EXCLUSIV. James Rickards, omul care a prezis cea mai mare criză financiară din istoria SUA, despre RĂZBOIUL BANILOR

JAMES RICKARDS, omul care a prezis cea mai mare criză financiară din istoria Americii, devenind unul dintre cei mai vânduți autori, potrivit New York Times, după publicarea cărții New Great Depression (2020), dezvăluie în exclusivitate pentru Q Magazine cine va câștiga războiul banilor.

• După 25 de ani, Burj Al Arab intră în renovare
• De la americani vine lumina…verde! Bogdan Ivan anunță redeschiderea Rafinăriei Petrotel deținută de ruși
• Peter Magyar: Vom suspenda serviciul de știri al presei publice
• Ce ar vota românii: AUR a ajuns să cumuleze cât PNL și USR la un loc, dar a scăzut față de ianuarie
• România a avut cândva 13 mari combinate de producție a îngrășămintelor chimice…

Bancher american, avocat şi economist, cu 35 de ani de experienţă pe Wall Street. A deţinut poziţii de conducere la Citibank, Long-Term Capital Mana­gement şi Caxton Associates. Printre clienţii săi se numără investitori instituţionali, dar Rickards a lucrat de-a lungul timpului şi cu agenţii naţionale din Statele Unite, printre care şi CIA, din postura de consultant.

În 1980, James G. Rickards a făcut parte din echipa care a negociat elibe­ra­rea ostaticilor ame­­­­ricani din Iran, eveniment care a dus la înghe­țarea relațiilor dintre Teheran și Washington. La sfârșitul anilor ’90, când s-a descoperit că firma Long‑Term Capital Management se afla pe punctul de a cauza un colaps al piețelor financiare, FED-ul (n.m. Banca centrală a SUA) a apelat la Rickards pentru a împiedica o posibilă cădere a piețelor. După atacurile de la 11 sep­tembrie 2001, Rickards a fost cooptat de CIA în echipa care a investigat o potențială scurgere de informații pe Wall Street, ce a avut loc înainte de atacurile teroriste.

Este autorul mai multor cărți despre finanțe, dintre care trei best‑selleruri în lista New York Times, între care amintesc Great Depression (2020), The New Case for Gold (2016), The Death of Money (2014) sau Currency Wars (2011).

De-a lungul carierei a publicat texte în publicațiile Financial Times, Evening Standard, New York Times, The Telegraph și Washington Post. În prezent, este editorul newsletterului financiar lunar Strategic Intelligence.

„VAE VICTIS!” 

Sunt deja 6-7 ani de când ați prezis căderea dolarului și, în lumina evenimentelor recente, pare că lucrurile se îndreaptă spre acest deznodământ. Vorbim oare, de un imperiu în declin?

America este un imperiu în declin, dar acest proces nu este ireversibil.

De altfel, istoria este plină de exemple de imperii care au intrat în stare de regres, dar care au fost revitalizate de o conducere puternică și au prevalat timp de secole, înainte de a începe descreșterea finală. Roma a fost invadată de galii conduși de Brennus, în 390 î.Hr. Galii au capturat orașul, au ucis mulți senatori și au căpătat o recompensă uriașă. Cu toate acestea, orașul și-a revenit, iar zilele sale de înflorire abia atunci urmau să înceapă. Întrebarea este dacă declinul Statelor Unite este reversibil sau permanent?

Declinul de astăzi este cauzat de datoriile excesive, de dependența exagerată de externalizare și de producția chineză, de disfuncțiile politice interne și leadership-ul slab. De asemenea, SUA au exagerat foarte mult prin impunerea unor sancțiuni economice și financiare extrem de dure. Departe de a descuraja sau a modela comportamentul, aceste sancțiuni au accelerat ceea ce era deja o schimbare clară în renunțarea la utilizarea dolarului american atât ca monedă de rezervă, cât și ca monedă de plată.

Inversarea acestor tendințe va necesita o victorie politică decisivă din partea liderilor care vor lua măsuri concrete pentru a reduce datoria și deficitele, pentru a adăuga aur la rezervele SUA, pentru a se abține de la operații militare în străinătate și pentru a marginaliza perspectivele sociale extreme privind structura familiei, educația și confuzia între sexe. Această mișcare va dura zeci de ani, dar tendințele pozitive ar putea apărea rapid. Alegerile americane din noiembrie 2022 ne vor oferi indicii pentru a afla dacă există o reacție la tendințele negative sau, dimpotrivă, dacă ne vor aștepta disfuncții și mai mari decât până acum.

Ținând cont de tendințele globale actuale, vor ajunge statele occidentale să plătească gazul rusesc în ruble?

Politica americană din acest moment face mai mult rău Statelor Unite și Europei, decât Rusiei. Federația Rusă furnizează aproximativ 10% din exporturile globale de petrol și cca. 40% din totalul gazelor naturale consumate de Europa. Este, de asemenea, un furnizor critic de metale strategice, de grâu, de îngrășăminte și alte materii esențiale pentru producția și agricultura mondială. Nu există nicio modalitate de a întrerupe exporturile rusești sau de a izola Rusia de economia globală, fără a afecta grav lanțurile de aprovizionare și producția din alte țări.

Plata în ruble pentru gazul rusesc este o strategie financiară de susținere a cursului de schimb al rublei, la aproximativ 80 pentru un dolar american. Aceasta va avea un anumit efect pozitiv asupra rublei pe termen scurt. Pe termen lung, sancțiunile sunt costisitoare și perturbă foarte mult funcționarea eficientă a piețelor energetice și a piețelor de capital, la nivel mondial. Statele Unite vor trebui să modifice sau să relaxeze cumva sancțiunile impuse Rusiei, altfel se vor confrunta cu o recesiune globală la sfârșitul anului 2022 sau începutul anului 2023.

Există de ceva vreme, discuții despre viitorul declin al euro ca monedă mondială. Cât de plauzibil este acest scenariu?

Este extrem de puțin probabil ca euro să scadă ca monedă mondială separat de un declin al dolarului american. Bineînțeles, dolarul american și euro vor fluctua unul față de celălalt. Acest fapt a fost valabil încă de la introducerea monedei euro la sfârșitul anului 1999. Euro a atins un nivel ridicat, de 1,60 dolari și un nivel scăzut, de 0,80 dolari, dar, în general, se tranzacționează într-un interval mai restrâns, între 1,05 și 1,40 dolari, cu o tendință centrală în jurul valorii de 1,16 dolari, exact unde a fost lansată.

Atât euro, cât și dolarul fac parte din sistemul valutar global al băncilor centrale și vor sta sau vor cădea împreună. Dacă dolarul este înlocuit fie de aur, fie de o formă de criptomonedă descentralizată, atunci euro va cădea odată cu el. Dacă dolarul american se menține datorită unor politici fiscale mai prudente și unei creșteri a rezervelor de aur, atunci euro își va păstra rolul important alături de dolar. Scenariul cel mai puțin probabil este acela în care euro eșuează, iar dolarul supraviețuiește. Acest fapt nu se va întâmpla. Cele două monede vor rezista sau vor cădea împreună.

Arabia Saudită ar putea folosi yuanul (n.m. moneda națională a Chinei) pentru exporturile sale de petrol, mulți analiști văzând în această opțiune o dovadă că America se confruntă cu o iminentă prăbușire. Cu toate acestea, utilizarea yuanului în tranzacțiile globale este foarte limitată și, în plus, yuanul este singura monedă emisă de un lider economic global care practică control de capital și prețuri fixe. Ca atare, orice deținător al monedei chineze se confruntă cu amenințarea constantă a unei devalorizări bruște și cu imposibilitatea de a utiliza liber, moneda, pentru a efectua plăți…

Este important să se facă distincția între o monedă de rezervă globală și  moneda de plată globală. Statutul de monedă de rezervă implică denominarea activelor deținute în rezerve, în principal bonuri de trezorerie americane, dar incluzând și titluri de stat germane, japoneze și britanice. Moneda de plată indică valoarea nominală a banilor utilizați pentru a plăti bunurile și serviciile importate. Dacă Arabia Saudită vinde petrol Chinei în schimbul yuanilor, acest fapt nu înseamnă că Arabia Saudită va deține active în yuani, în rezervele sale. Este mai probabil ca Arabia Saudită să vândă yuani pe piețele valutare, pentru dolari, euro sau lire sterline și apoi să investească aceste monede în active de rezervă. Arabia Saudită ar putea deține o parte din yuani în conturi bancare și să îi folosească pentru a plăti exporturile din China, inclusiv unele produse manufacturate, dar aceste sume vor fi relativ mici în comparație cu exporturile de petrol.

Yuanul nu este bine poziționat ≠pentru a fi o monedă de rezervă, deoarece nu există un fond de obligațiuni guvernamentale chinezești lichide pe care să le poată cumpăra orice investitor.

De asemenea, China nu dispune de structura de tranzacționare și de acoperire a unei piețe mature de obligațiuni și, totodată, îi lipsește un set de reglementări ale statului de drept, necesar pentru a oferi confort investitorilor. Pe scurt, yuanul chinezesc poate crește ca monedă de plată, dar vor trece decenii sau mai mult până când va servi drept monedă de rezervă. Investitorii care nu se simt confortabil cu titlurile de trezorerie americane, în pozițiile lor de rezervă, din cauza sancțiunilor economice recente se vor îndrepta mai degrabă către aur sau alte active dure, inclusiv terenuri.

DRUMUL CĂTRE DEGLOBALIZARE

Larry Fink (n.m. CEO-ul unuia dintre cele mai mari fonduri de investiții din lume, BlackRock) spune, mai mult sau mai puțin, că globalizarea se va sfârși, în timp ce alții, cum ar fi, de pildă, secretarul Trezoreriei SUA, Janet Yellen, nu sunt de acord cu această idee. Asistăm, într-adevăr, la o deglobalizare? Care are ar fi implicațiile acestui fenomen?

Asistăm la o decuplare reciprocă a SUA și a Chinei și la sfârșitul lanțurilor de aprovizionare așa cum s-au dezvoltat din 1989 până în 2019. Acest fapt nu înseamnă sfârșitul comerțului mondial sau al lanțurilor de aprovizionare. Înseamnă însă că noi lanțuri de aprovizionare vor apărea între blocuri de națiuni democratice cu mentalități similare. Multe industrii se vor întoarce în țările de origine, după ce au fost mutate în străinătate, în deceniile anterioare. Janet Yellen înțelege foarte puțin aceste dinamici; ea este un economist cu competențe pe sectorul forței de muncă, având experiență în statistică, dar, în calitate de șef de Bancă centrală, a eșuat. La rândul său, Larry Fink este foarte departe de aceste evoluții, pentru că e prins în gândirea elitelor. Aceste evoluții, însă, sunt reale și profunde.

Cum ați traduce pentru cititorii noștri, Build Back Better?

Legislația Build Back Better este în mare parte o înșelăciune. Ea oferă acoperire politică pentru agenda Green New Deal, care se bazează pe așa‑zisa amenințare climatică și pe știința ecologică frauduloasă. Nu există o criză reală a climei. Această propunere va distruge independența energetică a Americii și va crește costurile pentru americanii obișnuiți cu ≠scopul îmbogățirii elitelor. Din fericire, această propunere are foarte puține șanse de a deveni lege.

Putem vorbi despre restructurarea sistemului financiar internațional? În ce termeni ar fi posibilă?

Cea mai mare restructurare pe termen scurt este ascensiunea monedelor digitale ale băncilor centrale. Acest fapt va înlesni supravegherea statală totală, confiscarea proprietăților oponenților politici, impunerea de rate negative ale dobânzii și alte aspecte ale agendei elitiste. Scenariul acesta a demarat deja cu sistemul de credit social chinezesc, cu sancțiunile americane sau cu oligarhii ruși, cât și cu ascensiunea unor lideri cu înclinații neo-fasciste, cum ar fi viceprim-ministrul canadian Chrystia Freeland, care a confiscat conturile bancare și conturile de criptomonede ale protestatarilor ce s-au opus restricțiilor anti-covid din Canada (n.m. Convoiul Libertății).

Singura modalitate de a evita cu succes impactul monedelor digitale și a supravegherii cu accente totalitariste constă în dobândirea de active non-digitale cum ar fi aurul, arta și terenurile.

Tipărirea convențională de bani sau blockchain-urile și criptomonedele pot schimba fundamental structura de putere a celor care controlează resursele și capitalul?

Nu în sensul unei separări a celor două forțe. Cei care mențin puterea politică și militară vor dori întotdeauna să controleze banii și puterea financiară, care vin la pachet. Dacă apare o tendință în care puterea financiară migrează către sisteme care sunt fie descentralizate, fie controlate de alte persoane decât cele care dețin puterea politică, atunci aceste puteri politice vor distruge sau vor coopta puterea financiară în creștere.

O alternativă este aceea că o putere financiară în ascensiune va distruge puterea politică existentă, printr-un proces subversiv sau revoluționar. În cele din urmă, nu va exista nicio diviziune între puterea politică și puterea financiară. Fie elitele existente vor prelua controlul asupra monedelor descentralizate, fie monedele descentralizate vor contribui la răsturnarea elitelor existente.

Cum s-a „născut” petrodolarul

În 1971, spune Rickards, când guvernul SUA a renunțat la ≠etalonul aur, dolarul a rămas dominant, pentru că nu exista o alternativă. A venit apoi, acordul din 1974 cu Arabia Saudită (și cu alți membri ai cartelului OPEC), pentru stabilirea prețului petrolului în dolari. Acest fapt a sporit cererea globală de dolari. Acordul stabilea ca petrodolarii să fie păstrați în bănci americane, pentru a fi împrumutați economiilor în curs de dezvoltare, care apoi urmau să cumpere produse made in US. La rândul lor, saudiții urmau să aibă și mai mulți clienți și să beneficieze de un dolar stabil, iar SUA urmau să convingă lumea să accepte dolarul, pentru că lumea avea nevoie de dolari pentru a cumpăra petrol.

Ca o paranteză, în spatele acestui acord cu Arabia Saudită s-a aflat o amenințare nu tocmai subtilă din partea SUA, cu invadarea regatului saudit și cu preluarea forțată a rezervelor de petrol. Am discutat personal, la acel moment, despre planurile de invazie, la Casa Albă, cu adjunctul lui Henry Kissinger, Helmut Sonnenfeldt. Însă planul creării petrodolarului a funcționat foarte bine, fără a fi necesară vreo invazie.

În ciuda acestui fapt, după 50 de ani, erodarea rolului dolarului a început să se observe sub mai multe aspecte. Proporția datoriilor în dolari din totalul datoriei globale a scăzut de la 70% la 60%, în ultimii 22 de ani. Prețul aurului exprimat în dolari a crescut de aproape zece ori între august 1999 și august 2020. Drepturile Speciale de Tragere (DST-urile) emise de FMI, bitcoin și aurul stau în blockstarturi pentru a intra în scenă, în cazul în care dolarul continuă să slăbească.

Sancțiunile împotriva Rusiei, un eșec

„Când SUA au impus sancțiuni băncilor rusești, valoarea rublei s-a prăbușit. Totuși, exporturile de petrol și gaze naturale din Rusia au fost permise, pentru că Europa este dependentă de ele și lumea se confruntă cu o penurie de energie. Putin cere acum ca petrolul și gazele naturale rusești cumpărate de statele ce impun sancțiuni să fie plătite în ruble. Acest fapt i-a uimit pe mulți. Dacă Rusia are nevoie de dolari (și are nevoie), de ce să fie plătită în ruble?

Răspunsul este că singura modalitate prin care Europa poate obține rapid ruble este să le cumpere de la Banca Centrală a Rusiei, folosind dolari. Decizia lui Putin reprezintă o lovitură a unui maestru în judo, deoarece prin planul său, Rusia tot va obține dolari, tot va vinde petrol și gaze, dar va avea și beneficiul suplimentar al întăririi rublei.“

În cartea sa, The Case for Gold  (Pledând pentru aur),  Rickards susține că lumea va trebui să se întoarcă la o versiune a etalonului aur pentru a restabili încrederea în sistemul monetar internațional.