Statul român a consumat 10 miliarde de euro pe care nu-i avea

Până la 31 iulie 2020, criza medicală ne-a adus un deficit bugetar de 50 de miliarde de lei. Și criza economică încă nu a început să se simtă. Statul acasă ne-a costat cam 1 miliard și jumătate de euro, în fiecare lună din 2020, bani pe care administrația noastră i-a consumat fără a-i avea, fără a-i strânge din impozite și taxe. Cam 5% din PIB ne-a costat acest stat scump, care ne organizează viața în pandemie. E mult, e puțin?

• După 25 de ani, Burj Al Arab intră în renovare
• De la americani vine lumina…verde! Bogdan Ivan anunță redeschiderea Rafinăriei Petrotel deținută de ruși
• Peter Magyar: Vom suspenda serviciul de știri al presei publice
• Ce ar vota românii: AUR a ajuns să cumuleze cât PNL și USR la un loc, dar a scăzut față de ianuarie
• România a avut cândva 13 mari combinate de producție a îngrășămintelor chimice…

Germania, de exemplu, cea mai mare economie europeană, a înregistrat, în primele șase luni ale anului, un deficit al bugetului general consolidat de 51,6 miliarde de euro, adică -3,2% din PIB, potrivit Destatis (Biroul Federal de Statistică din Germania).

Ceea ce șochează însă Berlinul este diferența uriașă dintre excedentul bugetar din primul semestru din 2019, în valoare de 46,5 miliarde de euro (+2,7% din PIB) și deficitul anunțat anul acesta, pentru aceeași perioadă a anului. Cu alte cuvinte, statul german a sărit cu 100 de miliarde de euro peste pragul de anul trecut. Impozitele pe profit încasate au scăzut cu 27%, iar cele pe venit (și pe avere) doar cu 4,7%. Contribuțiile sociale chiar au crescut ușor (1,8%). 

Franța a marcat un deficit bugetar de 125 miliarde de euro în primele șase luni ale anului, dublu față de perioada similară din anul trecut (77 miliarde de euro). Aceasta înseamnă peste 5% deficit al bugetului general consolidat, comparabil cu România, potrivit Trading Economics.

Italia stă și mai rău, având după șase luni un deficit bugetar de 114 miliarde de euro, adică peste 6% din PIB. 

Polonia, campionul economic al estului Europei a acumulat, pe primele 7 luni ale anului, un deficit bugetar de peste 87 de miliarde de zloți, ceea ce înseamnă cam 4,6 % din PIB, conform Trading Economics.

Ungaria are, pe primele șapte luni, un deficit al bugetului general consolidat de 2165 miliarde de forinți, adică tot cam ușor peste 5% din PIB, potrivit Trading Economics.

Practic, deficitul bugetar atins în România, ca pondere în PIB,  nu este deloc înspăimântător dacă îl comparăm cu ceea ce se întâmplă în restul Uniunii Europene. Altceva ar trebui să ne îngrijoreze: modul cum se comportă economia în ansamblu, acumularea de datorie publică și dezechilibrele care devin din ce în ce mai greu de ignorat.

Sigur, deficitul bugetar nu este ucigător, dar trebuie ținut cont de faptul că el vine după mulți ani în care România și-a făcut un obicei din a cheltui mult mai mult decât are. Ceea ce este, cu adevărat ucigător este suprapunerea sumelor cheltuite fără a le avea anul acesta peste ani și ani de acumulări de deficite. 

Deficitele se acumulează în datoria publică, ele nu se absorb și nici nu dispar. Astfel încât datoria publică totală a ajuns în luna iunie 2020 la peste 430 miliarde de lei, adică vreo 90 de miliarde de euro, peste 40% din PIB, potrivit unui raport al Ministerului Finanțelor Publice.

Practic, criza de acum ne-a costat o datorie suplimentară egală cu deficitul nostru( cu care am început această expunere), adică 50 de miliarde de lei, aproape 5% din PIB (4,7% mai precis)! Toți acești bani, la un moment dat, vor trebui plătiți creditorilor înapoi.

Ar trebui să ne îngrijoreze evoluția de ansamblu a economiei, pentru că aceasta tocmai a cunoscut un șoc extrem de puternic: în trimestrul II al anului 2020 a scăzut cu 12,3% față de trimestrul precedent. Privit în context european, acest șoc este, într-adevăr, spectaculos: România are a șasea cea mai mare contracție economică din UE, „depășită” fiind doar de statele puternic dependente de turism (Spania, Ungaria, Franța, Portugalia) și căzând la fel de rău ca Italia, care a avut, totuși, cea mai expusă dramă a pandemiei, conform Eurostat.

Acum, să nu credeți că toate aceste cifre, tabele și grafice sunt niște scrijelituri pe hârtie, cu rolul doar de a impresiona cititorii. Nu, ele iau forme foarte concrete, cum ar fi costul datoriei, adică dobânzile pe care le plătim pentru a ne permite luxul de a cheltui bani pe care nu-i avem. România se menține în fruntea statelor UE după criteriul mărimii costului finanțării, potrivit European Central Bank.

Lesne se poate observa că și anul acesta (ultimele date statistice pentru întreaga uniune sunt pe luna iulie), noi avem cel mai mare cost al obligațiunilor pe termen lung (3,94%), urmați de Ungaria (2,23%) și de Polonia (1,33%). Din zona euro, cel mai mare cost îl suportă Italia (1,2%) și Grecia (1,14%). Totuși, diferența de cost dintre noi și unguri este extrem de mare: ne împrumutăm aproape de două ori mai scump decât ei și de trei ori mai scump decât polonezii. 

În ceea ce privește evoluția ratelor de dobândă ale României și aici ar fi câteva observații de făcut: guvernul Orban a preluat costul datoriei publice pe termen lung la 4,12% (octombrie 2019), l-a crescut la 4,57% odată cu anunțarea unui deficit imens la final de decembrie, l-a coborât apoi la 4,04% după o evoluție convingătoare; costul a crescut al 4, 83% în aprilie 2020 (vârful pandemiei) și a atins minimul (3,89%) în iunie anul acesta când Uniunea Europeană a anunțat că România poate împrumuta până la 17 miliarde de euro în următorii trei ani.

Evoluția slabă a economiei în trimestrul II al anului ne-a adus iar o creștere a costului finanțării, ușoară, e drept, spre 3,94% în iulie. De atunci, costul a scăzut, cu ușoare episoade de creștere abruptă atunci când s-a depus moțiunea de cenzură și în ziua când s-a anunțat votul pentru moțiune, informează Investing.com.

Revenind însă, la modul în care trăim periculos de la an la an și modul în care acumulăm deficite, o privire mai atentă asupra execuției bugetare la șapte luni ne indică următoarele dezechilibre majore:

1. Fiscul a strâns 14 miliarde de lei din impozitul pe salarii și doar 10 miliarde de lei din impozitul pe profit, ceea ce indică strâmbătatea societății noastre: deși câștigurile de capital sunt în raport de 60/40 cu câștigurile salariale, impozitele adunate sunt total invers;
2. Fondul de pensii a străns din contribuții 39 de miliarde de lei, dar a plătit pensii de 47 de miliarde de lei, cheltuind pratic un supliment de la bugetul statului de 8 miliarde de lei (atenție! Pensiile încă nu sunt mărite cu 15%);
3. Fondul de sănătate a strâns din contribuții 18,5 miliarde de lei și a cheltuit 27 de miliarde de lei, adică a mai primit de la bugetul de stat peste 8 miliarde de lei;
4. În fine, primăriile și consiliile județene au strâns 38 de miliarde de lei și au cheltuit 49 de miliarde de lei.

Acestea sunt, de fapt, problemele majore ale statului român: nu poate să strângă contribuții de pensii și de sănătate care să asigure plata pensiilor și cheltuielilor cu sănătatea, localitățile noastre nu pot fi  independente financiar, iar funcționarea statului depinde mai mult de salariați decât de patroni! Aici se vede modul eronat în care am construit un stat care nu poate respecta propriile reguli: pensiile nu se pot plăti din contribuțiile de asigurări, sănătatea nu se poate finanța din contribuțiile de sănătate, iar localitățile nu-și pot plăti angajații primăriilor doar din taxele plătite de cetățeni!

Și, în sfârșit, elefantul din sufrageria bugetului: cheltuielile cu salariile bugetarilor reprezintă aproape 30% din costul statului, 63 de miliarde de lei din 224 miliarde de lei, potrivit unui raport al Ministerului Finanțelor Publice. Cum ar putea să funcționeze normal un astfel de stat? 

Trăgând linie, ce putem spune? Statul român ne costă mult prea mult față de ceea ce ne oferă: anul acesta va consuma 91 de miliarde de lei mai mult decât produce (18 miliarde de euro), se împrumută prea scump, își crește prea repede datoria publică, a înființat fonduri speciale nefuncționale (insuficient alimentate), menține localități imposibil de finanțat și are o armată de mercenari pe care nu și-o permite.

În schimb, oprește accesul bolnavilor în spitale, ascunde din piață un medicament esențial pentru 5% din populație (Euthyrox), oferă copiilor un învățământ care nu te poate califica la niciun examen fără meditații, primăriile pot planta numai panseluțe, dar nu pot furniza apă caldă sau locuri de parcare, iar deciziile pentru noi le iau prostuții cu carnete de partid și fără carte.