O autobiografie plictisitoare

Angela Merkel, cel mai longeviv cancelar al Germaniei postbelice, și-a lansat la începutul săptămânii, la Deutsches Theater din Berlin, cartea autobiografică, Libertate. Amintiri 1954-2021.

• După 25 de ani, Burj Al Arab intră în renovare
• De la americani vine lumina…verde! Bogdan Ivan anunță redeschiderea Rafinăriei Petrotel deținută de ruși
• Peter Magyar: Vom suspenda serviciul de știri al presei publice
• Ce ar vota românii: AUR a ajuns să cumuleze cât PNL și USR la un loc, dar a scăzut față de ianuarie
• România a avut cândva 13 mari combinate de producție a îngrășămintelor chimice…

Deși este o lucrare amplă, întinsă pe 740 de pagini, critici din media și analiză politică au remarcat lipsa unor perspective inedite sau detalii captivante. Cartea, considerată mai degrabă o recapitulare prudentă a unei cariere îndelungate, nu aduce surprize majore, scrie DW.

Subiecte ocolite și ton rezervat

Autobiografia abordează succint teme importante, cum ar fi religia – în ciuda faptului că Merkel este fiica unui pastor – sau schimbările climatice, problemă de actualitate globală. Islamul este menționat doar în contextul extremismului și terorismului, iar alte subiecte sensibile, precum modernizarea infrastructurii Germaniei sau dependența de resurse energetice externe, sunt tratate superficial.

Lansarea cărții nu a fost lipsită de controverse. Merkel a fost confruntată cu întrebări dificile privind moștenirea sa politică, de la politica energetică ce a accentuat dependența Germaniei de gazul rusesc până la decizia sa din 2015 de a deschide granițele refugiaților. „Alternativa era să respingem oamenii, poate violent, de la granița germană. Pentru mine, asta ar fi fost mult mai rău”, a explicat Merkel în apărarea deciziei.

Relații internaționale și portrete personale

Un capitol semnificativ al cărții este dedicat relațiilor sale cu liderii internaționali.

Vladimir Putin apare frecvent, fiind descris drept un lider manipulator, care întârzie intenționat la întâlniri pentru a-și demonstra superioritatea. Merkel menționează că Occidentul a transmis Kremlinului un semnal clar prin susținerea aderării Ucrainei la NATO, însă evită să analizeze detaliat relația ambivalentă a Germaniei cu Rusia după anexarea Crimeei în 2014.

Merkel, care vorbeşte limba rusă, îşi apără, relaţiile pe care le-a avut de-a lungul anilor cu Putin, care vorbeşte germana. 

Despre Barack Obama, Merkel vorbește cu entuziasm, dezvăluind că acesta a fost unul dintre confidenții ei în decizia de a candida pentru un al patrulea mandat în 2017. De asemenea, ea acceptă fără rezerve explicația acestuia privind scandalul NSA, când s-a aflat că agenția americană îi spiona telefonul personal.

Contrastant, Donald Trump este descris ca având o dublă personalitate: acuzator și ostil în public, dar politicos și conciliant în întâlnirile private.

„Se comporta ca și cum Germania îi era datoare lui și Americii cu ceva”, remarcă Merkel, criticând lipsa de interes a fostului președinte american pentru cooperare și soluții comune.

Deși cartea oferă câteva perspective personale și anecdotice interesante, Merkel evită o analiză profundă a deciziilor controversate din timpul mandatului său.

Spre finalul lansării, ea a admis că „nu a lăsat țara într-o stare perfectă”, referindu-se la provocările nerezolvate privind protecția climei și digitalizarea.

Promovarea autobiografiei continuă cu un turneu în orașe europene și o oprire la Washington, unde fostul președinte Barack Obama este așteptat să participe la un eveniment dedicat acesteia.

Deși bine structurată, cartea fostului cancelar a fost catalogată drept precaută și lipsită de impact emoțional, reflectând stilului rezervat al autoarei.