Cei mai mulţi dintre noi ne aşteptăm ca o alianţă militară să fie interesată numai de domeniile destinate înarmării, extinderii sferelor de influență la nivel geostrategic, experimentării de noi arme şi blocării inițiativelor adversarilor prin contramăsuri specifice acestui domeniu. În realitate, preocupările sunt mult mai largi, mai diverse şi, uneori, ne pot surprinde. Între acestea, pentru liderul alianţei, un loc important îl reprezintă efortul destinat extinderii propriilor politici de apărare prin programe educaţionale mai mult sau mai puţin impuse.
- Doliu colectiv pentru o speranță politică risipită
- Adrian Năstase, de la Budapesta: Americanii nu au foști prieteni
- Susținătorii de ieri, criticii de azi ai lui Nicușor Dan: Ați avut șansa să schimbați sistemul; dacă ați ales să îl serviți, veți fi judecat ca parte a lui!
- Strâmtoarea Ormuz, deschisă total
- Daniel Zamfir, PSD: Oprim vânzarea companiilor de stat! PSD propune o lege prin care se interzice vânzarea acțiunilor la companiile strategice
EDUCAŢIA ÎN DOMENIUL APĂRĂRII
Una dintre activităţile mai puţin cunoscute ale NATO, deşi prezentă şi activă în multe state ale lumii, unele fără nicio legătură aparentă cu alianţa, este educaţia în domeniul apărării.
Un program ambiţios, cu întindere spaţială mult dincolo de aria teritorială de directă responsabilitate a Alianţei, susţinut de specialiştii în studii militare din NATO, dar şi din state partenere, se desfăşoară intens sub denumirea Programul de Îmbunătăţire a Educaţiei în Domeniul Apărării (Defence Education Enhancement Programme-DEEP).
Conform aprecierii oficiale a NATO, „Programul de îmbunătățire a Educației în Domeniul Apărării (DEEP) este un vehicul pentru reformă, oferind sprijin practic adaptat fiecărei țări în dezvoltarea și reformarea instituțiilor de educație militară profesională. Prin dezvoltarea facultăților, dezvoltarea curriculumului și consultări de la egal la egal, DEEP promovează capacitatea de apărare și sprijină edificarea instituțiilor necesare acestui scop. Totodată, prin consolidarea instituțiilor democratice, aduce o contribuție importantă la eforturile NATO de a proiecta stabilitatea în zona euro-atlantică și nu numai”.
PARTICIPANŢI ŞI DOMENII ABORDATE ÎN CADRUL DEEP
La nivelul anului 2021, în DEEP sunt angrenate 16 state de pe 3 continente: Afganistan, Armenia, Azerbaidjan, Bosnia şi Herțegovina, Georgia, Irak, Kazahstan, Kârgâzstan, Mauritania, Republica Moldova, Mongolia, Maroc, Macedonia de Nord, Serbia, Tunisia şi Ucraina. Între ele, unul singur este membru cu drepturi depline al NATO (nouă primită, în martie 2020, Macedonia de Nord). Opt sunt ţări partenere în cadrul Parteneriatului pentru Pace (Azerbaidjan, Bosnia şi Herțegovina, Georgia, Kazahstan, Kârgâzstan, Republica Moldova, Serbia, Ucraina) iar restul în raporturi de cooperare cu NATO ca urmare a unor interese comune.
Anual, aproape 3.000 de persoane sunt direct implicate în activităţi ce au legătură directă cu DEEP.
Direcţiile în care este promovată, la diferite nivele şi în state ce par a nu avea nimic comun între ele, expertiza Alianţei Nord-Atlantice sunt extrem de variate.
La o analiză atentă, numai în ceea ce privește domeniul educaţional descoperim că sunt prezente: comunicațiile strategice, planificarea operaţională, contraterorismul, cyber securitatea, educaţia militară a ofiţerilor, leadershipul, gândirea critică şi controlul democratic al forţelor armate. Pentru fiecare ţară, programul este unic şi adaptat la specificul autohton.
AFGANISTANUL ŞI UCRAINA, DOUĂ STATE CE PAR A NU AVEA NIMIC ÎN COMUN
Este interesant, şi merită prezentat mai pe larg, cazul Afganistanului. Aici, deşi recenta retragere a trupelor NATO ne-ar îndemna să credem că ţara a ieşit din sfera preocupărilor Alianţei, Programul de Îmbunătăţire a Educaţiei în Domeniul Apărării nu a fost nicio clipă abandonat.

Pentru anul 2021, DEEP în Afganistan are în vedere două componente de bază: (1) continuarea seriei de seminare cu liderii executivi de rang înalt şi (2) organizarea activităţilor de instruire pentru membrii importanţi ai facultăţilor cu profil militar.
La seminarele care au ca temă problematica apărării participă înalţi oficiali afgani reprezentând sectoare aflate în directă legătură cu ministerul Apărării. Se urmăreşte dezvoltarea gândirii strategice și însuşirea unor anumite abilități practice atât la nivelurile superioare de conducere a statului, cât şi în cadrul Universității Naționale de Apărare Marshal Fahim (MFNDU).
Programul nu este nou. Activităţile cu membrii facultăţilor militare au debutat cu trei ani în urmă şi, conform declarațiilor oficiale, ele aduc laolaltă „experți militari și militari din țările aliate și ale partenerilor pentru a face schimb de experiență în metodologiile moderne de predare și pentru a le adapta abordărilor afgane (…) 20 de instructori afgani de la MFNDU și școli militare conexe sunt implicați în acest proces (…) Principalele obiective sunt familiarizarea membrilor facultăților cu metodele moderne de predare, cu tehnicile de învățare activă, cu dezvoltarea exercițiilor, cu procesele de execuție și feedback, cu gândirea critică”.
Un alt exemplu, edificator pentru cei interesați în a desluși mecanismele strategice prin care NATO acţionează în cadrul DEEP, este Ucraina.
Cu câteva luni în urmă, în plin război informațional cu Rusia ca urmare a „incidentelor” din Marea Neagră şi a masării trupelor rusești în apropierea graniței ucrainiene, NATO, prin site-ul oficial, anunţa că în Ucraina s-a organizat un curs online în cadrul DEEP eAcademy. Subiectul? Combaterea terorismului!

„Programul de Îmbunătățire a Educației în Domeniul Apărării (DEEP) eAcademy a oferit recent studenților Universității Naționale de Apărare din Ucraina un program de pionierat de două săptămâni axat pe securitatea internațională. Cursul online a fost modelat de Curriculum-ul NATO de referință împotriva terorismului (CTRC), care oferă o imagine de ansamblu asupra ideologiilor, motivațiilor și metodelor teroriste, precum și a practicilor contemporane de combatere a terorismului. Cursul îi ajută pe participanți să dezvolte cunoștințele și abilitățile necesare pentru a înțelege terorismul și antiterorismul pentru a anticipa și a atenua cu succes potențialele amenințări”.
Toate cheltuielile specifice, inclusiv asigurarea logistică, au fost asigurate de ministerul Apărării ucrainian prin Universitatea Apărării Naţionale. Conducerea cursului a fost încredințată Marii Britanii.
ÎN LOC DE CONCLUZII
Este o practică utilizată nu numai de NATO, dar şi de alte alianţe militare anterioare, inclusiv de autodesființatul Tratat de la Varşovia, ca prin metode „educative” să pregătească înaltele oficialități (civile şi militare) din statele aliate pentru a susţine, atât politic cât şi militar, politicile liderului în domeniul apărarii şi nu numai.
O atenție aparte este acordată pregătirii noilor generații de militari, dar şi tinerilor civili cu perspective în a urca nivelurile de decizie ale statului.
Demersul acesta, uneori evident, alteori subtil, este complicat şi trebuie pregătit cu atenţie. Iar rezultatele, analizate cu precizie întrucât reprezintă un mecanism politico-militar extrem de complicat şi costisitor, dar necesar. Succesul alianţei în ansamblul ei poate depinde, la un moment dat, de modul în care liderul şi-a „educat” partenerii.
Politica apărării, spre exemplu, gândită atent, construită şi consolidată de conducătorul de facto al alianţei, disipată apoi prin programe speciale în rândul partenerilor, reprezentă elementul prin care aceasta este păstrată unită în ciuda unor divergenţe de moment, sunt pregătite de aderare noi state, se stabilesc direcţiile generale de dezvoltare şi se orientează evoluţia ei viitoare din punct de vedere geostrategic.
Prin prezentarea preocupărilor unei alianţe politico-militare de dimensiunile NATO în domeniul „educaţiei”, am ridicat numai unui colţ al cortinei din faţa scenei unde se pregăteşte spectacolul ce ne poate transforma în mod definitiv viaţa.
Cunoaşterea cât mai exactă a activităţilor alianţei militare din care facem parte, uneori subtile şi aparent fără vreo legătură cu confruntarea armată, ne ajută în mod sigur să desluşim cu mai mare claritate sensul drumului, nu totdeauna explicit, pe care politicienii ne obligă să-l parcurgem.
Pentru că, în ciuda aparenţelor, nu militarii sunt aceia care conduc o alianţă, fie ea şi militară.














































