La revedere, Geo Saizescu!

.. Ovidiu” sau „Un surâs în plină vară” (1963) sunt doar câteva dintre filmele fără de care, ca români, ne-am fi simţit mai săraci. Autorul lor, Geo Saizescu, un cineast singular în cinematografia română prin consecvenţa cu care s-a consacrat comediei, s-a stins din viaţă luni seară, la vârsta de 81 de ani.

„Râsul este izbăvitor. Cred în el, dar trebuie căutat, cultivat, îngrijit: comedienii, comicii sunt nişte flori rare!”

Geo Saizescu
Predestinat comediei

Regizorul Geo Saizescu a murit în aseară, la Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” din Capitală. El rămâne una dintre figurile marcante ale filmului românesc, un cineast plin de verv,ă cu o carieră sinuoasă, adesea sabotată de autorităţile comuniste. Născut pe 14 noiembrie 1932, la Prisăceaua, judeţul Mehedinţi, Saizescu a debutat ca regizor şi scenarist în anul 1958, cu filmul „Doi vecini”, după o schiţă a lui Tudor Arghezi. „Am făcut o vizită la Arghezi, dându-mi telefonul Mitzura, am sunat, şi am spus sunt cutare, şi cu vocea lui domoală mi-a spus: Pofteşte, domnule Saizescu! Bătrânul maestru îl stima pe acela care era în stare să conducă forţe actoriceşti, deci m-a considerat ca atare”, povestea nu cu mult timp în urmă cineastul dispărut dintre noi. Până să ajungă să facă regie, tânărul Saizescu a făcut mai întâi Facultatea de Filozofie. Pentru că nu avea origine socială sănătoasă, a fost eliminat din toate facultăţile din ţară. Referinţele academice bune i-au permis să-şi reia studiile, dar nu la teatru, pentru că, spuneau comuniştii, putea influenţa negativ minţile poporului. Aşa a ajuns la Consevator. Când, în sfârşit, a putut să intre la Regie, Saizescu a avut revelaţia comediei. „Eram un tip închis în mine. Deci momentul în care am văzut că lumea explodează în râs, am zis că ăsta e destinul meu”, mărturisea Geo Saizescu.

Ultimul său film

Pe lângă cinematografie, Geo Saizescu a desfășurat o bogată activitate didactică, fiind profesor și prodecan al Facultății de Arte din cadrul Universității Hyperion şi director al Studioului de film TV (1972-1976). Dintre cele peste 25 de filme de lungmetraj pe care le-a realizat, Geo Saizescu a rămas legat de „Păcală”, cu care a strâns peste 15 milioane de spectatori, în cinematografe. Ultimul film al regizorului Geo Saizescu, „Iubire Elenă“, o coproducţie Grecia/ România/ Italia având la bază piesa omonimă scrisă de Kostas Assimakopoulos, a avut premiera în cinematografele româneşti pe 18 mai 2012.

„Ne-am cunoscut la institutul de teatru. Nu am crezut că o să fim împreună într-un film. A murit un regizor, un iubitor de oameni, un regizor care stătea tot timpul de vorbă cu actorii. A făcut Institutul privat de teatru de la Hyperion și a continuat să vină chiar dacă nu a mai fost plătit.”

Sebastian Papaiani
 

„A dispărut un artist remarcabil. Te cutremuri în fața acestui fenomen inexorabil care ne așteaptă pe toți. Am lucrat mult împreună, l-am respectat imens și l-am iubit pe măsura respectului pe care l-am avut. E o pierdere pentru filmul românesc. A fost un om iubit de actori. Creea o stare de relaxare în jurul său. Regret imens pentru că nu am știut că este bonlav. Poate Dumnezeu l-a iubit mai mult și l-a luat la el.”

Ion Besoiu
 

„ASTĂ SEARĂ DANSĂM ÎN FAMILIE”