Interviu exclusiv cu Dumitru Prunariu. COVID-19 ajunge în Spațiu

„12 aprilie 1961 a fost data la care a fost realizat de către Iuri Gagarin primul zbor cosmic uman. Acest eveniment istoric a deschis calea explorării spațiale în beneficiul întregii umanități.Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, prin rezoluția sa A / RES / 65/271 din 7 aprilie 2011, a declarat 12 aprilie drept Ziua Internațională a zborului cosmic realizat de către om. În rezoluție se spune că această zi a fost astfel decretată ca să se sărbătorească în fiecare an la nivel internațional începutul erei spațiale pentru omenire, reafirmând contribuția importantă a științei și tehnologiei spațiale în atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă și creșterea bunăstării statelor și a popoarelor, precum și asigurarea realizării aspirației lor de a menține spațiul cosmic în scopuri pașnice. Până în prezent au zburat în cosmos 570 de oameni, bărbați și femei, cetățeni ai 38 de state ale lumii. Am avut ocazia să zbor în spațiul cosmic la 20 de ani după zborul lui Gagarin, devenind astfel al 103-lea cosmonaut al planetei Pământ. Cu ocazia zilei de 12 aprilie, a Zilei cosmonauticii cum este cunoscută de către toată lumea, îmi face plăcere să îi felicit pe toți colegii mei cosmonauți și astronauți din întreaga lume, pe toți cei care lucrează în domeniul cosmic, în cercetare, industrie, în sfera serviciilor sau în administrație. La mulți ani!”, a scris într-un mesaj remis Q Magazine, Dumitru Prunariu.

Generalul Dumitru-Dorin Prunariu detaliază pentru Q Magazine interdependența Spațiului cu Pământul și cum efectele Covid-19 pot ajunge până pe Lună.

Am realizat acest interviu la începutul lunii martie, când încă nu prevedeam impactul acestei pandemii la nivel global. De aceea, poate că unele întrebări au rămas nerostite.

• După 25 de ani, Burj Al Arab intră în renovare
• De la americani vine lumina…verde! Bogdan Ivan anunță redeschiderea Rafinăriei Petrotel deținută de ruși
• Peter Magyar: Vom suspenda serviciul de știri al presei publice
• Ce ar vota românii: AUR a ajuns să cumuleze cât PNL și USR la un loc, dar a scăzut față de ianuarie
• România a avut cândva 13 mari combinate de producție a îngrășămintelor chimice…

VIRUSUL CREEAZĂ PROBLEME GEOPOLITICE

Cum se vede coronavirusul din Spațiu?

În domeniul spațial se dezvoltă foarte multe programe care au tangență directă cu medicina. E-Health-ul este un domeniu abordat de foarte multe națiuni, inclusiv China, prin care se caută să se supravegheze, să se urmărească dezvoltarea anumitor epidemii, pandemii acolo unde este cazul, transmiterea datelor medicale la distanță, utilizarea comunicațiilor cosmice pentru a facilita interacțiunea între instituțiile medicale din lume. Coronavirusul, deși încă nu pare să-și fi atins efectele maxime, creează foarte multe probleme politice și geopolitice, pentru că răspândirea lui a blocat căi de comunicații, deplasarea specialiștilor, industrii întregi care stau pe loc și caută să-și țină oamenii acasă pentru a nu răspândi în continuare virusul. Toate acestea afectează mult activitățile Chinei, în primul rând, dar pentru că este inclusă într-un sistem global acum, comerțul, industria prin intermediul ei, promovate de aceasta, au deja efecte globale.

China pregătește o stație spațială care va fi complet asamblată pe orbită în anul 2022. Aceasta este previziunea, acestea sunt promisiunile făcute de China. Începând cu anul următor, va invita și parteneri de cooperare, colaborare, în efectuarea unor experimente științifice la bordul acestei stații orbitale, zburând, desigur, cu echipaje chinezești în parteneriat.

Europa profită de această oportunitate și a încheiat un acord de cooperare cu China care prevede și această posibilitate. Acum doi ani de zile, doi astronauți europeni care învață de mult timp limba chineză, au făcut pregătire cu taiconauții (n.n. – varianta chineză pentru termenul astronaut folosit de americani sau cosmonaut folosit de ruşi), pentru salvare în caz de avarie a navei cosmice.

Pregătirile vor continua și pentru Europa, care nu are mijloace de lansare proprii în spațiul cosmic. Deocamdată, stă la coadă la ruși, așa cum stau și americanii, de altfel. Va folosi această oportunitate și va dezvolta anumite programe spațiale în niște limite impuse de normele de securitate europene cu China.

Desigur, nu suntem singurii, noi europenii, cei care dezvoltăm programe cu China. Capacitățile spațiale ale Chinei sunt foarte mari în momentul de față, iar programul spațial chinezesc este în plină dezvoltare. Acesta urmează să atingă frontiere noi. De la stația orbitală chineză se va ajunge pe Lună. Deocamdată, rovere chinezești investighează suprafața Lunii și caută zonele cu resurse naturale propice pentru a fi exploatate în viitor. De asemenea, investighează suprafața Lunii, pentru a vedea unde ar putea fi construită și o bază permanentă. Desigur, aici americanii sunt primii. Ei au promovat un nou program de explorare a Lunii, numit Artemis (n.n. – conform mitologiei greceşti, este sora geamănă a lui Apollo). Acest program va duce la o dezvoltare extraordinară a tehnologiei spațiale.

Luna este, practic, un nou teritoriu de resurse și se va da o bătălie pe acestea, inclusiv acolo. E loc pentru toată lumea pe Lună?

Sperăm că această bătălie să se transforme într-o cooperare. De ce sperăm? Eu sunt, printre altele, și expert în cadrul unei asociații internaționale, se numește Moon Vilage Association, asociația Satul Lunar, dar nu sat din punctul de vedere al unor construcții pe Lună, ci din punctul de vedere al unor sinergii, a favorizării cooperării între state pentru a utiliza Luna într-un mod sustenabil.

În spațiul cosmic, la început, ne-am obișnuit să considerăm că nu afectăm pe nimeni, nu se întâmplă nimic. Aruncăm acolo deșeurile cosmice, rămân trepte ale rachetelor purtătoare şi bucăți din sateliți, iar acestea, în momentul de față, creează mari dificultăți în noile lansări care se produc. Din cauza că nu sunt controlate deja, acestea pot lovi și din când în când lovesc obiecte active.

Ei bine, referitor la Lună, trebuie să ne gândim de la bun început cum o utilizăm, astfel încât să nu lăsam deșeuri, să nu afectăm mediul lunar, dar să și profităm de resursele naturale ale Lunii.

Spuneam că, în momentul de față, chinezii au rovere care fac investigații, vor aduce roci lunare pe Pământ într-o misiune viitoare și vor fi analizate, dar americanii sunt cei mai avansați. Prin programul Artemis creează o navă cosmică nouă care va duce câte patru astronauți pe Lună, o rachetă purtătoare nouă și o stație orbitală care va fi plasată în jurul Lunii, și nu în jurul Pământului. Vor crea un hub unde vor veni astronauți, vor petrece puțin timp la bordul stației orbitale, vor coborî cu un modul care face doar tranzitul între Lună și stație orbitală, deci își vor desfăura activitatea pe Lună și vor reveni apoi pe Pământ. Intenția finală este de a construi într-o zonă a polului sud al Lunii o bază lunară permanentă, care să fie locuită permanent de echipaje care se vor schimba între ele, desigur. Pe Lună se găsește apă sub formă de gheață, zona de sud găzduiește cam de două ori mai multă gheață decât zona de nord. Din gheață putem să fabricăm oxigen, hidrogen, putem să fabricăm combustibili pentru nave cosmice, putem fabrica apă potabilă pentru echipajele care se vor afla pe Lună și tot în aceste zone există numeroase resurse naturale. În primul rând, există fier sub formă de oxid de fier. Ce înseamnă oxid? Înseamnă că are oxigen. Tot această zonă este puternic bombardată de radiația solară care emite foarte mulți protoni de hidrogen. Aceștia lovesc suprafața lunară și împreună cu oxigenul formează compuși, oxigenul din minereuri. Aşadar, putem beneficia de soare, de fier, de alte minerale care se găsesc pe Lună. De exemplu, de pe Lună se poate exploata mai mult titan decât pe Pământ, există oxizi de alte materiale și toți aceștia vor contribui la dezvoltarea unei producții industriale pe Lună într-un viitor mai îndepărtat.

De pe Lună se poate exploata mai mult titan decât pe Pământ.

Marii jucători din Spațiu în momentul acesta sunt Rusia, China și Statele Unite. Și… India, nu?

Da, India, Japonia și Europa luată ca un întreg, prin Agenția Spațială Europeană.

Totuși, din toți cei enumerați, SUA sunt singurele care au instituit o armată a Spațiului. Vor reuşi Statele Unite să domine și acest nou teritoriu?

Numai în domeniul civil Statele Unite investesc anual cam 18 miliarde de dolari. Acest buget este mai mare decât bugetele însumate ale altor state, inclusiv ale Rusiei, ale Chinei, ale Agenției Spațiale Europene. Europa investește în domeniul spațiului cosmic în jur de 5 miliarde de euro în fiecare an. Adăugând la aceasta investițiile în domeniul militar, pentru că Statele Unite, având o armată întreagă de santinele cosmice care păzesc Pământul din spațiul cosmic și al căror procent reprezintă cam două treimi, și-au creat și o forță spațială proprie.

BANI ÎN SPAȚIU

18 MILIARDE $ investesc SUA, anual, în domeniul civil care vizează Spațiul

5 MILIARDE $ investește anual Europa

400 de miliarde de dolari – cifra de afaceri în lume din domeniul spațial crește anual cu 7%

Desigur, acordurile și tratatele internaționale interzic utilizarea militară a spațiului cosmic. Numai că de aici se desprind anumite nuanțe. Ce înseamnă utilizare militară? Multe națiuni lansează în spațiul cosmic sateliți cu utilizare duală: îi folosesc atât în scopuri civile, cât și în scopuri militare. Aceeași informație care este obținută din spațiul cosmic de sateliți de înaltă rezoluție, poate fi folosită într-un anumit fel de partea militară, în alt fel de partea civilă. Toate aceste aspecte sunt puse sub semnul întrebării, din punctul de vedere al legislației internaționale, dar există portițe de scăpare.

Nu numai SUA desfășoară programe militare. Toate națiunile puternice au programe militare în spațiul cosmic, iar argumentul forte este protecția suveranității naționale. Ei bine, dacă alții au și tu nu ai, vin, te investighează, te lovesc, iar tu nu poți să contracarezi. Deocamdată este caracterizată prin acțiuni pasive, teledetecție satelitară, observă Pământul, dar nu atacă. Nu atacă pe nimeni, deşi utilizează informații obținute din spațiul cosmic. În meteorologie e la fel: vezi ce se întâmplă pe câmpul de luptă, poți să ataci sau nu, vin nori, vine o furtună de nisip în deșert etc.

Practic, ceea ce constituie important pentru Statele Unite e acest complex militar integrat prin intermediul spațiului cosmic. Orice vulnerabilitate duce la perturbații mari în funcționarea precisă a acestui sistem oriunde pe glob.

ROMÂNIA VA AVEA PROPRIUL SATELIT DE TELECOMUNICAȚII

Şi România este dependentă de sateliți. Dacă îmi puteți confirma, Ministerul Apărării Naționale lucrează la un proiect pentru construirea unui astfel de satelit, sigur într-o cooperare internațională.

România beneficiază de Agenția Spațială Română (ROSA) la a cărei creare am participat, alături de alți specialiști, în 1991, o instituție publică, servind intereselor Guvernului și statului român. Fac aici o mică deosebire, Guvern și Stat, pentru că sunt organizații internaționale în care suntem reprezentați ca stat, cum este Organizația Națiunilor Unite, și sunt organizații unde suntem reprezentați ca Guvern, cum este Agenția Spațială Europeană (ESA), unde avem un acord interguvernamental.

În acest context, desfășurăm programe spațiale naționale, aplicații pentru diferite domenii de activitate, prin contracte cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale, Mediului, Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, informăm operativ în caz de dezastre naturale, în caz de alunecări de teren, obținem informații prin satelit, avem cooperări internaționale vaste, putem oricând apela la un anumit sistem internațional, pentru a obține imagini în decursul a câteva ore. Pe lângă aceasta, ne ocupăm nu numai de Spațiu, ci și de cercetare în domeniul securității naționale. Și, în acest context, cooperăm cu instituțiile care asigură protecția noastră, din punct de vedere militar, al informațiilor etc.

La nivel european există câteva proiecte strategice care au fost executate în principal de Agenția Spațială Europeană, dar sunt coordonate și sub autoritatea Comisiei Europene. De aici și implicațiile politice. Ele desfășoară programe care sunt necesare Europei, pentru a deveni independentă de alți furnizori de servicii care, probabil, au interesele lor, și ne furnizează doar datele pe care le consideră ei necesare pentru a lua noi deciziile care le convin. Și aici programele principale sunt Galileo, programul european de radionavigație și de poziționare globală prin satelit, Copernicus, care este un program de monitorizare din spațiul cosmic, de probleme de securitate și mediu și un nou program care se dezvoltă – GovSatCom pentru telecomunicații guvernamentale, adică telecomunicații criptate, telecomunicații care să nu fie bruiate şi interceptate de alții.

Aici România este parte a unui program mai larg în care și-a propus și a argumentat că este foarte util să aibă propriul satelit de telecomunicații. Acesta se dezvoltă prin intermediul Ministerului Apărării, al Agenției Spațiale Române și a altor instituții care participă la acest program.

Ce orizont de timp dați finalizării acestui proiect?

Nu este îndepărtat, astfel încât să putem face parte dintr-un complex internațional unde suntem parte, să putem coopera și cu alți parteneri strategici, dar să utilizăm și propriile noastre resurse pentru ceea ce ne interesează strict la nivel național.

ROMÂNIA PUTEA CONSTRUI RACHETE EUROPENE

Ați amintit de Agenția Spațială Europeană. Ştiu că de vreo trei ani de zile nu ne-am plătit contribuția. Care mai e situația?

Da, ca la noi la nimeni, aș putea spune. Noi, prin acordul pe care l-am semnat cu Agenția Spațială Europeană, așa cum este acordul semnat cu Uniunea Europeană sau cu NATO, ne-am obligat să plătim anual o anumită contribuție, stabilită ca un procent din PIB. Aceasta revine aproape integral României sub formă de proiecte pe care le facem pentru Europa şi se integrează în marile programe europene. Astfel, avem ocazia să creăm instituții, să formăm specialiști, să exportăm ceea ce facem în România și să obținem beneficii. Ei bine, această contribuție, din eroarea sau neglijența unui anumit ministru al Cercetării, sau, poate, dintr-o intenție mai puțin lăudabilă, a fost într-un an distribuită pentru alte activități interne și nu a fost plătită Agenției Spațiale Europene.

Sunt deja peste trei ani de când nu ne-am plătit contribuția. În consecinţă, ne-a fost suspendat dreptul de vot, iar acei bani care trebuiau să ne revină nu ne mai vin, proiectele fiind suspendate.

Este chiar o rușine pentru că sunt alte state din Europa care doresc să plătească suplimentar față de bugetul pe care s-au angajat să-l plătească, fapt care nu se poate, pentru că strică puțin echilibrul Agenției Spațiale Europene. O dată la trei ani se întruneşte un consiliu interministerial care decide asupra programelor viitoare. România obținuse inclusiv aprobarea de a se integra în programele industriale de participare la construcția viitoarelor rachete europene. Vă dați seama ce beneficii se pot obţine din participarea la un program industrial de o tehnicitate extraordinară?!

În primul rând, ar fi însemnat investiții în România…

Bineînțeles! Ei bine, suntem suspendați.

Bătălia pentru programe la nivel european este foarte mare, pentru că, în momentul de față, cifra de afaceri în lume din domeniul spațial a ajuns la 400 de miliarde de dolari și crește anual cam cu 7%. Investițiile în domeniul spațial aduc beneficii enorme celor care le fac. Europa, pentru anul viitor, a decis să investească cu câteva sute de milioane de euro mai mult, tocmai pentru a face față necesităților de implicare în programele internaționale. NASA, pentru a accesa Luna cât mai curând – în 2024, – intenționează să așeze pe Lună o primă femeie și „un următor bărbat” cum spun ei, pentru că bărbații au mai fost pe Lună, 12 americani în cadrul programului Apollo. Toți investesc mult, noi însă am băgat capul în nisip ca struțul și așteptăm să se întâmple o minune.

Cum vă explicați? Nu înțelegem importanța domeniului, există un tip de incompetență la nivelul leadershipului guvernamental din România?

Dumneavoastră vedeți ce se întâmplă la nivel guvernamental în România! Probabil că ați pronunțat niște cuvinte care sunt adevărate. Lipsa de înțelegere a implicațiilor unor astfel de măsuri a dus la ceea ce s-a întâmplat. În afară de aceasta, o cauză cred că este egoismul anumitor lideri care au dorit neapărat să investească într-un domeniu pe care îl controlează ei.

Partea spațială în România reprezintă o insulă care s-a dezvoltat frumos și a fost dusă de oameni competenți, de oameni cunoscuți, iar cuvântul acestor oameni a contat foarte mult și în aderarea noastră la Agenția Spațială Europeană, și în semnarea unui acord cu NASA în anul 2000 și în primele contracte internaționale pe care le-am semnat după 1990. Toate acestea s-au datorat unor oameni care știau în ce mediu se învârt, știau ce înseamnă fiecare organizație, știau să pună punctul pe „i” și cu ce să vină și de acasă.

Dumneavoastră sunteți modest și nu vă autonominalizați, dar eu știu și mai suntem și alții care știm că vă datorăm – România în sine vă datorează foarte mult – în raportul cu aceste autorități.

Ați avut vreodată sentimentul de tristețe, de dezamăgire, că, dacă nu ați fi fost cosmonaut din România, ci ați fi aparținut unuia dintre marii jucători din Spațiu, poate ați fi avut o altă carieră?

Nu am mers pe această idee. Eu m-am realizat ca român, în calitate de cosmonaut român și am considerat întotdeauna că trebuie să aduc o contribuție la dezvoltarea acestui domeniu în România.

Eu sunt Prunariu, pentru că sunt primul cosmonaut român și în această calitate duc România în anumite instituții internaționale, unde îi ridic nivelul.

Desigur, aș fi putut să spun: Vreau în Statele Unite! Eram unul din cei vreo 300 de astronauți americani, eventual, dar nici măcar nu eram american, eram unul venit din afară. Nu m-aș fi regăsit. Poate doar strict în ceea ce privește realizarea mea profesională pe un anumit domeniu. Nu m-aș fi regăsit în promovarea intereselor unor instituții, așa cum pot să o fac de aici din România, pentru România.

Desigur, acum 10 ani de zile, de exemplu, am fost președintele Comitetului ONU pentru Explorarea Pașnică a Spațiului Extraatmosferic. O dată la 10 ani vine rândul Europei de Est de a nominaliza un președinte pentru acest Comitet. Anul acesta își începe președinția un alt român – Marius Piso, cel care este Președintele actual al Agenției Spațiale Române. În momentul în care mi-am depus candidatura au mai fost trei candidați din Europa și a fost o luptă profesională, în primul rând politică, la nivel european și am reușit să înving prin competența pe care o deţineam, prin experiența pe care o aveam la nivel internațional. De data aceasta, cunoscându-se care este potențialul României în coordonarea unor organisme internaționale, în momentul în care am favorizat depunerea candidaturii lui Marius Piso, prin intermediul Ministerului de Externe Român, al Agenției Spațiale, nu s-a mai prezentat niciun candidat din Europa de Est. Niciunul nu a considerat că poate să ajungă la nivelul lui Marius Piso şi Domnia Sa va conduce pentru doi ani de zile acest comitet. În cadrul acestui comitet, deja de un an și jumătate sunt vicepreședintele unui grup de lucru care elaborează Agenda spațială 2030.

Evoluțiile în spațiul cosmic au fost atât de rapide, iar el a fost declarat de alte națiuni, foarte puternice, drept infrastructură critică, încât și Europa a trebuit să accepte acest lucru cu consecințele de rigoare: noi investiții, noi abordări din punctul de vedere al securității sistemelor spațiale.

Infrastructură critică înseamnă că, dacă acea infrastructură este afectată, aduce perturbații majore funcționării tuturor sistemelor la nivel terestru: sisteme economice, industriale, de aprovizionare, medicale etc. Dacă sunt perturbate comunicațiile prin spațiul cosmic, vă dați seama că planeta rămâne, practic, numai cu infrastructura terestră care poate fi oricând perturbată. Mulți sateliți ies din funcțiune din cauza energiilor foarte puternice care sunt emise de Soare și care le prăjesc electronica – comunicațiile la nivel de aviație sunt perturbate, de multe ori rețele întregi de alimentare cu energie electrică cad pentru că energia aceea puternică intră în cablurile de înaltă tensiune, crește mult tensiunea în ele și se ard transformatoarele. Dacă spațiul cosmic nu este declarat infrastructură critică, nu este abordat ca atare din punctul de vedere al protecției.

RUSIA DEȚINE SUPREMAȚIA

M-aș întoarce puțin la cei trei mari jucători – Rusia, China și SUA…

Aș spune Statele Unite în primul rând, indiferent de care este situația.

Accept această ierarhie. Există o competiție pașnică economică, să-i spunem, sau credeți că deja ia sau va lua, în curând, aspectele unui război hibrid?

În primul rând, între puterile cosmice și nu numai acestea, între cea mai mare parte a statelor care sunt membre ale Comitetului ONU pentru Explorarea Pașnică a Spațiului Extraatmosferic, se desfășoară programe de colaborare și de cooperare.

Spațiul Cosmic a ajuns atât de costisitor, încât în anumite proiecte nu poți să produci maximul de la ele, dacă nu vii cu un input internațional. Trebuie să vă spun că în noua navă cosmică, Orion – care este pregătită de americani pentru a duce oamenii pe Lună – un modul orbital este făcut de Europa, iar în contul acelui modul orbital, care va implica numeroase agregate, Europa își va cere partea, de a participa la programele lunare.

Anual, vine rândul doar unui număr de doi cosmonauți europeni…

În momentul de față, singurul stat care lansează echipaje internaționale este Federația Rusă. Printr-un Acord de cooperare care continuă, și care a fost prelungit de curând, SUA își trimit cosmonauții la bordul navelor „Soiuz”. O navă cosmică „Soiuz” are trei locuri și pot fi lansate cicluri de fabricație, lansarea este cam de patru nave pe an.

Putem spune cumva că Rusia deține supremația?

Din punctul de vedere al lansărilor pilotate, da! Și al altor nișe în domeniul spațiului cosmic, pentru că și Statele Unite, și Federația Rusă, din perioada Răzoiului Rece care a favorizat dezvoltarea intensivă a activităților cosmice, bineînțeles – drept competiție – a favorizat crearea unor infrastructuri foarte costisitoare, cosmodromuri, rachete purtătoare, infrastructură de telecomunicații, urmărire în spațiul cosmic și așa mai departe care ar fi greu de realizat acum de alte națiuni singure. China din 2001, dacă nu mă înșel, l-a lansat pe primul astronaut Yang Liwei și de atunci, periodic, sistematic, la intervale rare dar bine gândite și cu progresul tehnologic corespunzător, pentru fiecare nou zbor cosmic, a lansat și oameni, pregătind în continuare, stații orbitale și abordarea Lunii.

Credeți că lumea se va îndepărta de China, chiar în relația de colaborare pentru Spațiu, în această perioadă sau va fi pur și simplu o etapă depășită și relațiile vor continua?

Să sperăm că etapa va fi depășită rapid. Tot ceea ce se întâmplă pe Pământ influențează și activitățile cosmice. Practic, ceea ce are loc în Cosmos reprezintă o prelungire a activităților noastre științifice, de cunoaștere, militare, de explorare și așa mai departe. Sunt o prelungire în spațiul cosmic.

În momentul în care, din cauza acestui coronavirus, sunt sistate numeroase linii aeriene care zboară spre China, transporturi de marfă, de bunuri, sunt închise o serie întreagă de întreprinderi, pentru a nu favoriza interacțiunea oamenilor care să-și transmită acest coronavirus, are de suferit China, dar au de suferit și alții. Inclusiv, programele spațiale care necesită o colaborare directă pot avea de suferit. Nu pot să dau acum cifre, dar le vom avea într-un viitor previzibil.

Din cercul dumneavoastră, din cei mentorați, mai vin români care vă calcă pe urme, care vor zbura în spațiu? Sunteți optimist?

Sunt optimist! Important este să ni se ofere această posibilitate. Practic, șansa noastră, deocamdată unică, de a trimite oameni în spațiul cosmic este prin intermediul Agenției Spațiale Europene. Agenția Spațială Europeană are un detașament de astronauți europeni, ultima selecție a fost însă efectuată acum 11 ani în 2009. Și atunci au fost selectați 6 noi astronauți care deja sunt la al doilea zbor cosmic și vor fi utilizați în continuare. Sunt niște investiții deosebite care vor fi utilizate pentru programele europene. În acest context, în momentul în care Europa va avea posibiliatea să lanseze mai mulți cosmonauți pe an și nu numai doi, desigur va organiza o nouă selecție de astronauți europeni.

Noi ne bazăm pe viitoarele nave americane, pentru că avem deja încheiate acorduri, există o navă concepută de Elon Musk care va duce oameni la bordul stației orbitale internaționale. A fost testată deja, dar fără oameni.

Există o navă concepută de Boeing Starliner, care va duce, de asemenea, oameni din partea americană la bordul stației orbitale internaționale și colaborarea cu China care va favoriza o dată la câțiva ani, nu anual, să se trimită și câte un cosmonaut european cu ei.

În momentul de față nu se întrevede necesitatea de a face o nouă selecție pentru astronauți, dar la următoarea, ca membri ai Agenției Spațiale Europene – și să sperăm că ne vom plăti contribuția până atunci – vom putea participa la noi selecții, și de ce nu, va fi și un nou român.

AM NOSTALGIA ZBORULUI ÎN SPAȚIU

Aveți nostalgia acelui moment, a acelui zbor? Vă gândiți că acel zbor v-a marcat destinul, vi l-a definit?

Indiscutabil! Sunt foarte conștient de acest fapt. Deși, atunci când am efectuat cei trei ani de pregătire pentru a zbura în spațiul cosmic, nu eram conștient de ce mă așteaptă după. Scopul meu final era să-mi îndeplinesc misiunea. Practic, acolo, în Uniunea Sovietică, pe toată această durată a pregătirii, am fost un ofițer român în misiune în străinătate. Eram încadrat în Comandamentul Aviației Militare ca și colegul meu român, dubleorul, care m-a secondat și ne-am văzut de treabă, strict tehnic, științific, dar și privind prin această prismă activitatea noastră de acolo. Eram subordonați Ambasadei Române, atașatului militar de la Moscova, deși efectuam toată pregătirea în orășelul stelar, primeam anumite informații de acasă, anumite recomandări, indicații, prin intermediul organismelor noastre. Mulți au făcut foarte multe speculații vizavi de mine și de colegul meu în Federația Rusă.

Sunteți Erou al Uniunii Sovietice.

Sunt! În acordul de cooperare de atunci între România și URSS a fost stipulat acest fapt. Primii cosmonauți ai țărilor care zboară în spațiul cosmic în comun vor primi reciproc cele mai înalte decorații ale statelor respective. Respectiv, Popov cu care am zburat, a primit titlul de onoare suprem „Erou al României” atunci, iar eu am primit titlul de „Erou al URSS”, pe care îl au și alți astronauți străini care au zburat cu rușii.

Dumneavoastră, care ați văzut cum este în spațiu, ce spuneţi: este mai bine acolo sau pe Pământ?

O să-l citez aici pe colegul meu rus, Leonid Popov, care a fost întrebat același lucru și a răspuns: Indiscutabil, pe Pământ! Dar după ce ai fost în cosmos!

*Am realizat acest interviu, undeva la începutul lunii martie, când dimensiunea pandemiei de noul coronavirus nu ajunsese în țara noastră.