Cea mai importantă este: Răul există în noi şi așteaptă momentul crucial să se declanșeze sau răutatea se învaţă? Asta cred că este ideea esențială a filmului Chappie, şi nu lupta pe care o preconizăm că va avea loc într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat dintre om şi mașină.
Urmărindu-l pe Chappie, un robot al cărui program a fost schimbat ca el să poată simți, să poată să învețe şi care e practic un copil care evoluează, eu am ajuns la concluzia că răul e în noi deja, că noi ca specie suntem programați să fim şi buni, şi răi.
Regizorul şi scenaristul Neill Blomkamp, un băiat din Africa de Sud tânăr şi plin de imaginație, m-a impresionat cu District 9 şi cu Elysium, dar cu Chappie efectiv m-a fascinat. Căci filmul nu este despre un roboțel drăguţ cu o voce de copil (vocea este a lui Sharlto Copley, Wikus din District 9), ci este despre umanitate şi despre ce suntem capabili să facem în situații-limită, despre invidia şi răutatea umană. Şi mai mult de atât, despre un moment sensibil când înțelegi cine este Creatorul.
În acest film, Dev Patel, vagabondul milionar, este cel care are credința că un robot poate învăţa să simtă şi este ca un tată pentru Chappie, iar, spre surprinderea tuturor, Hugh Jackman este the bad guy, împreună cu Sigourney Weaver. Dar Chappie nu se lasă înfrânt şi susține până la capăt: „I am consciouness. I am alive. I am Chappie”.
Enjoy!
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
