Sunt in parcarea aeroportului Otopeni, asteptand sa aterizeze intarziatul avion al companiei Air France, care aduce de la Paris unul dintre cei mai minunati oameni pe care-i cunosc.
Cand mi-a intrat in birou, cu vreo trei ani in urma, Cristina Zamfir era o fata fragila, plapanda si care stransese-n ochii ei toata spaima lumii. Venita de la Pitesti, dintr-o familie modesta, dar onesta si cu valori profunde, castigase o bursa pentru rezultatele ei excepxionale in facultate si posibilitatea de a-si definitiva studiile universitare la Paris. S-a oprit in Dorobanti, sa ma vada, sa ma cunoasca si sa planga, in drum spre prima ei plecare singura din tara. Ma citea de mult, eram, intr-un fel, modelul ei inspirational pentru ca nu-mi cunostea profunzimile intunecate din destin, din minte, din personalitate si mi-a spus disperat ca e sfasiata intre frica de necunoscutul din orasul luminilor si dragostea pura pentru un baiat din orasul ei provincial, care o chinuia cu stupiditatile vanitatii masculine aflata la pubertate. I-am spus atunci ca nu-i dau nici macar un an pentru a-l uita si pentru a cuceri Parisul. I-a luat mai mult, doar pentru ca ea, prin educatie, era conservatoare si traditionalista. A impartit camera unui modest apartament cu alte trei colege, dar la sfarsitul studiilor a devenit curtata pentru practica de companii importante de recrutare umana. I-a cucerit si pe francezi, nu doar capitala lor. Intre timp… silueta emotiei pentru pitesteanul ramas acasa s-a estompat in memoria ei. Astazi si-a facut propria ei agentie de recrutare de personal medical din Romania pentru Franta si s-a obisnuit sa calatoreasca atat de des cu avionul! O astepx sa coboare dintr-unul acum! Acest copil minunat care munceste pana ii vine rau si care, prin exemplul personal, atenueaza dezastruoasa noastra imagine in lume, are numai 27 de ani.
Cristina, in rosu!
In timp ce stau in masina, vad o stewardesa si un pilot, ambii purtand uniforma companiei nationale de zbor. Se imbratiseaza, sarutandu-se disperat. Amandoi par sa aiba in jur de 35 de ani, dar dragostea lor pare si disperata si vinovata. Cel putin unul dintre ei, daca nu amandoi, este casatorit. Simt asta din imbratisarea lor care s-ar vrea vesnica.
Numai niste oameni care n-o pot avea in mod obisnuit o pot face atat de dureros. Intr un final, dupa ce-l mai saruta si pe ambii obraji, ea se urca intr-un Peugeot micut, argintiu. Din literele de la masina as putea banui si cum o cheama, dar n-as vrea ca un astfel de indiciu sa dea nastere vreunui conflict conjugal. El o conduce cu privirea in timp ce ea-si pune geanta in portbagaj. Asta nu mi-a placut! Un domn n-ar fi lasat-o pe iubita lui sa-si urce singura bagajul in masina. Insa l-am iertat imediat vazandu-l ca se apropie, se apleaca pana la nivelul la care ea statea asezata deja in pozitia driverului si o mai saruta o data. Apoi s-a urcat si el in masina lui, la fel de micuta ca a ei si au plecat separat spre doua case separate, doua vieti paralele in care cine stie cat si cum mint pe cineva care ii asteapxa acasa…. A aterizat Air Franceul.
Superb!..tara asta are valori si este f bine cand ii aduceti in fata noastra…salutari tinerei
A avut articole scrise in Qmagazine ? Ca si corespondent la Paris ?
Cred ca ea este, era un articolas despre Roberto Alagna. In 2007, exact acu 3 ani. Dulcica !
Floriana,
Astept cartea promisa ! Cand apare? Si inca ceva : mi-as dori sa fie plina de poze (color! nu alb-negru, ca in Ambasadorul).
Mi-as dori sa ma numar printre norocoasele care primesc invitatie pentru a fi prezente la lansare !
Multumesc ! Am fost astazi pentru a-i arata unui musulman cat
de frumoasa poata fi una dintre bisericile noastre !
Mi-a placut povestea cu cei 2 amorezi, dar si ochiul tau format care surprinde tot timpul astfel de aspecte
M-a impresionat povestioara despre cei doi. M-a marcat o despartire si de atunci am invatat sa nu mai judec pe nimeni. Cine suntem noi sa judecam vietile si alegerile altor oameni? Stim noi oare ce viata traiesc cu sotia/sotul acele persoane care se bucura de o iubire imposbila, “interzisa”? Toti avem dreptul sa fim fericiti.
Felicitari pt.domnisoara! A reusit pe meleaguri straine, caci in Romania nu se poate din cauza pile, relatii, baniiiiiiiiiiiiiiii! Este greu sa reusesti acolo, putem sa o consideram model. Imi place nespus faptul ca promovezi astfel de tineri! Cat priveste povestea nr.2, se intampla adesea in mai toate mediile.Si eu sunt prinsa intr-o astfel de poveste fara un sfarsit fericit pt.mine.
Draga Floriana, un interviu cu poeta Constanta Buzea mi s-ar parea f interesant de citit in revista Q Mag. Nu stiam mare lucru despre ea, dar citindu-i jurnalul publicat recent imi dau seama ca multe dintre subiectele volumului se pot dezvolta. Ma refer la amintirile ei despre Nichita Stanescu, M. Eliade, Nina Cassian, M. Preda etc. Simt ca e vorba despre un personaj interesant, care ar merita sa fie scos astazi – mai mult ca oricand – din conul de umbra unde a stat ascuns prea mult timp.
Si eu astept pe cineva, dar pe cine intereseaza?! Parca Airfrace-ul se scrie cam asa…
Gresesti. Air France se scrie…asa !
Floriana, te-am vazut azi la Manastirea Radu. M-a impresionat delicatetea si bucuria cu care te-ai apropiat de racla. Se vedea clar ca nu esti acolo doar ca sa bifezi o locatie in agenda zilei de sambata. Pareai luminoasa si fericita. Iti doresc sa dureze.
Multumesc. Nu vin vreodata la biserica pentru a bifa…de aceea aproape niciodata nu ajung la slujbe duminica sau la alte ocazii “impuse”. Vin cand simt.Uneori zilnic, alteori, o data la trei luni.
Asa e, sunt luminoasa ! De dinauntru vine….
“Nu vin vreodata la biserica pentru a bifa…de aceea aproape niciodata nu ajung la slujbe duminica sau la alte ocazii “impuse.”
==================================================
Floriana, scuza-ma da ce faci tu cind mergi la manastire??? Iti sugerez, niste dicutii cu Parintele staret despre rolul Sf Liturghii in viata crestinului practicant si multe altele, caci altfel totul este doar parada si turism !!!
Laura, uneori vin si duminica…. insa nu sunt o practicanta in adevaratul sens al cuvantului ! Din acest punct de vedere nu sunt un exemplu de urmat ! relatia mea cu Dumnezeu este foarte speciala , chiar si in afara slujbelor…insa este atat de intim raportul incat nici nu-l pot descrie. In plus…ma feresc sa incadrez in niste tipare relatia altor oameni cu Dumnezeu ! Stiu oameni care se duc duminica de duminica in speranta ca Dumnezeu va fi impresionat…Nu fac parte din aceasta categorie !
E un subiect destul de delicat, pe care e mai bine sa-l evitam sa-l discutam public. Fiecare sa discute cu duhovnicul lui. Doar o mica precizare Floriana, daca-mi permiti si inchei, nu insist pe asemenea subiecte pe un spatiu public. Noi insine nu putem defini raportul cu Dumnezeu daca este unul “special”…parerea de sine e foarte periculoasa. Mare atentie pentru toti ! Toate cele bune !
Oare Dumnezeu reneaga pe cei care nu urmeaza caile impuse de ceilalti oameni? Oare liberul arbitru nu se manifesta si in aceasta chestiune?
In cine credeti cand mergeti la biserica? Cui va rugati atunci cand este mai greu? Cine va asculta cand va rugati? Lui Dumnezeu sau bisericii? Daca vreau sa ma rog o pot face oriunde si oricand, si acum daca simt nevoia.
Dumnezeu este in fiecare lucru de sub soare. E doar un punct de vedere personal.
Pai tocmai Just me, asta e durerea “e doar un punct de vedere personal”. Mai intreaba si tu parintii Bisericii sa vezi ce iti raspund, nu te baza de propria parere. Participarea la Sf Liturghie in zilele de duminica si in zilele de praznic ale Sfintilor este COMUNIUNEA cu JERTFA fara de sange a Domnului nostru Iisus Hristos (am mai scris un comentariu mai jos). Este pentru COMUNIUNEA noastra, nicidecum ca sa “impresionam” pe cineva (ceea ce scria Floriana mai sus). Lucrul acesta vi l-am precizat ca sa va ajut, apoi fiecare sa faca cum crede de cuviinta, DAR o face pe raspunderea sa. Tot intr-un citat am scris ca Sf Vasile cel Mare a zis vis-a- vis de libertate ” daca ii iei vitutii libertatea, i-ai luat esenta”, adica nu exista constrangere in aceste lucruri, virtutea ca sa fie virtute trebuie sa se manifeste fara constrangere (exact cum spuneai tu – este liberul arbitru), dar o faci pe raspunderea ta, adica te lipseste de comuniunea cu Hristos. Si am incheiat pentru ca acestea sunt genul de subiecte pe care eu nu polemizez, ori intelege cineva, ori va intelege intr-o zi…
floriana tu ce ai alege in locul meu: o iubire neterminata intr-un oras de provincie sau o relatie cu fostul intr-un oras american unde as avea alta viata(job, bani, suflet faramitat)?
Floriana, care e cartea copilariei tale si care te fascineaza si ca om matur ?
Miruna, cartea copilarei mele a fost “Singur pe lume” de Hector Malot. Acum, mi-e greu sa aleg una singura, dar daca totusi, as pleca pe o insula si ar trebui…”Confesiunile” Sfantului Augustin ar fi aceea.
Ma bucur ca mi-ai raspuns ! Acum, in timp ce iti scriu mi-a venit in minte o fotografie a ta (din cele de Anul Nou, unde erai cu prietena ta Ela, aveai o expresie de dragalasenie pe chip, cu un zambet care-l facea automat si pe celalalt sa zambeasca). “Singur pe lume” un titlu sugestiv….din pacate, iar “Confesiunile Sf Augustin”- o carte completa, care ravaseste pana in adancurile fiintei noastre. Cartea maturitatii mele este David Copperfield de Ch. Dickens, pentru cine o “descopera/descifreaza”, e o comoara. As vrea sa fac o precizare, doar daca-mi ingadui. Am vazut mai sus un comentariu si mi-a venit in gand o vorba a Sf Vasile cel Mare care spunea asa: ” daca ii vom lua virtutii libertatea, i-am luat toata esenta”. Asa este, nu mergem in anumite locuri sau “ocazii” impuse, dar Sf Liturghie -duminica si in zile de praznic ale Sfintilor sunt foarte importante pentru starea noastra launtrica, participarea la acestea este comuniunea cu jertfa fara de sange adusa in fiecare Sf. Liturghie de Domnul nostru Iisus Hristos.
Ileana, eu nu cred in povestile rupte si luate de la capat. Eu n-am putut s-o fac cu singurul barbat pe care l-am iubit vreodata. Insa exemplul Ilenei Lazariuc si al lui Ion Ion Tiriac, ca sa enumar doar unul, ii contrazic teoria. Un singur om, chiar iubindu-l si iubindu-te, nu va putea umple golul si drama interioara a departarii de casa, de familie, de prieteni, de radacinile tale. Te vei chinui mult si, intr-un final, te vei intoarce acasa, trust me ! Dar si mai dramatic este limita unei vieti provinciale. N-as alege nici una dintre variante. Roaga-L pe Dumnezeu sa-Ti mai dea una !
…ca de obicei – am citit din nou cu mare placere!
Chiar saptamana trecuta am recitit Ambasadorul – scrii tare frumos! Te admir- esti “eleganta” din toate punctele de vedere: infatisare, exprimare etc etc. Toate cele bune!
Draga Floriana, citesc cu interes mai toate articolele site-ului tau. Insa as avea o rugaminte, daca imi permiti sa postez aici adresa unui alt site. Este vorba despre o tanara mama din Mangalia, grav bolnava si care, cred eu ca merita sa traiasca alaturi de copilul ei.
Aceasta este adresa si poate ca ii va ajuta sa treaca peste suferinta.Iti multumesc si iti doresc sa ramai mereu la fel de frumoasa, la chip si suflet.
http://www.salveazaomama.info/?p=4
Buna Floriana! Stiu ca toata lumea intreaba asta, dar totusi unde pot gasi cartea Ambasadorul? Merci
Nicaieri ! N-o mai am nici eu ! Raspund la aceata intrebare de cel putin 30 de ori…zilnic !
Eu am gasit Ambasadorul chiar saptamana trecuta! Unde crezi? La biblioteca!
In Iasi sunt carti la librariile din Piata Unirii…
Nu intru in explicatii teologice – nu as face fata! – dar, simplist gandind, singurul care ne poate conduce la Dumnezeu da este Isus, iar El poate face asta prin aceea ca a murit pentru fiecare din noi – doar asta facem la Paste, comemoram moartea si invierea Lui .Crestinism inseamna relatie personala cu Dumnezeu si relatie cu oamenii din jurul tau…dincolo de ideea ca omul are nevoie de legi si reguli, avem nevoie de un spatiu “con-sacrat” in care sa ne rugam, cum spune Vasile Andru. Un spatiu curat si curatat. Acel spatiu poate fi biserica, poate fi oricare alt spatiu pe care ti-l alegi pentru acest lucru…iti multumesc Miruna pentru gand chiar daca avem puncte de vedere diferite.
Prietenia mea cu Cristina a inceput in copilarie cand ne piteam in balconul ei sa croim rochite pentru papusi. Astazi, chiar daca nu ne auzim zilnic la telefon, este pentru mine o prietena, un model si una dintre persoanele pe care pe voi purta mereu in suflet.
Buna Floriana! Mi-a placut post-ul. Triunghiuri conjugale vazute de la distanta prin ochii unei femei jurnalist… Tare!:)
Asta e varianta vazuta prin prisma feminina a relatiei celor doi. Sa vedem varianta masculina: cei doi abia sunt la inceputul unei relatii mai mult sau mai putin serioasa sau de durata si ca orice inceput totul e nou si puternic si e bine sa se pastreze o oarecare discretie fata de public. Amandoi fiind liberi…between jobs ca sa zic asa. Deci nimeni nu minte pe nimeni
Faptul ca el are tot o masina mica ma face sa cred ca nu e insurat, altfel ar fi avut o masina medie macar. Insurati cu masini mici nu prea am vazut. De ce trebuie sa minta neaparat cineva pe altcineva? (PS. Am mai scris o data dar probabil n-a ajuns sau n-a trecut de filtru. Ar trebui o confirmare dupa trimiterea unui mesaj)
Joe, de data aceasta viziunea mea “feminina” a fost confirmata chiar printr-un mesaj trimis de ea… Nu l-am publicat insa. EA era cea casatorita ! Am intuit corect .
Sigur voi aveti fleru feminin de-aia n-avem nici o sansa in fata voastra. Dar am intuit macar ca el nu e insurat
ai intuit gresit si nu tii-a confirmat nimeni nimic pentru ca nu avea ce.nici unul nu este casatorit.ce va mai place sa fabulati in legatura cu viata unor persoane pe care nici macar nu le cunoasteti,nici tu nici cititorii tai.sper sa ai curajul totusi sa publici msj meu,sau crezi ca este mai interesant sa lasi aura de mister al unui subiect”pacatos”"de importanta capitala”despre cum te plictiseai tu in parcare la Otopeni asteptand avionul.
Anika, nu am intuit gresit. Ea mi-a scris pe adresa personala de email si mi-a spus ca dintre ei doi, EA este cea casatorita si m-a certat pentru ca soptul ei, cititnd , ar putea identifica-o dupa detaliile masinii…. . Eu ma gandisem la el, ce-i drept ! Nu ma cunosti deloc daca-ti iamginezi ca nu aprob astfel de mesaje… Le-am aprobat eu chiar pe acelea suburbane care ma “mitraliau”…dar pe al tau care este ca o boare de vant !
Daca Dumnezeu este dragoste, ma intreb de ce doare de fiecare data cand iubim?
pentru ca n-ai iubit pe cine trebuia…
Stimata Doamna/Domnisoara, nu ar fi mai sanatos sa comentati dvs mai putin despre vietile angajatilor companiei nationale de zbor- care pot fi si de la alte companii (competitori) si sa elaborati pe marginea lor despre Peugeot, gris probabil 206 sau 307….si sa va amintiti de inchirieri de SUV Ford Explorer verde metalizat in alte tari, cu un card al unuia, in tara altuia, in alta tara, pe alt continent……doriti mai multe detalii ??????
Draga Membrule Sky Team…mie din principiu nu-mi prea plac amenintarile…
Faptul ca un prieten, pe numele lui Dan F, mi-a inchiriat o masina , in America ( tara lui de adoptie, unde era mai bine conexat decat mine ), pentru a ma duce la alt prieten, nu cred ca este un secret vinovat… In plus, despre acea calatorie in America si despre aceste detalii am scris un intreg Jurnal, in revista “Star”, in 50.000 de exemplare. “Dezvaluirea” dvs imi da frisoane intr-adevar !!!!
Viata in provincie este la fel limitata si de dramatica precum cea din capitala. Floriana a avut o revelatie: exista dragoste si in masina mica! Da, este adevarat, exista dragoste chiar si atunci cand ai o bicicleta sau mergi pe jos.