Harlan Ullman, Atlantic Council: Nu lăsați Ucraina să devină un nou Afganistan!

Nu faceți o greșeală: actuala strategie a SUA/NATO și postura de negociere pentru soluționarea crizei ucrainene și inversarea „cererilor din tratat” impuse de Rusia nu funcționează. Desigur, președintele rus Vladimir Putin s-ar putea să nu fie interesat de niciun alt rezultat decât unul ales de el. În acest caz, nicio strategie sau truc nu va funcționa. Dar care ar fi alternativa pentru a ieși din acest impas?

• Simina Tănăsescu: Am avut nevoie de un timp de procesare a informațiilor din acele documente, care au fost desecretizate într-o mișcare fără precedent
• După 25 de ani, Burj Al Arab intră în renovare
• De la americani vine lumina…verde! Bogdan Ivan anunță redeschiderea Rafinăriei Petrotel deținută de ruși
• Peter Magyar: Vom suspenda serviciul de știri al presei publice
• Ce ar vota românii: AUR a ajuns să cumuleze cât PNL și USR la un loc, dar a scăzut față de ianuarie

Războaiele afgane pot fi relevante. Atât Uniunea Sovietică, cât și NATO, au fost forțate să abandoneze Afganistanul după decenii de lupte din cauza eșecului comun de a înțelege natura conflictului și a combatanților. Acest eșec a condus la o strategie a coaliției de „construire a națiunii” care, retrospectiv privind, a fost condamnată încă de la început.

Se repetă acest eșec de înțelegere și în Ucraina?

SUA și NATO au ales să nu înțeleagă sau, mai probabil, să ignore motivele, scopul și strategiile fezabile de ieșire ale lui Putin, interpretându-le drept „revizioniste” la nivel istoric și, prin urmare, inacceptabile. Dar dacă am presupune că Putin chiar crede în ele și acționează în baza lor?

Strategia actuală a SUA/NATO este mai puțin una clasică și mai mult o colecție de acțiuni individuale menite să descurajeze sau să pedepsească incursiunile ulterioare ale Rusiei în Ucraina.

Dar a urmări controlul armelor și restricționarea exercițiilor militare în Europa, ca principalele probleme de negociere, deviază și nu abordează centrul crizei ucrainiene sau cererile lui Putin.

Menținerea coeziunii NATO este o necesitate, nu o strategie. Descurajarea, prin amenințarea cu sancțiuni și înarmarea Ucrainei, nu va funcționa dacă Putin este hotărât să atace. Diplomația eșuează dacă nu sunt stabilite baze comune pentru a genera negocieri de succes. Să înlături preocupările reale rusești înseamnă a fi orb.

Și, având în vedere retragerea haotică a Statelor Unite din Afganistan, anul trecut, putem avea încredere că de data aceasta, criza va fi gestionată mai bine?

Putin cunoaște poziția actuală și până acum neclintită a SUA/NATO cu privire la extindere. Indiferent de ultimatumurile sale, el apreciază că orice extindere nu se află pe agenda imediată a NATO. El știe, de asemenea, că, spre deosebire de Războiul din Afganistan, NATO nu are nici un articol 5 sau alte obligații de apărare reciprocă cu Ucraina, dincolo de Carta NATO-Ucraina, care cere doar consultare. Și Putin păstrează inițiativa controlând amenințarea și utilizarea forței la care au reacționat aliații.

„Președintele Biden a spus că există o posibilitate clară ca rușii să invadeze Ucraina în februarie. El a spus asta public și am avertizat despre asta de luni de zile”, a declarat purtătorul de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al Casei Albe, Emily Horne.

Președintele Biden a spus clar că SUA și NATO nu vor desfășura forțe militare în Ucraina. Fluxul de „arme defensive” și echipamente militare către Kiev continuă și Putin crede că țara sa va rezista oricăror sancțiuni punitive ar putea urma.

Cererile Rusiei, pentru un acord obligatoriu care să pună capăt extinderii NATO și revenirea la cadrul de securitate valabil înainte de 1997 în Europa, au fost respinse de aliați, făcând sumbre  perspectivele pentru o reglementare pașnică. Dar să presupunem că această decizie ar fi reluată. Dacă nu s-ar ignora categoric cererile rusești, ar putea cadrul de dinainte de 1997, să ofere vreun beneficiu pentru NATO?

În acest cadru, Moscova ar trebui să elimine forțele din Georgia, Moldova și Ucraina și rachetele Iskander din Kaliningrad. Există și alte zone care ar putea fi favorabile NATO? Deși examinarea acestei alternative poate să nu producă progrese, nerespectarea ei exclude orice posibile oportunități.

Dacă există temeiuri pentru negocieri, o întâlnire în persoană între președinții Biden și Putin ar fi următorul pas, și cel mai promițător. Oricum, Putin va continua să atace solidaritatea NATO și suveranitatea Ucrainei, cel mai probabil printr-un joc de așteptare, pentru a testa răbdarea Occidentului.

Fisurile sunt deja vizibile în NATO în cazul Nord Stream 2, al transporturilor de arme către Ucraina, și, așa cum a propus președintele francez, Emmanuel Macron, privind rolul Uniunii Europene. Aceste fisuri au toate șansele să se adâncească.

Vladimir Putin într-o întâlnire cu conducerea Ministerului Apărării și cu lideri ai industriei militare Foto Kremlin.ru

Dacă Putin se justifică doar prin condițiile sale, Biden a prezis un răspuns militar rusesc. Cea mai puțin probabilă situație ar fi o invazie și o ocupare pe scară largă a Ucrainei. Rusiei îi lipsesc resursele, iar publicului rus stomacul, pentru un război total.

Fără un acord, NATO nu va avea nicio altă opțiune decât să își îndeplinească amenințările cu sancțiuni dure. O anumită formă de extindere a NATO ar deteriora inevitabil relațiile cu Moscova, mai mult decât sunt deja. Iar propunerile prea zeloase de a transforma Ucraina într-un câmp de luptă sângeros asemănător afganului, dacă Rusia invadează și ocupă o parte sau tot acel stat împărțit, nu ar face decât să intensifice violența.

Într-o conferință de presă organizată vineri, 28 ianuarie, la Kiev, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a reproșat liderilor lumii că prin retorica „iminentului război cu Rusia” au produs panică și au destabilizat economia țării sale

Cu toate acestea, dacă președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, ar fi convins, amăgit sau constrâns, să amâne cererea de intrare în NATO, cu condiția ca Rusia să-și retragă forțele și să facă alte concesii, ar putea apărea un compromis.

Afganistanul a fost un eșec din cauza faptului că unele lucruri nu s-au înțeles fundamental. Cu toate acestea, a înțelege ce îl motivează pe Putin și a revizui cadrul de securitate european, valabil înainte de 1997, în mod cert nu pot înrăutăți lucrurile. Și ambele demersuri ar putea crea un mijloc de a reduce divizarea peste care pare să nu fie posibil vreun pod în prezent.