NATO luptă cu virusul

Pandemia de coronavirus, cu o extindere globală şi consecințe grave impune o testare și totodată o revedere a mecanismelor de lucru, din cadrul Alianței NATO, puse în acțiune în cazul acestei crize.

Ieri am sărbătorit Ziua NATO, marcată în România din anul 2005, în prima duminică a lunii aprilie, în baza Legii 390/2004. Pentru stabilirea acestei zile s-a ținut cont de apropierea de data oficială a aderării României la Alianța Nord-Atlantică (29 martie 2004) și de data arborării oficiale a drapelului român la sediul NATO de la Bruxelles (2 aprilie 2004). 

Atât președintele, Klaus Iohannis cât și primul ministru Ludovic Orban au adresat mesaje omagiale.

Într-o perioadă în care securitatea flancului estic este în permanență agresată de dezvoltările militare din Ucraina și de noua construcție militară din Marea Neagră și Marea Azov, NATO rămâne singura structură de securitate aptă să asigure liniștea la granița cu Federația Rusă.

„Fără îndoială, criza profundă provocată de pandemia cu noul coronavirus va fi un test de anduranță și pentru NATO, care va trebui să dea dovadă de coeziune și reziliență sporită, în beneficiul statelor membre și al securității globale. Nevoia unei Alianțe Nord-Atlantice puternice, unite și eficiente este astăzi mai mare decât oricând“, spunea președintele Klaus Iohannis în cuvântul adresat cu prilejul aniversării.

Primul Ministru, Ludovic Orban menționa în alocuțiunea sa un fapt de netăgăduit realizat de Alianță: „Eforturilor civile desfășurate de țările afectate li s-au alăturat acțiunile Alianței Nord-Atlantice de aprovizionare cu materiale şi echipamente sanitare şi economice esențiale, iar România a beneficiat deja de un astfel de ajutor“.

Este important un scurt excurs în istoria aderării noastre la Alianță, istorie care a cuprins cel puțin 10 momente de cumpăna, care, în final, au dus la aderarea României la NATO și în paralel la Uniunea Europeană.

Cum a fost posibil

Istoria aderării României la NATO începe de fapt în 1993 odată cu alegerea lui Bill Clinton în funcția de președinte al SUA. El s-a confruntat inițial cu presiunea Congresului SUA de a reduce cheltuielile alocate securității europene. Acest fenomen a fost însoțit de sentimentul creșterii importanței comerciale și strategice a Asiei, unde „Economiile Tigrilor” erau în plină dezvoltare.

Washingtonul era fascinat de ascensiunea Chinei a cărei expansiune economică și ale cărei ambiții strategice evident păreau să amenințe nu numai echilibrul regional ci și pe cel global.  În realitate noul președinte nu numai că a reafirmat întâietatea Europei în marea strategie a SUA, dar a plasat-o în centrul unei noi geopolitici.

Conform  politicii extinderii democratice, concepută de Tony Lake, consilierul său pe probleme de securitate națională, securitatea SUA era mai bine susținută în Europa, și nu numai, de răspândirea democrației occidentale.

Președintele Clinton a favorizat în 1994 extinderea Uniunii Europene ca fiind esențială pentru a înfăptui „reforme democratice și de piață” și în plus era hotărât să înfăptuiască lărgirea NATO.  Rusia se confrunta la vremea aceea cu umplerea golului de la granița de vest. Sub influența lui Ghenadi Burbulis, principalul consilier a lui Elțîn pe politica externă, Rusia a cochetat între 1991-1992 cu aderarea la UE și chiar la NATO. Situația economică dificilă și prețul scăzut al petrolului i-au redus Moscovei importanța pe scena mondială și unii chiar vorbeau, la vremea respectivă, despre un „Weimar pe Volga” datorită experienței inflaționiste similare a celor două.

Rusia era evacuată din „Casa Comună” creionată de Gorbaciov. Pierderea controlului asupra estului era o mare problemă. Deși Elțîn agrease ideea inițială a aderării Poloniei la NATO s-a răzgândit repede. Să nu uităm că majoritatea societăților europene voiau să încaseze „dividendele păcii”, dar să nu-și asume poverile suplimentare ale apărării. În aceste condiții abia dacă au remarcat evenimentele menționate mai sus.

Până la mijlocul deceniului 90 retorica occidentală a Moscovei, în care regiunile estice fuseseră îndemnate să acumuleze cât de multă suveranitate puteau digera, fusese înlocuită cu un accent pe o Mare Rusie indivizibilă și nu a fost de mirare că Elțîn a fost reales.

Elțîn l-a rugat pe Clinton să nu extindă NATO până în 2000. Ce s-ar fi întâmplat după 2000? Astăzi este clar că odată cu venirea la putere a președintelui Vladimir Putin, Kremlinul a dorit  refacerea sferei de influență a Rusiei și a început cu securizarea granițelor în sud și vest în Georgia și respectiv Ucraina.

România a oscilat în primii ani după căderea comunismului între Est și Vest. A depășit zona gri în care se instalase, abia după prima alternanță la putere (1996).

Drumul spre Occident a fost complicat. Elita autohtonă, cu puține excepții,  a fost nostalgică și filomoscovită, vulnerabilă din cauza acuzațiilor de corupție și relativ naționalistă în raport cu instituțiile internaționale. Insistența lui Emil Constantinescu pentru trecerea României de partea NATO în războiul din fosta Iugoslavie a fost pasul decisiv făcut de București pentru ieșirea din zona gri. Parlamentul a adoptat după dezbateri dificile, cu 244 de voturi pentru, 160 contra și 82 de abțineri, hotărârea privind „permiterea în spațiul aerian al țării, în situații de urgență şi neprevăzute, a aeronavelor NATO, în eventualitatea efectuării unor operațiuni aeriene asupra teritoriului Iugoslaviei, precum şi participarea la acțiuni în sprijinul păcii şi umanitare cu un detașament mobil, multifuncțional, de sprijin umanitar cu un efectiv de 250 de persoane pe o durată nedeterminată, în funcție de evoluția situației”.

Pe 11 decembrie 1999, la Summit-ul de la Helsinki, Consiliul European decide începerea, în februarie 2000, a negocierilor de aderare cu România, Slovacia, Slovenia, Letonia, Lituania, Bulgaria și Estonia.

Pe 1 noiembrie 2002 România primește invitația oficială de a intra în NATO. România, la fel ca celelalte 7 state estice care au primit la rândul lor invitația de aderare, au avut susținerea Washingtonului, mai ales că în 2001, acestea au participat la coaliția internațională împotriva terorismului, lansată de SUA după atentatele din 11 septembrie 2001.

La 29 martie 2004, România a aderat în mod oficial la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianței Nord-Atlantice. Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării oficiale a drapelului român la sediul NATO.

Presiunea din exterior alăturată orientării proeuropene și proamericane a românilor au făcut din România actuală, în anul de grație 2020, una dintre cele mai democratice țări din zonă est europeană.

România are două baze americane, are o conducere democratică, dar este în continuare criticată în rapoartele Uniunii Europene, pentru oscilațiile din justiție. Busola arată Vestul, dar este ore drumul ireversibil când ne uităm la crizele de democrație din jurul nostru?.

Coronavirusul este „lebăda neagră” (în limbajul serviciilor de informații) care a gripat societatea, fulgerător și aproape la scară globală.

A obstrucționat lanțurile tradiționale de aprovizionare și a închis zeci de fabrici. Următoarele două trimestre vor purta, apăsat, amprenta incertitudinilor și a efectelor de contagiune, dar vor afecta și prognozele economice care sunt supuse volatilității.

Acum este greu de prognozat modul în care economia își va reveni: va fi în formă de V, de U sau de L caz în care economia va suferi daune profunde care vor  avea un efect structural semnificativ. Știm, însă, sigur că această Corona-Economy se va resorbi la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, pe măsură ce acțiunile autorităților vor atenua răspândirea epidemiei și va avea loc o refacere a încrederii în societate și în liderii ei.

Cert este că soluțiile medicale pot preîntâmpina agravarea problemelor economice, în timp ce soluțiile economice nu rezolvă, prin ele însele, problemele medicale ale epidemiei de coronavirus.

Problemele au reverberații în zona militară. Astfel cel mai mare exercițiu militar de la încheierea Războiului Recea Defender Europe 2020 a fost limitat ca amploare și chiar oprit în anumite zone. Acest exercițiu, replică a celui din timpul Războiului Rece, Reforger* (Return to Germany), aducea echivalentul unei divizii de război în Europa cu tot cu echipamentul necesar și derula exerciții în flancul estic al Alianței de la Marea Baltică la Marea Neagră.

Alianța a jucat un rol major în timpul marilor dezastre

Din păcate sărbătoarea de anul acesta vine într-o situație de criză atât pentru România cât și pentru Alianță.

Pandemia de coronavirus, cu o extindere globală şi consecințe grave impune o testare și totodată o revedere a mecanismelor de lucru, din cadrul Alianței NATO, puse în acțiune în cazul acestei crize.

Pe lângă faptul că NATO continuă misiunile militare din Irak (unii din aliați au început retragerea propriilor militari, iar americanii au început consolidarea apărării antiaeriene a bazelor militare din zona kurdă cu echipamente Patriot), din Afganistan sau operațiunile navale din Marea Mediterană și din Marea Neagră, Alianța a jucat, în ultimii ani, prin structurile civile şi militare, un rol important în furnizarea de ajutor umanitar dar și ajutor în timpul dezastrelor majore. 

„Primul nostru obiectiv este de a ne asigura că această criză medicală nu devine o criză de securitate”, a declarat miercuri secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg.

Sub această deviză s-a desfășurat videoconferința care a reunit miniștrii de externe din țările NATO, reuniunea având loc pentru prima dată în acest format din cauza restricțiilor de circulație şi a măsurilor de distanțare socială introduse pentru limitarea răspândirii noului coronavirus.

Trebuie să menționez că NATO, care este o alianță politico-militară, are ca structură responsabilă, în caz de criză, Centrul de Coordonare a Răspunsului la Dezastre Euro-Atlantice (Euro-Atlantic Disaster Response Coordination Centre-EADRCC). Acesta a fost constituit pe 17 decembrie 1997 de Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic (EAPC), în sesiune ministerială, care a aprobat crearea unei capabilități de răspuns Euro-Atlantic la dezastre.

La 3 iunie 1998, Centrul de Coordonare Euro-Atlantică de Răspuns la Dezastre (EADRCC) a fost inaugurat ca instrument de parteneriat al planificării de urgență civilă a NATO şi ca unul dintre cele două elemente de bază ale politicii EAPC privind cooperarea internațională la dezastre. Pe lângă acest centru mai există un document de înțelegere care sprijină tot complexul de activități, document denumit generic „Memorandumul de Înțelegere privind facilitarea transportului transfrontalier a Unității Euro-Atlantice de Reacție la Catastrofe” (EADRU).

Centrul de Coordonare a Răspunsului la Dezastre Euro-Atlantice are ca obiectiv principal sprijinul autorităților naționale în situații de urgență civilă, precum şi protecția populațiilor împotriva efectelor armelor de distrugere în masă, cu personalul propriu sau detașat, oferit de națiuni și poate acționa la solicitarea statelor membre şi partenere. Centrul are rolul de a coordona răspunsul NATO pentru a orienta eforturile de management al consecințelor dezastrelor, precum şi tratarea consecințelor chimice, biologice, radiologice sau nucleare.

Trebuie menționat că țara afectată rămâne responsabilă pentru gestionarea dezastrelor. EADRCC completează şi furnizează sprijin suplimentar lucrând în strânsă coordonare cu celelalte  organizații internaționale Comitetul Internațional al Crucii Roșii, Agenția Internațională pentru Energie Atomică, Oficiul pentru Interzicerea Armelor Chimice, Organizația Mondială a Sănătății şi Uniunea Europeană.

Ofițerul cu cel mai înalt rang militar al NATO, generalul Tod D. Wolters, a declarat pe 3 aprilie că Alianța își va folosi capacitatea sa unică de a răspunde crizelor pentru a lupta împotriva pandemiei mortale de coronavirus care se extinde pe tot globul.

„Vom sprijini în continuare cu expertiza și capacitățile noastre de comandă și control pentru a facilita eforturile în lupta împotriva COVID-19, oferind soluții pentru aliații NATO”, a declarat generalul Tod Wolters, Comandantul Suprem al Alianței NATO al Europei.

Secretarul general Jens Stoltenberg l-a însărcinat pe Wolters să crească răspunsul alianței la COVID-19. Generalul american trebuie să prezinte săptămâna viitoare membrilor Alianței măsurile luate care au drept scop identificarea unei creșteri în aprovizionarea cu materiale sanitare și identificarea activele militare disponibile din statele membre.

La ora actuală se face identificarea întregii capacității de transport aerian pentru a se asigura livrările de materiale medicale, coordonând orice capacitate excedentară sau stocuri și potrivind mai bine cererile de sprijin cu ofertele de la aliați și parteneri. Generalul Wolters l-a numit pe adjunctul său, general-locotenent francez  Olivier Rittimann, ca șef al grupului de lucru pentru combaterea coronavirusului. Acest Task Force al NATO va avea și sarcina să elaboreze planuri și pentru o eventuală resurgență a virusului în cursul anului. 

La reuniunea miniștrilor de externe din NATO, prima în format de 30 de state cu Macedonia de Nord, Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a salutat eforturile României în combaterea crizei coronavirusului și faptul că forțele armate sunt mobilizate pentru a sprijini eforturile autorităților civile în a gestiona pandemia de COVID-19.

„Salut ceea ce face România acum. Arată că România și toți ceilalți aliați își mobilizează forțele armate pentru a sprijini eforturile civile în a combate Coronavirusul. NATO a sprijinit aceste eforturi. Centrul Euro-atlantic de Coordonare pentru Reacția la Dezastre este un instrument important pentru mobilizarea resurselor pentru toți aliații care au nevoie de aceste resurse suplimentare. România a utilizat Capabilitatea de Transport Aerian Strategic a NATO pentru a transporta mult echipament din Coreea de Sud în România. Acesta este doar un exemplu de cât de importante sunt capabilitățile noastre de transport aerian în a-i ajuta pe aliați să facă față acestor crize”, a spus Stoltenberg

Aliații continuă să stea împreună și se susțin reciproc în această situație de pandemie, prin diferite aranjamente NATO, precum și prin relațiile bilaterale. NATO a ajutat deja la livrări de urgență cu succes în țările membre, Italia și Spania, deoarece alianța sprijină răspunsurile interne ale guvernelor la coronavirus. Centrul de Coordonare Euro-atlantică pentru Reacții în caz de Dezastre al NATO a contribuit în continuu la facilitarea ajutorului medical pentru aliați, capacitățile de transport aerian aliate au livrat sute de mii de tone de echipamente medicale, iar forțele armate aliate joacă un rol esențial în răspunsul civil la COVID-19 în fiecare țară a Alianței.  

Ministerul Apărării din România a solicitat Capabilității de Transport Aerian Strategic la NATO, care operează de pe Baza Aeriană Papa din Ungaria, desfășurarea unei misiuni aeriene de urgență, pentru transportul a aproximativ 45 de tone de echipament medical de la Seul la București. Aeronava a aterizat pe Aeroportul Otopeni joi, 26 martie. Zborul a fost efectuat cu o aeronavă C-17 Globe Master III, în cadrul cotei de ore de zbor alocate României, ca stat membru al Capabilității de Transport Aerian Strategic. De atunci s-au mai efectuat și alte transporturi de echipamente medicale din Turcia.

De asemenea un avion de marfă A-400M al Forțelor Aeriene Turce a transportat, miercuri 1 aprilie 2020, materiale medicale donate de Turcia și care au ajuns în Spania și Italia, ca parte a eforturilor Aliate pentru a răspunde pandemiei COVID-19. Aeronava a aterizat mai întâi la Baza Aeriană Torrejon pentru distribuirea suplimentară a proviziilor de către autoritățile spaniole.

Italia și Spania au solicitat asistență prin intermediul Centrului Euro-Atlantic de Coordonare a Răspunsului la Dezastre (EADRCC). EADRCC care, cum spuneam mai sus, este principalul mecanism al NATO de răspuns la dezastre. Centrul funcționează 24/7, coordonând cererile de la Aliații și partenerii NATO, precum și oferte de asistență pentru a face față consecințelor unor crize majore, cum este pandemia COVID-19.

NATO susține eforturile Luxemburgului de a face față COVID-19, oferind aproximativ 1200 m² de corturi de spital pe teren pentru a crește capacitatea Centrului Hospitalier du Luxembourg (CHL).

Luni, 30 martie 2020, o echipă de experți din cadrul Agenției de Sprijin și Achiziții NATO (NSPA), care lucrează strâns cu Armata din Luxemburg, a condus la construirea mai multor corturi de spital pe teren, echipând CHL cu 200 de paturi suplimentare pentru tratarea COVID-ului 19 pacienți. Dintre acțiunile Alianței mai menționez faptul că un avion de marfă care transporta mai multe tone de materiale medicale urgente din China, inclusiv aparate de respirație și măști, a aterizat pe 30 martie 2020, pe aeroportul Pardubice din Republica Cehă. Acesta a fost cel de-al treilea zbor de transport din China spre Republica Cehă, în luna martie, în cadrul Soluției Internaționale de Utilizare a Aeronavelor Strategice, sau SALIS, susținută de NATO, care oferă acces la capacitățile aviatice, țărilor NATO care participă la program. Guvernul ceh a însărcinat misiunea cu acest transport.

Soluția internațională ”Airlift Strategic” oferă țărilor NATO un acces garantat la până la cinci aeronave Antonov AN-124. Nouă aliați NATO (Belgia, Republica Cehă, Franța, Germania, Ungaria, Norvegia, Polonia, Slovacia și Slovenia) participă la acest program, susținut de Agenția de Sprijin și Achiziții a NATO. Aeronava este operată de Antonov Logistics SALIS din aeroportul Leipzig / Halle.

Zilele acestea 5 națiuni aliate și 2 partenere au solicitat asistență internațională prin Centrul de Coordonare Euro-Atlantică de Răspuns la Dezastre (EADRCC). În ordinea cronologică a solicitării, acestea sunt: Ucraina, Spania, Muntenegru, Italia, Albania, Republica Macedonia de Nord și Republica Moldova. Alte oferte bilaterale de asistență umanitară raportate în cadrul Alianței  sunt cele oferite de Germania, care sprijină unele dintre țările aliate cele mai afectate, în principal prin evacuarea medicală și prin punerea la dispoziție de paturile de terapie intensivă.

Germania în prezent crește capacitățile respective prin instalarea de truse suplimentare de terapie intensivă în avioane și elicoptere. Până la 1 aprilie, forțele militare germane au transferat peste 20 de cazuri grele de coronavirus din Italia în tratament de terapie intensivă în spitalele germane și peste 70 de transferuri au avut loc din Franța și Spania.

Printre alte forme de sprijin acordat națiunilor aliate și partenere s-au situat cele 7 tone de echipamente medicale și materiale din Germania care au ajuns în Italia în weekendul 21/22 martie, inclusiv 300 de ventilatoare.

Adversarii NATO pot ataca

Capacitatea NATO de a conduce operațiuni militare nu a fost subminată de pandemie, a declarat Comandantul Suprem Aliat al NATO, generalul Tod D. Wolters. Totuși, aliații rămân îngrijorați că adversarii NATO ar putea încerca să efectueze atacuri, în timp ce NATO este concentrată pe combaterea COVID-19, unul dintre motivele pentru securitatea aliaților va rămâne „misiunea primară” a declarat generalul Tod D. Wolters.

Secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, a declarat la ultima ședință la nivel înalt din NATO, că epidemia de coronavirus nu a știrbit „capacitatea de securitate” a Alianței, pe fondul suspiciunilor că Rusia ar putea folosi impactul maladiei ca să pună la încercare puterea militară a occidentului.

„Am anulat unele exerciții, am făcut unele ajustări la altele, dar asta nu ne micșorează pregătirea operațională”

Stoltenberg

Declarația vine după ce NATO a anunțat că au fost cazuri de îmbolnăvire în rândurile militarilor săi în apropierea granițelor Rusiei, iar Moscova a ordonat manevre militare ca să verifice dacă armata este pregătită să facă față eventualelor contaminări.

NATO împreună cu națiunile membre realizează  un echilibru stabil între obligațiile militare interne şi cele impuse de amenințările externe de securitate. Este o adevărată provocare în condițiile în care, cu cât durează mai mult această pandemie globală, cu atât acest echilibru va fi mai dificil de realizat de către factorii de decizie.

„Felicitări României la aniversarea a 16 ani de la aderarea la NATO! Ani de zile înainte de acel moment, România a fost un aliat de încredere al Statelor Unite. De la aderarea la NATO, România a devenit un pilon de stabilitate în regiune”, scrie misiunea diplomatică americană într-o postare pe Facebook

* Exercițiu Reforger Campaign a fost un exercițiu anual, desfășurat în timpul Războiului Rece, de NATO. Exercițiul a fost menit să asigure capacitatea NATO de a desfășura rapid forțele în Germania de Vest în caz de conflict cu Pactul de la Varșovia.