Emmanuel Macron a câștigat, dar nu a învins. Victoria sa rămâne foarte fragilă: este președintele unei Franțe dezbinate, morocănoase, debusolate, triste chiar.
Patru Franțe, ca patru sferturi, cam cât au avut împreună primii patru clasați în frunte după primul scrutin, un rezultat nemaivăzut până acum în Franța. Patru laturi ale unui cadrilater al temerilor: temerea de atentate, temerea de șomaj, temerea de a nu mai conta pe scena internațională, temerea de imigranți.
Oricât de mult l-ar iubi sau nu francezii care au votat pentru el, oricât de mult credit i-ar da cei care i-au spus Da, Macron, acest atât de perfect francez, ar trebui să dea dovadă de multă umilitate.
Mulți, foarte mulți, i-au semnat efectiv un cec în alb: l-au votat în lipsa unei alte alternative. L-au votat pentru că au reprodus scenariul deja știut, al unui Jacques Chirac împotriva unui Jean-Marie le Pen. La câțiva ani distanță, povestea se repetă. Ar fi bine ca măcar greșelile, ele, să nu se mai repete. Dacă atunci, de atunci, șirul de președinți care a urmat – Nicolas Sarkozy, François Hollande – i-au permis Marinei Le Pen să crească, prin decepția care a urmat mandatului lor, de data aceasta istoria poate fi cu mult mai crudă: un eșec al lui Macron în următorii cinci ani nu ar mai genera dubii sau repliere, ci direct replierea spre Marine Le Pen.
Decalogul președinteluiPână atunci însă, iată cele câteva calități ale președintelui Macron, de care ar trebui să profite cumva francezii.
- Este președintele care reflectă imaginea Franței decontractate. A acelui segment de francezi, nu foarte numeros dar din ce în ce mai influent, care refuză să stea pe tușă în timp ce progresul trece pe lângă ei. Macron este în mișcare şi nu e condus nici de complexe şi nici de prejudecăți. Este prototipul francezului modern, care se căsătorește târziu, cu cine vrea, în pofida tuturor şi a face copii nu este o prioritate. Cuplul lui, deși atipic, este solid. Povestea de vis pe care orice francez o dorește.
- Este un președinte inteligent. Cu intuiție şi chiar cu dexteritate, fostul ministru al Economiei s-a descurcat de minune în a lansa câteva reforme pentru care francezii din clasa de mijloc îi sunt etern recunoscători (trenurile low cost şi autobuzele low cost). Şi a știut să părăsească demn guvernul, fără a da în mâna care îl hrănise, atunci când i s-au cerut compromisuri care i-ar fi descalificat principiile.
- Este un președinte cu un foarte bun carnet de adrese, conectat şi informat. Că e vorba de mediul cultural-filosofic (a fost elevul filosofului Paul Ricoeur), sau de cel al finanțelor (a lucrat pentru banca Rotschild), Emmanuel Macron va ști să aibă intrările pe care le dorește şi când îşi dorește.
- Este un președinte care pare că știe că nu poate reuşi singur şi că are nevoie de sprijinul echipei sale dar şi de sprijinul francezilor în general. Unul din atuurile sale în timpul campaniei a fost limbajul folosit, capacitatea sa de a spune mereu că „francezii au puterea de a face”, „francezii au puterea de a realiza”. Foarte rar a spus „eu voi face”. Rămâne de văzut dacă atitudinea va fi aceeaşi şi de acum înainte.
- Este un președinte care are sprijinul comunităţii internaționale, atât transatlantice cât şi europene. Un președinte care nu are „niciun mort în dulap”, niciun dosar penal sau alte probleme cu justiția. Un președinte care are beneficiul de a fi văzut ca un progresist liberal de restul liderilor lumii.
- Este un președinte profund atașat valorilor şi culturii franceze. Franța are o bună oportunitate, prin el, de a reuşi să se impună pe scena internațională.
- Este un președinte însurat cu un fost profesor. Poate părea o glumă, însă francezii pot spera la o interesantă reformă a educației.
- Este un președinte condus de rațiune şi nu de pasiune. Ca om politic, proaspăt om politic, este mai degrabă adeptul pașilor mici şi siguri, dureroși dar necesari, decât al reformelor lungi şi mai puţin dureroase.
- Este un președinte care poate oferi o viziune Franței, Uniunii Europene chiar. De-a lungul vieţii sale, chiar dacă încă la început, a știut mereu (în viaţa personală sau în cea profesională), să-şi fixeze țeluri pe care le-a urmat, spre care s-a îndreptat. De ce nu un astfel de țel şi Hexagonului?
- Este un președinte calm şi calculat, dar fără a fi un om moale. Atunci când este atacat, cuvintele sale primesc fermitate şi luciditate. Deviza sa, de fan al echipei de fotbal Olympique de Marseille, este „droit au but”. Drept la țel. Iar caracterul său nordic (provine din Amiens, dintr-o familie astăzi din Franța de mijloc, dar având bunicii foarte săraci) îi asigură o dârzenie şi o încăpățânare ieșite din comun. Elevul Macron a eșuat de câteva ori la luatul de examene, dar a insistat de fiecare dată până la reușită.
Mai rămâne doar ca şi timpul să aibă răbdare cu el.
Emmanuel Macron (39 ani) este absolvent al Institut d’études politiques și al Ecole nationale d’administration. Prima sa funcție a fost cea de inspector adjunct în domeniul financiar. A făcut parte din guvernul Valls II ca ministru al economiei iar pe 6 aprilie 2016 și-a lansat platforma En marche ! La finalul lui august 2016, a demisionat din guvern iar câteva luni mai târziu, pe 16 noiembrie și-a anunțat candidatura la funcția de președinte al Republicii.
Paris, 7 mai















































