Studiu: mersul pe jos menţine creierul sănătos!

Parcurgerea zilnică a unui număr de 8.900 de paşi ar putea proteja împotriva declinului cognitiv şi a pierderii ţesutului cerebral provocate de maladia Alzheimer, potrivit unui nou studiu publicat în revista medicală de specialitate „JAMA Neurology”.

Intitulată „Ageing Brain Study”, cercetarea sugerează că abordările intervenţionale care vizează activitatea fizică ar putea încetini progresul maladiei Alzheimer. Potrivit oamenilor de ştiinţă de la spitalul din Massachusetts, din SUA, acest efect este cuantificabil în corelaţie cu reducerea factorilor de risc vascular precum fumatul, nivelul ridicat de colesterol şi obezitatea, oferind o protecţie suplimentară în cazul acestei maladii devastatoare. “Efectele benefice au fost constatate chiar la niveluri modeste de activitate fizică, dar cele mai semnificative au fost remarcate la aproximativ 8.900 de paşi, ceva mai puţin decât cei 10.000 pe care mulţi dintre noi se străduiesc să-i realizeze zilnic”, a spus Reisa Sperling, coautoarea studiului, directoarea Centrului pentru cercetare şi tratament a bolii Alzheimer. 

În cadrul cercetării Harvard, a fost monitorizată activitatea fizică a participanţilor – 182 de vârstnici cu vârsta medie 73,4 ani, printre care s-au aflat şi persoane cu un grad ridicat de beta-amiloid, o proteină asociată cu boala Alzheimer – evaluaţi de specialişti ca prezentând un risc ridicat de declin cognitiv. Potrivit Agerpres, cercetătorii au realizat acest lucru folosind pedometre montate la nivelul şoldului care înregistrau numărul de paşi parcurşi în timpul zilei. Oamenii de ştiinţă au constatat că un grad mai mare de activitate fizică reduce declinul cognitiv şi pierderile de materie cenuşie. În modelele de analiză care au vizat riscul vascular, activitatea fizică a rămas semnificativă, iar un risc vascular mai scăzut a fost asociat în mod independent cu un ritm mai lent de declin cognitiv şi de pierdere a materiei cerebrale. “Una dintre cele mai uimitoare descoperiri în urma studiului nostru a fost că activitatea fizică nu pare să aibă doar efecte pozitive în încetinirea ritmului de declin cognitiv, ci şi în încetinirea ratei de pierdere a ţesutului cerebral de-a lungul timpului la persoanele care deţin un grad ridicat de beta-amiloid la nivelul creierului”, au concluzionat autorii studiului.

Statistici alarmante

În această săptămână, peste 5.700 de specialişti în boli neuro-degenerative din lumea întreagă participă, la Los Angeles, la Conferinţa Internaţională a Asociaţiei de luptă împotriva bolii Alzheimer, unde discută noile teorii şi evoluţii ştiinţifice şi medicale în domeniu. Potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, la nivel mondial se înregistrează 50 de milioane de cazuri cu demenţă şi 10 milioane de bolnavi nou diagnosticaţi în fiecare an, iar previziunile sunt sumbre: peste 150 de milioane de bolnavi în 2050. Conform datelor Societăţii Române de Alzheimer, în ţara noastră sunt peste 300.000 de persoane care suferă de demență și se estimează că cifra va fi triplă până în 2025.

Inedit în România: satul Alzheimer

Un Centru de Excelenţă pentru Diagnosticarea şi Tratamentul Demenţei Alzheimer în cadrul căruia va fi construit şi un „Sat Alzheimer“ va fi înfiinţat la Institutul de Psihiatrie Socola din Iaşi cu fonduri europene, proiectul fiind declarat eligibil. Unic în România, proiectul are o valoare de 1,4 milioane de euro şi va avea un sistem standardizat privind prevenţia şi asistenţa pacienţilor cu demenţă Alzheimer. Mai exact, va fi disponibil un screening populaţional pentru  depistarea pacienţilor în stadiul de pre-demenţă a bolii prin determinarea cantitativă din sânge a unor biomarkeri biochimici. Centrul va fi un spaţiu special amenajat pentru pacienţi, oferindu-le acestora un stil de viaţă cât mai normal posibil din punct de vedere fizic. Locul va reprezenta un mediu prietenos în care pacienţii să nu realizeze că viaţa lor s-a schimbat, un mediu care să le ofere activităţi pe care le-au practicat cu plăcere înainte de îmbolnăvire, un loc unde să le fie redată demnitatea umană. Personalul medical nu va purta halate albe, iar persoanele care vin în contact cu pacienţii vor fi ergoterapeuţi, psihoterapeuţi, psihologi, kinetoterapeuţi, asistenţi şi medici.

Primele semne ale bolii

• persoana nu-şi poate aminti informaţii cum ar fi numele rudelor, prietenilor, data şi locul naşterii, ocupaţia;

• nu poate pronunţa corect anumite cuvinte sau nu poate înţelege sensul cuvintelor obişnuite;

• pierde controlul musculaturii şi nu reuşeşte să mai facă lucruri obişnuite: să se încheie la nasturi, să-şi tragă fermoarul;

• este afectată orientarea în spaţiu – la testele neuropsihice persoanele afectate nu mai pot asambla cuburi, nu mai poate aranja beţişoare într-o anumită ordine sau nu mai poate copia o figură tridimensională;

• au loc schimbări de personalitate: bolnavul este neobişnuit de furios, iritabil sau, dimpotrivă, tăcut şi apatic;

• apare dezorientarea în spaţiu şi timp: bolnavul nu mai opoate preciza anul, ziua şi locul în care se află.

• fac activităţi repetitive, de exemplu reverifică încuietorile

Simptome ale agravării bolii

• bolnavul nu mai doarme noaptea, ci doar ziua;

• apare incontinenţa urinară;

• pacientul refuză să se spele sau să îşi schimbe hainele;

• devine anxios, suspicios, spune despre lucruri că i-au fost furate;

• nu mai poate merge, pentru că nu se mai poate coordona, cade, are convulsii;

• pierde contactul cu realitatea;

• se comportă ca în vis: se duce la slujbă, deşi e pensionat sau foloseşte incorect lucrurile din locuinţă etc.