Lobby-ul, dincolo deprejudecată

Nu este nimic murdar, ilegal, dubios sau condamnabil aici, câtă vreme fiecare îşi declară de la început interesul, iar acesta este legal şi legitim. Am ţinut să definesc această activitate încă de la început, tocmai pentru a trasa exact opinia mea faţă de acest subiect.Am cunoscut mulţi lobby-işti oneşti, la fel cum am întâlnit şi oficialităţi dispuse să asculte şi să implementeze argumentele unui grup cu o cauză, fără să pretindă vreun avantaj.
Eu însămi, ca ziarist, am făcut de multe ori lobby, la nivel personal, pentru diferite grupuri, considerând că apărau un drepx legitim şi că autorităţile închise în birouri nu pot cunoaşte – şi nici nu li se poate reproşa – detaliile fiecărui segment al societăţii şi activitatea practică a acestuia.Lobby-ul este şi el o formă de comunicare.O comunicare specială, către un grup de oameni care sunt în permanentă schimbare (parlamentari, membri ai guvernului, consilieri, experţi etc.).O comunicare planificată şi exercitată de lobby-işti.Un lobby-ist trebuie să cunoască temeinic procesul de luare a deciziilor, de tehnică legislativă, să fie un bun analist, pentru a identifica în mod corect problemele clientului şi a se documenta serios şi corect, să fie un bun psiholog, pentru că interacţionează cu personalităţi foarte diferite, să fie un bun diplomat, negociator, să fie atent la nuanţe, să ştie să asculte înainte să vorbească, să fie prietenos şi să lase o impresie plăcută şi aşa mai departe. O suprareglementare a acestei activităţi nu ar aduce neapărat beneficii faţă de actuala situaţie şi, cu siguranţă, nu ar putea preveni încălcarea legilor.Iniţiativa de autoreglementare este foarte bună, la fel ca în industria publicităţi (IAA).  Este nevoie de o lege?„
Nu este nevoie de o lege a lobby-ului în România, ci de implementarea şi respectarea legislaţiei existente.Accesul liber şi deschis la toate puterile din stat este reglementat prin Legea nr. 52/2003 privind transparen?a decizională în administraţia publică, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi de Articolul 31(Drepxul la informaţie) din Constituţia României", mi-a declarat Gilda Lazăr, fost jurnalist şi, de ani buni, Corporate Affairs al JTI, producător important pe piaţa ţigaretelor.Am întrebat-o ce înseamnă concert activitatea de lobby, din perspectiva unei multinaţionale care s-a confruntat, de-a lungul timpului, cu o legislaţie şi cu o realitate în teren ce au avut nevoie să fie corectate?„În cazul nostru particular, pentru că industria tutunului e «păcătosul de serviciu», a fost mai mult advocacy decât lobby, adică mai degrabă ne-am apărat împotriva iniţiativelor de tot felul, încercând să-i educăm pe cei care le-au lansat, în sensul lărgirii perspectivei de înţelegere.Un exemplu de ultimă oră: iniţiativa dnei Mitrea de interzicere totală a fumatului în locurile publice, pe motiv că aceasta şi soţul tocmai s-au lăsat de fumat.Nu credem că evenimentul din familia Mitrea trebuie să capete dimensiuni naţionale.Legislaţia existentă este conformă prevederilor europene, este nediscriminatorie şi foarte echilibrată, lăsând libertate de alegere proprietarilor sau managerilor (dacă localul să fie destinat exclusiv fumătorilor, exclusiv nefumătorilor sau ambelor categorii, respectând limitările şi prevederile exprese privitoare la mărimea spaţiului, la separare şi ventilaţie).Nu în ultimul rând, este rezultatul unei dezbateri publice la care au participat reprezentanţii Ministerului Sănătăţii, ai mediului de afaceri, ai micilor întreprinzători, ai organizaţiilor neguvernamentale şi presei.
Au mai fost cazuri când, din exces de zel şi în necunoştinţă de cauză, au fost stricate inutil legi cu prevederi clare: de exemplu, sub pretext că «nu s-a tradus corect directiva»(?!), a fost înlocuită prevederea exactă conform căreia «chenarul avertismentelor trebuie să aibă 3 mm, cu o alta care se referă la 3 – 4 mm».", spune Gilda Lazăr.De ce se face încă această confuzie între lobby şi trafic de influenţă, prejudecată cel mai des întâlnită în context?„Cred că e o problemă de percepţie, derivată tocmai din legislaţia americană privind lobby-ul, potrivit căreia trebuie să-ţi declari domeniul de interes şi bugetul de lobby (prin cheltuirea căruia speri să-ţi atingi obiectivul).Dacă lucrezi pentru compania X, e clar care îţi este domeniul de interes. În cazul companiei la care lucrez, nu există un buget de lobby, ci un buget de public affairs, destinat diverselor programe: campanie publicitară împotriva contrabandei, câinii antitabac, conferinţe de presă, programul de burse, evenimentele culturale etc. Îmi spunea un înalt funcţionar că mulţi înţeleg prin lobby doar deschiderea uşilor.Odată uşa deschisă, se întâmplă să facă mai mult rău clienţilor lor, nestăpânind detaliile problemei.", a precizat boss-ul de la JTI.Întrebată fiind care au fost acele momente când, în urma activităţii de lobby făcut profesionist, autorităţile au luat decizii de bun augur pentru întreaga societate, Gilda Lazăr aprecizat: „Dau numai două exemple: respingerea preţului minim la ţigarete, pentru care a făcut lobby unul dintre competitori.
A fost un efort enorm de contracarare, la nivel local şi european, care a salvat România de la declanşarea procedurii de infringement în perioada de preaderare.Un alt exemplu de lobby, de aceasta dată al industriei, a fost modificarea legislaţiei privind contrabanda şi evaziunea fiscală, mai întâi prin OUG 33/2009, iar apoi prin OUG 54/2010.Procesul a fost cât se poate de public şi de transparent, dacă vă amintiţi dezbaterea publică pe care aţi moderat-o astă-primăvară la The Money Channel, la care au participat ministrul Vlădescu, industria, autorităţi publice etc".De ce este nevoie de lobby oficial şi corect făcut? „E nevoie de dialog şi transparenţă, de implicarea specialiştilor, a practicienilor, a aşa-numiţilor stakeholders în procesul decizional.E nevoie de consultări şi dezbatere publică şi de găsirea unor soluţii care să armonizeze interesele, pentru că nimeni nu le ştie pe toate.", mi-a spus Gilda Lazăr. Laura Florea, preşedintele nou-înfiinţatei Asociaţii a Lobby-iştilor, este de părere că, dacă în America de Nord lobby-ul are tradiţie şi este legiferat, în Europa, doar câteva dintre ţările europene din fostul bloc estic au adopxat legi ale lobby-ului, însă, potrivit cercetărilor şi studiilor, ele nu au avut efectul scontat.„
Pentru definirea unui cod CAEN specific acestei activităţi, nu este nevoie de o lege a lobby-ului.De exemplu: nu există o lege a PR-ului, dar este definită în nomenclatorul profesiilor, poziţia de specialist în PR, nu există o lege a presei, dar există profesia de jurnalist.Cu toate acestea, în România funcţionează câteva zeci de firme de PR şi sute de instituţii media, dar numai câteva firme de lobby", mai spune Gilda Lazăr.Practicienii în relaţii publice care lucrează cu instituţiile UE sunt semnatarii unui Cod de Conduită, se supun regulilor acestuia, se angajează să acţioneze etic şi responsabil, căutând să aplice, astfel, cele mai înalte standarde profesionale. Codul de Conduită al EPACA (European Public Affairs Consultancies''Association) (http://www.epaca.org/code_of_conduct.php).La rândul său, Corina Vinţan, care a lucrat în mai multe poziţii?cheie de comunicare, spune că, pentru a face o diferenţă între lobby-ul din America şi cel din Europa, trebuie mai întâi să ne uităm la sistemul politic şi instituţional. „Din aceste diferenţe de construcţie a mediului politic şi instituţional derivă şi modurile diferite de a face lobby.
Dacă arhitectura instituţională de la Washington este stabilă şi perfect articulată, cea de la Bruxelles este încă în proces de definire, ceea ce face şi ca modul de reprezentare a lobby-istului să fie diferit.America are o lungă tradiţie a lobby-ului, ceea ce înseamnă că această practică este larg accepxată, dar nu putem spune acelaşi lucru despre Bruxelles, care este uşor mai scepxic în a recunoaşte legitimitatea lobby-ului ca parte integrantă în procesul de luare a deciziilor. În ceea ce priveşte reglementarea, dacă în SUA lobby-ul este circumscris unor reguli clare de transparenţă, prin care lobby-iştii sunt obligaţi să-şi declare clienţii, problemele clienţilor pe care le reprezintă în relaţia cu actorii decizionali, precum şi banii pe care îi iau din contractele de consultanţă, Bruxelles-ul a impus standarde minime şi mai puţin formalizate activităţilor de reprezentare a intereselor." Prejudecăţile despre lobbyPentru cei care apreciază activitatea de lobby ca fiind ilegală, doar pentru fapxul că nu există o lege care s-o reglementeze, Laura Florea invocă fapxul că „legalitatea lobby-ului derivă din drepxul constituţional la petiţie", iar „atâta vreme cât or să existe legiferare şi democraţie, vor exista şi eforturi de influenţare a politicilor publice".„Când vine vorba despre clienţi, poate cel mai des întâlnit clişeu este că lobby-ul înseamnă dineuri sau întâlniri de taină cu politicieni.Lobby-ul înseamnă însă, în primul rând, monitorizare de proiecte de acte normative, analiză de drepx comparat, cercetări de impact sociologic şi economic, analize politice, studiul şi analiza publicului, găsirea aliaţilor şi identificarea oponenţilor, elaborarea argumentelor şi a strategiei de comunicare. Întâlnirile şi susţinerea argumentelor nu se ţin numai în faţa politicienilor.Experţii, funcţionarii şi consilierii au un rol extrem de important în luarea deciziilor.
Iar aceste întâlniri sunt doar o parte a comunicării, pentru că şi alte canale pot fi identificate şi utilizate – presă, conferinţe", mai spune Florea.Lobby-ul nu înseamnă trafic de influenţă, un alt clişeu des întâlnit faţă de această activitate pe care, dacă nu o cunoaştem ca structură, o definim subiectiv, la nivel de percepţie.Toţi lobby-iştii cu care am stat de vorbă de-a lungul timpului, în cadru formal sau nu, mi-au confirmat că niciunul dintre ei nu promite şi nici nu poate garanta rezultatul, ci doar apărarea unei cauze, cu argumente şi potrivit unui plan profesionist care presupune studii, cifre, exemple, sondaje etc… în faţa autorităţilor de care depinde legiferarea corectă a acelei cauze.Niciunul dintre ei, dacă se respectă şi îşi doreşte o carieră lungă în acest domeniu, nu se va adresa unui oficial al statului cu un plic în buzunar.La fel cum, pentru un profesionist al lobby-ului, nu există varianta „ştiu pe cineva" în faţa unui client serios. Instituţiile româneşti, prin ochii unui lobby-ist?  Corina Vinţan spune că „depinde cu ce ochelari alegi să le vezi". „Din interacţiunea directă cu înalţii funcţionari din ministere am avut plăcuta surpriză de a întâlni şi adevăraţi profesionişti, în general tineri, care se vede că sunt rezultatul unor procese diferite de construcţie profesională. În măsura în care echipele îşi vor păstra o oarecare coerenţă şi continuitate, cu siguranţă aceştia vor juca un rol-cheie în procesul de modernizare şi transparentizare a actului decizional. Înalţii funcţionari publici trebuie luaţi în serios şi respectaţi, iar noi aştepxăm momentul când politicul nu va mai fi factorul determinant în procesul de selecţie a acestora.
Pentru noi, este evident că reforma statului a pornit, însă acesta este un proces cu combustie lentă, care sperăm să fie continuat indiferent de ciclurile electorale."Lobby-iştii profesionişti îşi fac un obiectiv din a transmite instituţiilor statului, într-o relaţie de parteneriat, soluţii, mai ales celor inerţi sau acelora care suferă blocaje instituţionale ce au la bază lipsa de informaţii adecvate sau suficiente. „Lobby-iştii pot creşte transparenţa actului decizional prin deschiderea lui către grupurile interesate, pot ajuta decidentul să-şi depăşească timiditatea prin aşezarea relaţiei pe o bază instituţională şi pot contribui în mod direct la crearea de noi mecanisme de consultare interinstituţională", mi-a mai spus Corina Vinţan.Guy Burrow, un pionier al lobby-ului şi cel care a înfiinţat prima companie de lobby oficială în România, la începutul anilor ''90, este de părere că, dacă vrem să combatem corupţia din instituţiile de stat, nu trebuie să adopxăm o nouă lege a acesteia, ci pur şi simplu să implementăm corect actuala legislaţie. Lobby pentru România Atât Burrow, cât şi Florea şi Vinţan mi-au dat exemplul unui caz de lobby celebru: intrarea României în NATO.Ne amintim cu toţii fapxul că guvernul Adrian Năstase, sub preşedinţia lui Ion Iliescu, l-a însărcinat pe Radu Duda, şi chiar Casa Regală, pentru a apăra cauza ţării noastre pe lângă casele regale, şi nu numai, în vederea intrării ţării noastre în NATO şi în Uniunea Europeană.Pentru fapxul că a fost o cauză apărată, dezbătută şi argumentată în mod public, devenind parte din politica externă, lobby-ul a contat enorm în prezentarea, pe de-o parte, a capabilităţilor României faţă de cele două organisme internaţionale şi a avantajelor, pe de altă parte, pe care partenerii străini le puteau avea din această asociere.Rezultatul a fost cel scontat.„Eforturile de aderare au fost enorme, întinse pe o decadă, dacă nu mai mult, dar rezultatele au o importanţă istorică ce va face capitole întregi din manualele de istorie a României pentru  generaţiile ce vor urma", a mai spus Laura Florea. Din partea politicienilor, mi s-a părut oportună părerea Adinei Vălean, atât prin prisma activităţii ei ca politician în România, cât mai ales ca europarlamentar la Bruxelles. „
Activitatea de lobby este un pilon esenţial al activităţii politice.Fără lobby, decizia politică rămâne una de laborator, neinfluenţată de «viaţa reală» a companiilor sau a sectoarelor de activitate pentru care legiferezi.Absenţa lobby-ului în România este şi ea o cauză pentru care activitatea politică merge prost. În absenţa acestei platforme transparente de promovare a intereselor legitime ale celor pe care îi vizează o lege sau alta, rămân «influenţele» de partid, de clientelă politică sau, pur şi simplu, prostia şi autosuficienţa guvernantului ori a parlamentarului care, nu-i aşa, ştie el mai bine", a declarat Adina Vălean, în exclusivitate pentru Q Magazine.În activitatea ei de europarlamentar, se sprijină foarte mult pe asociaţiile de lobby – indiferent că este vorba despre Cable Europe, Telefonica, Vodafone, Renault, ECTA sau AmCham – toate fiind foarte utile pentru a vedea lucrurile din perspectiva industriei.Pentru că industria înseamnă locuri de muncă, contribuţii la bugetele statelor membre şi competitivitate pentru companiile europene, deci bunăstare pentru cetăţenii statelor pe care îi reprezentăm.„Eu vreau, ca politician, să mă asigur că în piaţa globală o companie din Europa are şanse mai bune decât alta din lumea largă. Şansele ei mai bune înseamnă mai bine pentru cetăţenii europeni", a mai spus Adina Vălean.Când s-a discutat în pachetul energie-climă despre reglementări privind autovehiculele, pentru europarlamentarul român a fost esenţial să sprijine lobby-ul Renault, ce reprezenta industria de autovehicule de clasă mijlocie.Renault produce în România, de ea depind locuri de muncă şi venituri pentru bugetul naţional, aşa că a fost sensibilă la argumentele lor.
Cerinţele prea drastice privind emisiile de carbon însemnau investiţii tehnologice sau modificări în liniile de producţie care ar fi influenţat competitivitatea companiei, producţia şi costurile – lucruri pe care le-a cântărit, promovând o abordare echilibrată şi în trepxe, de comun acord cu industria.Chiar şi zilele acestea, în comisia de petiţii a PE, Asociaţia Farmaciştilor încearcă să obţină o rezolvare a situaţiei aberante în care se află în special farmaciile independente din România – Casa de Asigurări cu care încheie contracte privind compensatele este, conform unei legi aberante în România, şi legiuitor, şi parte contractantă, şi arbitru între părţi.Rezultatul: un blocaj total, ce condamnă la faliment farmaciile (care nu şi-au primit banii din martie, anul trecut) şi pacienţii, care nu mai pot beneficia de servicii de compensare. „Fără lobby, aceste lucruri ar fi lăsate la voia incompetenţei unor guvernanţi.La acestea se pot adăuga nenumărate exemple: Asociaţia Autiştilor – care nu a mai primit indemnizaţiile de însoţitor de mai bine de un an, industria nucleară, care încearcă să se poziţioneze cu energia ieftină pe care o produce împotriva «verzilor» cu orice preţ, manufacturierii italieni care produc obiecte de artă împotriva contrafacerilor «made in China» şi câte altele.Toate aceste lucruri reprezintă obiectul activităţii unui politician, iar fără lobby-işti ar rămâne necunoscute", adaugă
Vălean.Lobby-ul este reglementat, peste tot, numai în sensul transparenţei.Trebuie să îţi înregistrezi compania sau asociaţia de lobby în raport cu instituţia pe care o vizezi.La PE există un registru şi obligativitatea fiecărei companii de a se înregistra – deci, transparenţă.Revenind la situaţia României, unul dintre lucrurile pe care le deplânge constant este absenţa activităţii de lobby: „Mi s-a întâmplat de nenumărate ori să mă întreb ce vor oare companiile din România.Sigur că, dacă e să mă refer la toată legislaţia europeană privind infrastructura energetică, ştiu mai mult despre interesele de actor global ale British Gas decât despre cele ale companiilor româneşti.
Asta se întâmplă pentru că, în România, de afacerile cu energie se ocupăSRI-ul, şi nu companii, pentru că cele existente sunt de stat şi puţin le pasă ce se legiferează la nivel european – dacă este sau nu în avantajul lor.M-am gândit chiar să le sugerez celor din «servicii» să organizeze o reprezentare de lobby, să ştim şi noi, cei care facem politică, ce îi interesează în energie.Dar asta ar însemna să fie transparenţi, nu-i aşa?Ceva inaccepxabil în România".Făcut profesionist, cu onestitate şi urmărind interesele unor categorii sociale largi, lobby-ul este o muncă la fel de nobilă ca aceea de medic sau de judecător. În slujba cetăţenilor.