O lege care ne va ajuta să nu uităm cine suntem

Președintele României a promulgat joi, 10 noiembrie, Legea pentru modificarea şi completarea Legii monumentelor de for public, pe care am inițiat-o, ce va contribui la mai buna protejare și promovare a culturii și identității naționale. Câți dintre noi n-am trecut pe lângă o statuie cu soclul degradat din fel și fel de cauze?

• După 25 de ani, Burj Al Arab intră în renovare
• De la americani vine lumina…verde! Bogdan Ivan anunță redeschiderea Rafinăriei Petrotel deținută de ruși
• Peter Magyar: Vom suspenda serviciul de știri al presei publice
• Ce ar vota românii: AUR a ajuns să cumuleze cât PNL și USR la un loc, dar a scăzut față de ianuarie
• România a avut cândva 13 mari combinate de producție a îngrășămintelor chimice…

Această lege va clarifica atribuțiile și obligațiile ce revin instituțiilor publice în materia protejării monumentelor de for public, și instituirea unui regim de protecție mai bun. Totodată, are prevederi care vor sprijini protejarea și cultivarea memoriei naționale, inclusiv cea a minorităților naționale, care contribuie la identitatea multiculturală a țării noastre. Iar aceste din urmă prevederi sunt, poate, cele mai importante, deoarece ele constituie un pas important în direcția digitalizării culturii române.

Sunt multe locurile încărcate de istorie și frumos, a căror memorie a fost ștearsă cu buldozerul pentru a face loc betonului cenușiu comunist sau oțelului și sticlei capitaliste. Clădiri în care au trăit sau creat personalități importante ale vieții culturale, științifice sau politice, sau care au găzduit evenimente importante pentru istoria noastră, au dispărut pur și simplu, fără a lăsa în urma lor vreo dovadă a ceea ce-a fost. O asemenea soartă a avut, de exemplu, casa din București în care a locuit Mihail Sadoveanu, din zona Zambaccian, pe locul căreia se ridică un bloc de locuințe.

Destine similare au avut casele memoriale ale lui Perpessicius, Al. Rosetti, Maria Bănuş. Un alt imobil ai cărui pereți au văzut și auzit multe până să fie puși la pământ este fostul Palat Adevărul, în care s-a scris o bună parte a istoriei presei românești. Asta pentru că aceste imobile nu beneficiau de protecția pe care o meritau, și nici de atenția publicului.

Intenționez să schimb acest lucru, de aceea am inițiat această lege, care obligă la montarea de plăci comemorative în locuri legate de mari personalități ale culturii, științei sau vieții politice române, acolo unde au avut loc evenimente importante, inclusiv pe fațadele clădirilor construite ulterior demolării clădirilor în care personalitatea a locuit sau a avut loc un eveniment istoric. Aceste plăci vor conține, pe lângă câteva informații esențiale, un cod QR. Odată scanat, acest cod va redirecționa utilizatorul către o pagină de internet administrată de Ministerul Culturii, unde va găsi mai multe informații despre personalitatea sau evenimentul respectiv.

Prin conștientizarea importanței imobilului respectiv, în situația fericită în care acesta mai există, publicul ar putea fi mai sensibil la soarta sa.

Acesta este un amplu proces de digitalizare, ce va oferi tuturor celor interesați acces la informații despre istoria României și personalitățile sale. O experiență imersivă, ce va crea o legătură specială între utilizator și locul istoric în care acesta se află. Le vom oferi astfel tinerelor generații, așa-numiților nativi digitali, posibilitatea de a accesa istoria națională într-un mod pe care îl consideră firesc, combinând realul cu digitalul. Și poate astfel îi vom face să fie mai conștienți cu privire la moștenirea lor istorică și culturală.

Introducerea plăcilor comemorative cu elemente digitale de tip QR nu este numai o măsură informativă: este, în felul său, un gest de presiune pentru recunoașterea memoriei culturale a acestor entități de patrimoniu și pentru introducerea lor, în urma declanşării procedurilor de evaluare, pe lista monumentelor istorice. E o şansă la salvgardare, la integritate şi la promovarea formelor de patrimoniu tangibil într-o societate virtuală în care creativitatea şi inovaţia sunt principii de ordine în dezvoltarea culturii.

Totodată, ea nu este vreo inovație care să ne aparțină, ci doar implementarea unei măsuri pe care occidentalii o consideră deja naturală. Îmi doresc ca acesta să fie un prim pas în dezvoltarea unei experiențe culturale interactive pentru utilizator, inclusiv prin includerea Realității Augmentate.

Într-o lume care ne cere tot timpul să ne reinventăm, consider că este cu atât mai important să nu uităm cine suntem.