Deși Ghostbusters şi Groundhog Day rămân filme care au făcut istorie, eu am început să îl apreciez pe Murray abia după Lost in Translation. Se pare că bătrânețea îl face mai serios şi mai plăcut. Nu o să uit niciodată scena din Zombieland când Tennesse se bucură că printre supraviețuitorii apocalipsei zombie se afla şi Bill „Fucking” Murray. Exact așa simt şi eu!
Dar să ne concentrăm acum pe filmul St. Vincent în care Murray joacă rolul unui bărbat trecut bine de a doua tinerețe (nu aş vrea să îi spun bătrân), urâcios, curvar, lipsit de noroc şi aparent egoist. Doar puştiul Oliver, noul său vecin, reușește să vadă dincolo de carapacea antisocială construită cu atâta dibăcie. Şi astfel, Oliver îl vede pe Vincent MacKenna ca pe un sfânt modern, căci ce este un sfânt, un om care are grijă de alţi oameni şi face sacrificii pentru ei. Discursul de la sfârșitul filmului este chiar înduioşător, iar pentru primul său proiect mare regizorul şi scenaristul Theodore Melfi se descurcă foarte bine.
M-aş bucura tare mult dacă Murray ar fi nominalizat la un Oscar, căci acest rol i s-a potrivit ca o mănușă şi, sincer, merită un Oscar măcar doar pentru a-i auzi discursul de acceptare.
Dar şi mai mult m-aş bucura să îl văd pe Jaeden Lieberher (Oliver) în mult mai multe filme, căci m-am îndrăgostit de acest puști serios cu accentul lui haios de Brooklyn.
În rest, Melissa McCarthy şi Naomi Watts sunt doar de umplutură pe lângă acești doi minunați actori care construiesc o relație specială acolo unde nu te așteptai. Enjoy!
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
