Planul de război.Cum a ocupat Rusia Crimeea fără să tragă niciun glonț

Crimeea a devenit teritoriu rusesc independent, deocamdată în cadrul Ucrainei, după ce Duma de Stat a aprobat intervenția Rusiei în Ucraina. La aceasta s-a adăugat scrisoarea fostului președinte Ianukovici către președintele Putin, scrisoare care, similar scenariului de la invazia Cehoslovaciei, stă acum la baza intervenției militare.

• Liderii lumii șocați de atacul armat din Washington, dar ușurați că Donald Trump nu a pățit nimic
• Nicușor Dan a convocat liderii partidelor pro-europene pentru discuții privind SAFE și PNRR
• Trump evacuat de urgențǎ de la Cina Corespondenților
• Ziua mondială a proprietății intelectuale
• Hijab-ul a intrat în lumina reflectoarelor la Paris

Citește și IN INTERIORUL LABORATORULUI DE INFORMATII MILITARE HUMINT

Portul Sevastopol unde se află comandamentul Flotei Mării Negre a Rusiei, cel care supervizează operațiunile militare ruse în Mediterană, a preluat conducerea acțiunilor militare în peninsulă. Baza cuprinde un efectiv de 25.000 de trupe, 380 de nave și 170 de avioane și un submarin, Alrosa (autoritățile ruse intenționează să aducă șase submarine de clasa Varshavianka, în prezent în construcție în portul din Sankt Petersburg).

Pentru Rusia, Crimeea și, în special, portul Sevastopol se constituie într-un mijloc de presiune asupra Ucrainei, Moscova considerând peninsula ca pe o proprietate strategică care-i aparține dintotdeauna. Preluarea conducerii Ucrainei de către naționaliști, nu neapărat democrați, a făcut ca temerile unei eventuale derusificări a Crimeei să prindă conturul unei acțiuni militare a Rusiei. Totodată, de teama pierderii bazei de la Tartus din Siria, singurul port cu ieşire la ape calde din afara spaţiului ex-sovietic, Moscova a alimentat un conflict teribil în apropierea granițelor proprii.

În 27 februarie, Putin a declarat stare de alertă pentru trupele armate ruse şi a mobilizat avioane de luptă la graniţa cu Ucraina. Echipajele avioanelor de luptă din Districtul Militar de Vest au fost plasate, în această zi, în stare de alertă sporită.

Până la 150.000 de militari, 90 de avioane, 120 de elicoptere, 880 de tancuri, peste 1.200 de unităţi de tehnică militară şi până la 80 de nave participă la aceste exerciţii.

Exercițiile au mascat în fapt pregătirile pentru cei 2.000 de militari care au intrat inițial în Crimeea împreună cu un divizion de elicoptere.

De asemenea, comandamentul rus a dislocat sisteme de apărare antiaeriană care cuprind inclusiv bateriile de rachete S-400. Rusia controlează acum orașul Simferopol, baza navală Sevastopol, aeroportul Balaklava, dar și unitatea ucraineană de baterii SAM de la Levpartoria.

Unitățile ucrainene, care au efective reduse, sunt încercuite și au început să se predea forțelor ruse, iar flota ucraineană a fost retrasă în porturile Odessa și Mariupol.

În Crimeea, forțele militare ucrainene sunt reprezentate de un batalion de infanterie marină în Feodosia, un regiment de aviație la Belbek și trei puncte de apărare antiaeriană, dintre care cel mai important este la nord de Sevastopol. Un atac în forță al Rusiei ar distruge rapid cea mai mare parte a prezenței militare ucrainene în regiune. Singura problemă pe care o au rușii sunt bateriile de rachete balistice cu rază scurtă de acțiune OTR-21 Tochka (SS-21Scarab) care pot lovi navele rusești din Sevastopol, dar și tehnica militară rusească.

Scopul principal al lui Putin

Sosirea trupelor rusești a fost pregătită de forțele speciale sau de așa numitele companii de pază, organizate după modelul celor utilizate de americani în Irak și care cooperează cu Kremlinul, ele ocupând punctele vitale ale administrației, Guvernul și Parlamentul, aeroporturile și principalele artere de circulație din peninsulă.

Fostelor trupe Berkut, înrolate de noile autorități de la Sevastopol, le-a revenit sarcina de a interzice drumul de intrare în peninsulă.

Conform unui plan de operațiuni militare, totul a început prin consolidarea puterii separatiste de la Sevastopol.

Un război psihologic total s-a declanșat asupra Ucrainei și a puterii de la Kiev. Premierul prorus al Regiunii Autonome Crimeea, Serghei Aksenov, instalat în mod abuziv fără respectarea legislației ucrainene în vigoare, a preluat controlul asupra tuturor structurilor de forţă ale regiunii autonome ucrainene, menţionând aici forţele armate, poliţia şi serviciile de securitate.

Sistemele de telefonie din Crimeea deținute de compania Ukrtelekom au fost blocate. Elicoptere de luptă rusești, tip MI-24 şi MI-8, au efectuat zbor de intimidare deasupra Sevastopolului. Avioanele IL-76 (în jur de 17) au transportat între 2.000 și 10.000 de militari cu tot cu echipamentul aferent în Crimeea la fel ca în 2008 în Georgia.

Comandantul operațiunilor rusești în Crimeea este generalul-colonel Aleksander Galkin, care a coordonat aducerea trupelor în interiorul peninsulei prin aerodromul de la Kacha.

Președintele interimar al Ucrainei, Aleksandr Turcinov, a acuzat Rusia că forțează un conflict armat și vrea să anexeze peninsula. Nu acesta este scopul lui Putin. Scopul principal este de a controla Ucraina, iar acest lucru este posibil prin existența ori a unui conflict înghețat în Crimeea pe modelul Transnistriei, unde sunt prezente trupe rusești, ori pe modelul Abhaziei ca stat separatist independent recunoscut numai de Moscova.

Avioanele și elicopterele rusești au trecut granița în Crimeea, împreună cu numeroase transportatoare blindate (între 40-100 BTR80) și tancuri (251 SPH) și s-au desfășurat în zonele vitale ale peninsulei. Militarii ruși sunt evaluați de serviciile de securitatea ucrainene la un număr de 6.000.

În aceste condiții, spațiul aerian de deasupra Crimeei a fost închis de către Kiev pentru avioanele militare. Moscova a confirmat detașarea vehiculelor armate, însă a transmis că măsura a fost luată din motive de securitate (!?).

Vestea proastă. Vestea bună

Orașele Sevastopol și Simferopol, aflate la circa 60 de kilometri unul de altul, au fost înțesate de militari ruși.

Comandantul Flotei din Marea Neagră a Federaţiei Ruse, Alexander Vitko, şi-a adunat toţi generalii din baza de la Sevostopol şi le-a transmis: „Suntem la începutul unui război cu Ucraina. 300 de militari din spetznaz-ul rusesc cu susținerea a 15 mașini, inclusiv 5 mașini blindate Tigr, ce pot transporta mitraliere grele sau rachete antitanc, au asaltat detașamentul apărării navale a serviciului de frontieră al Ucrainei în Balaklav (lângă Simferopol).

Unitățile ucrainene din peninsulă ori au trecut de partea rușilor, ori au predat armele din cauza divergenţelor majore la nivelul conducerii armatei ucrainene. Puțini sunt militarii care încă rezistă.

Fregata Hatman Sahaidacnîi, la întoarcerea dintr-o misiune NATO din Golful Aden, a refuzat să mai urmeze ordinele conducerii de la Kiev şi a ales să treacă de partea ruşilor.

Președintele interimar al Ucrainei, Aleksandr Turcinov, a plasat armata ucraineană în stare de alertă și a ordonat mobilizarea generală, pe fondul ameninţărilor Rusiei cu o intervenţie militară, iar măsurile de securitate la obiectivele strategice, inclusiv la centralele nucleare, au fost sporite.

Cât va costa mobilizarea și cine va suporta cheltuielile într-o situație de colaps financiar, vom vedea.

Mândria și dragostea față de pământul natal ale ucrainenilor sunt mai presus de orice. Intervenția Flotei Mării Negre în conflictul ruso-georgian din 2008 nu a făcut decât să alimenteze și mai mult tensiunile între cele două țări vecine. Ucraina a sprijinit Tbilisi și a impus restricții navelor ruse, ceea ce a înfuriat Moscova. Fostul președinte georgian, Mihail Saakașvili, un bun cunoscător al politicilor militare ruse în zona limitrofă a propriei granițe, consideră că Peninsula Crimeea este o punte de legătură între Transnistria și teritoriul Federației Ruse.

Vestea cea proastă este că Putin va întreprinde acțiuni în Crimeea. Vestea cea bună este că ucrainenii deja știu ce va face acolo.

A testat asta în Osetia de Sud și Abhazia, a declarat Saakașvili într-un interviu. Rușii doresc să construiască un coridor care va lega Abhazia, regiunea Krasnodar, Crimeea, Odessa, Nikolaev, iar apoi prin Republica Moldova spre Transnistria”, a explicat Saakașvili, precizând că Rusia va încerca să distribuie pașapoarte rusești (forțele Berkut au fost primele care au primit), iar apoi să organizeze provocări și să folosească flota. O imensă maşină de propagandă s-a pus în mişcare. Kremlinul încearcă să-i convingă pe ruşii din fosta URSS că Marea Rusie este în pericol şi că trebuie să se apere devenind şi mai mare. Alianţa propusă unor foste republici sovietice, inclusiv Ucrainei, de către Rusia, se prezintă din punct de vedere ideologic ca un spaţiu de rezistenţă împotriva unui Occident decandent. Pentru Putin, Ucraina și Rusia formează una și aceeași națiune. În Ucraina au fost construite unele dintre cele mai importante unități ale complexului industrial-militar sovietic și numeroase institute de cercetare științifică și tehnologică care dezvoltau programe de cercetare militare. Ucraina a fost de asemenea transformată într-un avanpost al puterii militare sovietice în timpul Războiului Rece, teritoriul național fiind împânzit de baze militare dotate cu cele mai moderne arme, inclusiv cu rachete balistice intercontinentale (în jur de 80 de silozuri nucleare/1.900 de capete nucleare). Cert este că președintele Putin își joacă toate cărțile geopolitice pe fondul reacției lente a marilor puteri și a organismelor internaționale. Pe 30 martie, statutul actual al Crimeei va fi confirmat de un referendum organizat de actuala administrație și aceasta va deveni în totalitate o bază militară rusă. Federalizarea Ucrainei este din ce în ce mai mult un scenariu viabil. Maurul și-a făcut datoria! Acum trupele rusești se pot retrage în bazele militare de unde au fost dislocate. Rămân numai consecințele politico-militare globale pentru Kremlin.

Generalul Alexandru Grumaz a fost prim adjunct al directorului Serviciului de Telecomunicații Speciale, Inspector general pentru Armamente în MApN, Director al Direcției Planificare Integrată a Apărării, Director al Direcției de Management Resurse pentru Înzestrare.

Soarta Ucrainei este jucată la ruleta rusească. O va salva cineva?

Pentru Ucraina, adevăratele probleme de-abia acum încep. Având de înfruntat o acută criză economică, instabilitate politică, segregare socială şi, mai ales, etnică, Ucraina riscă să ajungă într-o zonă de unde cu greu mai poate ieşi. Cine o va salva: UE sau Rusia? Specializat pe spațiul eurasiatic, Eugene Chausovsky, analist Stratfor, a răspuns la aceste întrebări pentru Q Magazine.

Care este opinia dumneavoastră despre evenimentele din Ucraina?

Întreaga criză a început când preşedintele Viktor Ianukovici a decis să se îndepărteze de Uniunea Europeană, refuzând parafarea acordului de liber schimb. Această decizie a declanşat apariţia manifestărilor din Ucraina, care au evoluat de la solicitarea reluării negocierilor cu UE la cererea de a fi schimbat tot regimul de la Kiev, pe fondul represiunii violente a puterii. În lumina evenimentelor recente, dar ţinând cont şi de situaţia politică per ansamblu din ultimii 10 ani de la Revoluţia Portocalie, este destul de dificil să ne imaginăm o reconciliere a taberelor care au scindat ţara. Niciun politician nu a putut şi nici nu va putea să aducă laolaltă toate facţiunile ţării, mai cu seamă dacă implicarea externă va continua (lucru care, de altfel, se va întâmpla cu siguranţă). Fiindcă aceste segregări nu sunt doar politice, ci şi culturale. Iar acest lucru nu poate fi pus doar pe seama faptului că Estul sau Vestul are un idiom diferit sau alte instituţii religioase, ci mai ales din cauza adeziunii la alte simboluri, valori şi eroi. Ţinând cont de aceste elemente, adevăratul test şi simbolismul cel mai adânc şi cel mai problematic al revoluţiei ucrainene vizează capacitatea cetăţenilor din piaţă (n.r. – Euromaidan) de a se raporta unii la ceilalţi ca la un întreg. Anumite părţi din Ucraina au fost furioase din cauza evenimentelor din 22 februarie (n.r. – fuga lui Ianukovici şi demisia Guvernului). Un steag rusesc a fost arborat pe clădirea primăriei din Sevastopol. Rusia a efectuat mişcări militare în Crimeea, însă probabilitatea unei intervenţii armate în Ucraina este destul de scăzută. Cu siguranţă, Ucraina va avea de întâmpinat multe alte crize de acum înainte. Una dintre cele mai presante probleme stă în grava criză financiară, ţara fiind aproape de default. Şi în timp ce asistenţa de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) ar putea să amâne incapacitatea de plată pe termen scurt, problemele de natură financiară ale ţării vor rămâne un element-cheie. O altă problemă importantă pe care noul guvern trebuie să o înfrunte constă în garantarea securităţii statului, aspect extrem de volatil, în prezent. Pe lângă aspectele financiare şi de securitate ale ţării, Ucraina se mai confruntă şi cu dificultăţi în formarea unui nou guvern.

Evenimentele din Ucraina pot crea premisele unei confruntări similare Războiului Rece, cu Rusia şi aliaţii pe de o parte, şi NATO, UE şi SUA, pe de altă parte?

Evenimentele din Ucraina sunt tratate cu prioritare de Germania, Franţa, Polonia sau Statele Unite, toate aceste state sprijinind manifestanţii şi debarcarea lui Ianukovici de la putere. Rusia, la rândul ei, are un interes extrem de mare – pentru ruşi, ţinerea Ucrainei cel puţin într-o sferă neutră este un obiectiv de interes naţional. Cu siguranţă, există viziuni diferite între Vest şi Rusia privind soarta Ucrainei sau a altor state de la periferie, precum Moldova şi Georgia, dar probabilitatea ca acestea să ducă la apariţia unui conflict similar Războiului Rece, în materie de efort militar, este extrem de redusă. Crimeea se va despărţi de Ucraina, cel mai probabil, devenind astfel un satelit al Rusiei. În condiţiile în care SUA şi NATO nu vor răspunde militar, Occidentul ar putea să uzeze de ustensilele politice şi economice împotriva Rusiei (izolare, sancțiuni). Aceste metode ar duce la un punct de cotitură şi de depărtare a relaţiilor dintre Rusia şi Vest, mutând conflictul în sfera politică, mai ales că cele două părţi vor încerca să influenţeze politica externă a Ucrainei. În plan intern, Guvernul ucrainean va suferi o descentralizare a puterii către regiuni, cel mai probabil, însă, din cauza segregării ţării, nu va exista o apropiere integrală de UE sau de Rusia, lăsând Ucraina într-o zonă gri a neutralităţii.

Iulia Timoşenko a fost eliberată din închisoare, după mai bine de trei ani de detenţie. Cum ar putea să schimbe viitorul ţării? Cât de mari sunt şansele ca Timoşenko să devină prima femeie preşedinte din istoria Ucrainei?

Eliberarea lui Timoşenko reprezintă un element în plus care lasă loc de manevre politice în actuala criză ucraineană, aspect pe care alte state precum Rusia ar putea să îl exploateze. Timoşenko a făcut parte din coaliţia care a condus Revoluţia Portocalie din 2004, şi a fost prim-ministru în 2005 şi 2007-2010, având, totodată, şi legături apropiate la Kremlin, în special cu preşedintele Putin. A fost un personaj controversat şi popular în Ucraina. Alături de Viktor Ianukovici şi de Viktor Andriiovici Iușcenko, Timoşenko a fost unul dintre liderii politici ai Ucrainei. Disputele dintre cei trei lideri, însă, au paralizat ţara timp de mai 
mulţi ani – Vestul şi Rusia mizând pe aceştia pentru a-şi exercita influenţa în Ucraina. Iulia Timoşenko a fost cea mai mare ameninţare la adresa lui Ianukovici. Pe lângă legăturile adânci pe care le are în partidul lui Ianukovici, aceasta este şi favorita multora dintre cei aflaţi în opoziţie, mai ales a celor care îi sunt loiali lui Arseni Iațeniuk. Aşadar, eliberarea sa complică planurile pe care opozanţii moderaţi ar fi putut să şi le facă, cum ar fi actualul favorit al canalelor media Vitali Kliciko, care ar putea să-şi piardă din susţinători. Cu toate acestea, Timoşenko nu are parte de sprijin nici în estul şi nici în sudul ţării. Rusia a avut un interes în eliberarea lui Timoşenko, în acest moment al evenimentelor. Negocierile directe dintre Putin şi Timoşenko au dus la sporirea influenţei Rusiei în sectorul energetic din Ucraina. Pe 20 februarie, premierul rus Dmitri Medvedev a anunţat că Ianukovici ar putea cădea în dizgraţie la Kremlin, dat fiind faptul că nu poate controla ţara. Scena politică se mişcă repede, iar posibila revenire a lui Timoşenko ridică întrebarea dacă, într-adevăr, Moscova o vede pe aceasta ca pe un înlocuitor pentru Viktor Ianukovici.

Este cunoscută viziunea pro-europeană a lui Timoşenko. Sunteţi de părere că va avea sprijinul poporului ucrainean dar şi pe cel al Occidentului în vederea iniţierii unor reforme în plan intern?

Iulia Timoşenko a reprezentat un punct critic în negocierile dintre UE şi Ucraina privind acordul de liber schimb, liderii europeni cerând eliberarea acesteia ca o condiţie pentru parafarea acordului. Cu toate acestea, cazul lui Timoşenko trebui nuanţat. În timp ce acuzaţiile şi închiderea acesteia s-au făcut pe criterii politice, Ianukovici eliminând, astfel, un adversar, legăturile ei cu administraţia de la Kremlin sunt bine cunoscute, mai ales că a facilitat influenţa Rusiei în Ucraina, pe fondul negocierilor din sectorul energetic când era prim-ministru. Occidentul i s-a alăturat în timpul procesului şi l-a acuzat pe Ianukovici de persecuţie politică. În concluzie, Iulia Timoşenko va fi un factor-cheie în jocurile politice din perioada următoare.

Cum afectează situaţia din Ucraina ţările vecine, în special România?

Pentru România, la fel ca şi în cazul celorlalte ţări din Europa Centrală şi de Est, situaţia este îngrijorătoare. Pe lângă faptul că trebuie să înfrunte, în proximitatea lor, o criză de securitate, socială şi economică – care va avea efecte pe termen scurt asupra ţărilor vecine –, situaţia actuală echivalează cu o luptă între Vest şi Rusia pentru a-şi stabili sferele de influenţă. În plus, Rusia a avut o atitudine mai degrabă agresivă faţă de vecinii săi. România mai are şi grija Republicii Moldova – Bucureştiul a sprijinit parcursul european al acestui stat fragil – şi se mai confruntă, pe deasupra, şi cu o criză politică şi economică. Guvernul de la Kremlin va continua, cu siguranţă, să pună piedici semnării acordului de asociere cu UE al Republicii Moldova, date fiind evenimentele din Ucraina. SUA şi-au îndreptat atenţia, cum era de înţeles, către Republica Moldova şi Georgia. Cu toate acestea, discursul este ceva, iar fapta, altceva. Ambele ţări şi-au manifestat interesul să pună bazele unor relaţii mai apropiate cu Vestul şi, în ciuda dimensiunii mici ca teritoriu, ele ocupă poziţii strategice la graniţa dintre Rusia şi Europa. Uniunea Europeană a mizat de ceva vreme încoace pe apropierea de astfel de state. În ultimă instanţă, însă, totul depinde de constrângeri şi de timp. Deşi timpul pare potrivit pentru o apropiere a Ucrainei, Georgiei şi Republicii Moldova de Occident, constrângerile tuturor celor implicaţi se dovedesc a fi prea mari pentru a produce o reaşezare pe astfel de premise. În pofida recentei revolte din Ucraina şi a acţiunilor care o vor succede, cel mai probabil rezultat va consta în depărtarea Rusiei de Occident.

Câți bani au pierdut bogații ruşi

Averile celor mai bogaţi 300 de oameni din lume au scăzut, la 3 martie, cu 44,4 miliarde de dolari, în contextul declinului burselor, transmite Bloomberg. Rubla s-a depreciat la un minim record, iar bursele din Rusia şi Ucraina s-au prăbuşit cu peste 10%. Pieţele de capital din cele două ţări şi-au revenit pe 4 martie, ca urmare a semnelor privind detensionarea crizei din Ucraina.