Romulus Vulpescu, unul din autorii Constituției

Asociaţia Master 2 Dreptul și guvernanța afacerilor internaționale şi europene de la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne, prezidată de Ştefan Paraschiv, amintește de Ziua Constituției contribuția scriitorului Romulus Vulpescu la legea fundamentală a României.

La 8 decembrie 1991 a avut loc referendumul popular prin care românii au adoptat prima constituţie de după evenimentele din decembrie 1989, care avuseseră ca urmare prăbuşirea României Socialiste. Constituţia din 1991 – miza şi scopul principal al Parlamentului rezultat în urma alegerilor din mai 1990 – stabileşte republica parlamentară ca formă de guvernământ.

Cu toate că o parte a doctrinei a vorbit deseori despre un regim „semiprezidenţial de tip francez”, putem lesne observa diferenţele care conturează atribuţii constituţionale destul de limitate pentru preşedintele României.

Inspirându-se din modele occidentale, Constituţia a consacrat principii politico-juridice fundamentale (ex. suveranitatea naţională şi separaţia puterilor) şi o întreagă serie de drepturi şi libertăţi şi a introdus instituţii fără precedent (ex. Curtea Constituţională şi Avocatul Poporului).

Constituţia din 1991, stabilă şi totodată rigidă, nu a fost revizuită decât o dată, prin legea constituţională din 2003, şi nu a cunoscut decât decât o singură iniţiativă populară (eşuată) de a i se revizui un articol prin referendum, în 2018.

Perioada elaborării Constituţiei este bogată în registru anecdotic. Poate cel mai interesant aspect se referă la compoziţia adunării constituante. Astfel, numeroşi intelectuali au fost senatori sau deputaţi în primul parlament democratic şi bicameral de după decembrie 1937.

Aşa se face că una dintre cele mai distinse figuri culturale ale românilor, scriitorul Romulus Vulpescu (1933-2012), a făcut parte din Comisia de redactare a proiectului de Constituţie, unde a impus, printre altele, data de 1 decembrie ca Zi Naţională.

Creaţia literară a lui Romulus Vulpescu rămâne complexă – poet, prozator, dramaturg, eseist -, fiind caracterizată prin rafinarea estetică şi gustul pentru livresc, ironie şi dezamăgire. Mai mult, este apreciat drept cel mai strălucit cunoscător al limbii franceze printre personalităţile culturale române. Astfel, Vulpescu a tradus din franceză în română „Gargantua şi Pantagruel” de Rabelais, integrala creaţiei prinţului-poet Charles d’Orléans, poeţii Pleiadei, toată seria „Ubu Roi” a lui Alfred Jarry, poeţi francezi din toate timpurile, dramaturgi şi şansonetişti contemporani.

Corolar al activităţii lui de traducător, Vulpescu a fost un stâpăn fără drept de apel, timp de decenii, al operei lui François Villon, pasiune a unei întregi vieţi.

Romulus Vulpescu a fost de asemenea membru al Colegiului de „Patafizică şi Ofiţer al Ordinului Palmes Académiques.

Pe lângă activitatea lui în Comisia de redactare a proiectului de Constituţie, Romulus Vulpescu a fost, de asemenea, în timpul mandatului de senator, şi preşedinte al grupului parlamentar de prietenie cu Republica Franceză.