învingătoare cu cele învinse, au stabilit în Europa principiul statelor succesoare. Dacă înainte a fost un alt stat, noul stat care s-a legitimat în decizia poporului era cel care devenea proprietar. Mă bucur că sistemul juridic a stabilit în spiritul a ceea ce a dorit cel care a lăsat această moștenire extraordinară din punct de vedere cultural să rămână în patrimoniul public”, a declarat Ioan Aurel Pop pentru Q Magazine.

Codex Aureus

Cel mai faimos manuscris medieval occidental anluminat din colecţia bibliotecii şi totodată din România este un fragment de evangheliar latin pe pergament din anul 810. (MS II.1). Din punct de vedere paleografic şi stilistic, manuscrisul integral, un tetraevangheliar, aparţine seriei de şapte evangheliare ale Şcolii de Curte / Schola Palatina / de la Aachen, realizate la comanda lui Carol cel Mare (768-814). Manuscrisul este pe drept cuvânt celebru atât prin calitatea excepţională a ilustraţiei, cât şi prin faptul, nu mai puţin celebru, că a fost scris integral cu cerneală de aur.

În literatura de specialitate din Occident, manuscrisul este recunosccut sub numele Das Lorcher Evangeliar, pentru că, după moartea împăratului, manuscrisul a ajuns în proprietatea mănăstirii benedictine Sfântul Nazar din Lorsch. Cu puţin timp înaintea desfiinţării mănăstirii (1556), biblioteca încă bogată a benedictinilor din Lorsch este adusă la Heidelberg şi integrată Bibliotecii de Curte /Bibliotheca Palatina/. În 1623, întreg patrimoniul Palatinei va lua, la rândul său, drumul Romei spre a fi încorporată Bibliotecii Apostolice Vaticane.

Manuscrisul împărtăşeşte aceeaşi soartă dar ajunge parţial la Roma (partea a 2a, Pal. Lat. 50). Vreme de două sute de ani, nu se cunoaşte nimic despre locul de păstrare a primei parţi. La începutul secolului al XVIII-lea, deşi ambele părţi se aflau la Roma, numai a doua parte, la Vatican. Este cert însă faptul că la mijlocul secolului al XVIII-lea, prima parte a manuscrisului aparţinea bibliotecii arhiepiscopului Vienei, Christoforo Migazzi (1714-1803) şi că din în 1782 , prin achiziţie, devine proprietatea episcopul Transilvaniei, Batthyány Ignác.

Legătura originală, este sculptată în fildeş şi aur şi se păstrează la Victoria and Albert Museum din Londra (coperta 1, Solttikoff-Webb Collection, inv. 138-1866, ca achiziţie din anul 1866) şi la Museo Sacro la Vatican. (coperta 2, 1623). Au fost realizate din iniţiativă germană, doua facsimile ale manuscrisului integral, la München în 1967 şi la Lucerne în 2000.

În literatura de specialitate maghiară şi română, fragmentul de la Alba Iulia este cunoscut şi sub numele Codex aureus. Fragmentul de la Alba Iulia numără 111 file [= 222 pagini] în folio, forma regalis, de 365×265 mm. Textul este scris cu cerneală de aur pe două coloane cu 31 de linii în caractere unciale (uncialis). Începuturile capitolelor sunt scrise cu unciale de culoare roşie. S-a folosit scrierea capitală (capitala elegans pentru formulele de început şi de sfârşit ale capitolelor introductive şi ale textelor introductive ale evangheliilor.

Partea conservată la Alba Iulia este surprinzător de bogat ilustrată: cele 101 file de text (202 pagini) sunt decorate cu chenare policrome. Deasemenea sunt anluminate şi cele 12 pagini ale canoanelor, ca şi cele patru tablouri reprezentând portretul evanghelistului Matei (p. 26), al evanghelistului Marcu (p. 148) portretul Mântuitorului (Majestas Domini, p. 36) şi un frontispiciu reprezentând Genealogia lui Iisus (p. 27). Se adaugă paginile cu scriere ornamentală de la începutul evangheliilor, în special, Cornucopiae (p. 37), de la începutul Evangheliei după Matei.

În acest manuscris, ca şi în toată producţia Şcolii de Curte se împletesc motivele stilistice ale artei anglo-irlandeze cu cele franco-germane şi bizantine, demonstrând că arta carolingiană a marcat trecerea de la arta abstract-ornamentală tradiţională a popoarelor nordice către arta cu exprimare mai liberă, mai umanizată a artei bizantine şi mediteraneene; influienţele se explică şi prin reînodarea relaţiilor cu Bizanţul ce a avut loc în timpul lui Carol cel Mare.

O istorie plină de litigii

Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia a fost înfiinţată în 31 iulie 1798, din iniţiativa episcopului romano-catolic al Transilvaniei Batthyány Ignác (1741-1798). Alături de un observator astronomic, mai multe colecţii cu caracter muzeal, biblioteca constituia o parte a fundaţiei culturale de interes public creată de acesta cu denumirea de Institutum Batthyaniani/ Institutul lui Batthyani din Alba Iulia.

Institutul a fost amenajat în clădirea fostei Biserici trinitariene din Alba Iulia. Edificiul, construit în stil baroc între 1719-1738 a suferit modificări în cursul secolului al XVIII-lea impuse de destinaţiile succesive ale acestuia: biserică cu două turle (1719-1784), depozit, apoi spital al armatei (1786-1792) şi observator astronomic şi bibliotecă (1792-1798).

Nucleul de astăzi al Biliotecii Batthyaneum, totodată fondul-tezaur al acesteia, îl constituie colecţia privată a episcopului Batthyány Ignác, formată din 18.000 de unităţi bibliografice, tipărituri şi manuscrise datate începând cu secolul al IX-lea. Ele au fost procurate prin achiziţiile efectuate în ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea. Cele mai importante sunt biblioteca arhiepiscopului Vienei, Cristoforo Migazzi, şi cea a Bisericii Sfântul Iacob din Levoča.

Donaţiile au constituit forma principală de îmbogăţire a fondurilor bibliotecii în cursul secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea. Observatorul astronomic a funcţionat numai până la Revoluţia din 1848, când a fost bombardat. Ulterior, a fost transformat în muzeu, destinaţie cu care a mai funcţionat vreme de un secol. Biblioteca a funcţionat neîntrerupt până astăzi, fiind administrată de episcopia romano-catolică din Alba Iulia până în 1953. În 1962, a devenit filială a Bibliotecii Centrale de Stat, actuala Bibliotecă Naţională a României.

Cea mai reprezentativă sală a bibliotecii, Aula Magna, păstrează amenajarea de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, în stilul austriac „Zopf”, amestec de Neoclasicism şi Rococo, având aceeaşi structurare interioară a spaţiului în nava supraînălţată de o galerie, altar şi cor.

În 1912, s-au pus aici  bazele unui valoros muzeu de arheologie şi de artă sacră, care şi-a îmbogăţit colecţiile în perioada interbelică, perioadă din care datează şi denumirea de Batthyaneum. Valoarea Bibliotecii este dată şi de cele două arhive ale Transilvaniei, a Conventului de la Cluj-Mănăştur şi a Capitlului de la Alba Iulia.

Episcopul catolic, prin testamentul încheiat la 31 iulie 1798, a donat „Bisericii şi Provinciei Transilvania” biblioteca sa şi clădirea care o adăpostea, precum şi Institutul de Astronomie pe care acesta îl fondase, cu sediul în acelaşi imobil.

Conform voinţei testatorului, fundaţia urma să fie condusă şi administrată de episcopii catolici din Alba Iulia, dar sub protecţia guvernatorului regesc al Marelui Principat al Transilvaniei.

În 1947, după instaurarea regimului comunist în România, Biblioteca Batthyaneum şi institutul, devenit muzeu de astronomie, au fost închise şi puse sub sigiliu de către autorităţi (menţiune din hotărârea CEDO din 2012). Ulterior, pe baza cererii consiliului popular al raionului, Biblioteca Batthyaneum şi Institutul Astrologic al Episcopiei Romano-Catolice au fost atribuite statului prin hotărâre judecătorească şi confiscate.

În 1990, prin Decizia nr. 142/1990, Primăria Alba Iulia a dispus ca Biblioteca Batthyaneum să fie plasată sub administraţia Bibliotecii Centrale de Stat – filiala Alba Iulia.

Prin OUG 13/1998 se prevedea restituirea imobilelor care au aparţinut comunităţilor (organizaţii, culte religioase) cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România şi au fost trecute după anul 1940 în patrimoniul statului român, urmând ca o comisie specială ce trebuia constituită în acest sens să procedeze la verificarea îndeplinirii condiţiilor pentru redobândirea dreptului de proprietate de către solicitanţi.

Între anii 1998-2003, printr-o acţiune în justiţie, filiala judeţeană Alba a Partidului Democraţiei Sociale din România (devenit ulterior Partidul Social Democrat) a acţionat în instanţă Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia, Academia Română şi Guvernul, solicitând ca imobilul Biblioteca Batthyaneum să fie păstrat de administraţia Bibliotecii Naţionale a României, ca proprietate publică de interes naţional, şi să nu fie restituit reclamantei.

În cale de atac, Curtea de Apel Alba Iulia a soluţionat definitiv litigiul în sensul respingerii acţiunii PSD Alba pentru absenţa interesului de a acţiona (Deciziile din 24.01.2003 şi 22.10.2003).

Printr-o cerere adresată CEDO, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia s-a plâns că nu îi este acordat deptul de proprietate asupra Bibliotecii Batthyaneum şi Muzeului de Astronomie, inclusiv asupra colecţiilor de cărţi şi altor obiecte conservate, care fac parte din donaţia din 1798.

Aceasta reclama mai ales imposibilitatea de a intra în posesia acestor bunuri deoarece comisia administrativă nu a pregătit restituirea acestora, pe care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/1998 o dispunea.

Prin Hotărârea CEDO din 25 septembrie 2012 publicată în Monitorul Oficial nr.200/2013, statul român a fost obligat la plata unor despăgubiri şi cheltuieli de judecată în valoare de 25.000 de euro în favoarea Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Alba Iulia.

În motivarea acestei hotărâri CEDO se arată că „singura bază care trebuie reţinută pentru acordarea unei satisfacţii echitabile constă în speţă în faptul că speranţa legitimă pe care a avut-o reclamanta ca statutul juridic al patrimoniului solicitat să fie stabilit a fost şi continuă să fie nerealizată de 14 ani.

În această privinţă, referitor la prejudiciul material, Curtea consideră că autorităţilor naţionale le revine sarcina de a alege, sub controlul Comitetului de Miniştri, măsurile de reparaţie corespunzătoare pentru a pune capăt încălcării constatate de Curte”. (Hotărârea CEDO din 25 septembrie 2012 publicată în Monitorul Oficial nr.200/2013)