20 de ani de la aderarea României la cea mai puternică alianță militară a lumii. Ioan Mircea Pașcu: NATO înseamnă PACE!

Ioan Mircea Paşcu, fost ministru al Apărării, a declarat cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la intrarea României în NATO că această alianţă politico-militară înseamnă un singur lucru, şi anume „pace”, subliniind că viaţa în România se desfăşoară în condiţii normale, deşi ţara vecină este în război.

• Oana Gheorghiu anunță care sunt primele companii de stat ce vor fi restructurate, lichidate…vândute. PSD: Atentat la siguranța națională a statului român
• Ficțiunea sancțiunilor: Europa continuă să cumpere gaz rusesc
• Inflație fără precedent de interviuri ale judecătorilor CCR. Oare ce îi sperie?
• Ilie Bolojan pune presiune pe români. Guvernul a adoptat o nouă măsură menită să-i facă de râs public
• Procurorul Emilian Eva încearcă să scape de condamnarea pentru luare de mită

Fostul ministru a afirmat pentru AGERPRES că a fost foarte fericit când România a obţinut intrarea în NATO, mai ales pentru că puteau fi anticipate planurile Rusiei de recuperare a pierderilor din trecut.

„Colegul Talpeş (Ioan Talpeş, fost director al Serviciului de Informaţii Externe – n.r.), care este istoric militar, mi-a spus că aceasta este prima conferinţă internaţională de mare anvergură la care România merge fără frica unor amputări teritoriale şi mi-a rămas fraza asta în cap.

Am fost foarte fericit că am obţinut această chestiune, ştiam cât de importantă este, mai ales prin prisma a ceea ce anticipam să se întâmple – revenirea Rusiei în forţă şi încercarea de recuperare a pierderilor.

Pe de altă parte, a fost bucuria unei munci intense, bine făcută şi încununată de succes. A fost o muncă de echipă, n-a fost o chestiune individuală şi am fost mulţi care am participat. M-am bucurat să pot să văd acest lucru împlinindu-se, aşa cum mi-a spus secretarul general NATO, lordul Robertson, care a venit înainte de începerea şedinţei la mine să îmi spună: ‘Vezi, s-a întâmplat în timpul vieţii dumitale!'”, a spus Paşcu

El a arătat că obţinerea accesului la această garanţie de securitate a fost un sentiment de împlinire şi bucurie, după eforturi începute încă de la începutul anilor 1990.

„A fost încununarea unor eforturi începute încă de la debutul anilor ’90 ca România să obţină acces la o garanţie de securitate în noile condiţii de după terminarea Războiului Rece şi ne-am bucurat că acest lucru s-a întâmplat. În această privinţă, întrucât este vorba de o alianţă politico-militară, eforturile făcute de Ministerul Apărării, reforma organismului militar au jucat un rol crucial. Faptul că am obţinut accesul la cea mai puternică garanţie de securitate existentă a fost un sentiment de împlinire şi de bucurie”, a mai declarat Paşcu.

În actualul context, fostul ministru evidenţiază că NATO înseamnă pace pentru România.

„NATO înseamnă un singur lucru: pace. România are graniţă cu un stat aflat în război şi iată că totuşi viaţa aici se desfăşoară în pace pentru că avem această garanţie de securitate din partea NATO. (…) Au fost multe lucruri, am avut multe suişuri şi coborâşuri, un drum lung, eu am avut norocul să fac parte din echipele care au negociat atât în prima fază, până la Madrid, şi faza a doua, cea de la Praga, iar lucrul acesta mi-a oferit posibilitatea unei priviri de ansamblu asupra întregului efort, asupra procesului ca atare, posibilitatea să iau notă de schimbările care s-au petrecut pe parcurs, faptul că ne-am adaptat acestor schimbări. Iată că până la urmă am reuşit să atingem obiectivul”, a mai spus fostul ministru al Apărării. 

CORINA CREȚU, REMEMORAREA MAGNOLIILOR

Corina Creţu, cea care, în calitate de consilier prezidenţial, a făcut parte în 2004 din delegaţia României la ceremonia de la Washington de depunere a instrumentelor de ratificare a protocolului privind aderarea României la NATO, retrăieşte şi acum, după 20 de ani, emoţia momentului istoric şi îşi aminteşte cu bucurie inclusiv decorul plin de magnolii în care s-a derulat ceremonialul.

WASHINGTON, SUA. Ceremonia festiva a primirii celor șapte noi membri ai NATO la Casa Albă, de către președintele american, George W. Bush, 29 martie 2004. Foto Artur Mustață, Agerpres

„Sincer, emoţiile sunt mai mari acum, privind în urmă, decât atunci.

Ştiam că e un moment crucial, dar doar cu timpul mi-am dat seama cât de importantă este această apartenenţă la Alianţa Nord-Atlantică.

A fost un ceremonial special, desfăşurat la Washington în aer liber, într-un decor plin de magnolii, iar speranţele mele de atunci au rămas aceleaşi: românii să trăiască mai bine, să se dezvolte şi să se modernizeze. A fost pentru mine un moment extrem de emoţionant, simţeam şi ştiam că particip la un moment istoric. De multe ori, de-a lungul anilor care au trecut de la Revoluţie, m-am întrebat dacă lumea, societatea realizează beneficiile realizărilor noastre – apartenenţa la Uniunea Europeană şi Alianţa Nord-Atlantică”, a declarat pentru AGERPRES Corina Creţu.

Fostul consilier prezidenţial consideră că mai sunt multe de făcut, dar trebuie recunoscute munca şi eforturile celor care au contribuit la aderarea României la NATO şi apoi la Uniunea Europeană.

„În opinia mea, a fost singurul proiect de ţară la care au contribuit toate partidele politice. Acum, din păcate, faptul că nu avem o strategie naţională de dezvoltare şi de a beneficia la maximum, ca ţară, de apartenenţa noastră la NATO şi Uniunea Europeană ne costă şi aduce dezamăgire în rândul oamenilor”, este de părere Corina Creţu.

Ea crede că poate abia acum populaţia înţelege importanţa acelui moment istoric din data de 29 martie 2004, de la Washington, în contextul izbucnirii războiului din Ucraina.

„Având în vedere că vom sărbători 20 de ani de la aderarea la Alianţa Nord-Atlantică, într-un context geopolitic extrem de dificil pentru Europa, consider că este mai important ca oricând să dăm mai multă valoare siguranţei şi încrederii pe care NATO ne-o garantează. Sunt mândră şi onorată că am participat la acel moment important din istoria ţării, atunci când România a depus instrumentele de ratificare pentru aderarea la Alianţa Nord-Atlantică. Poate că abia odată cu războiul din Ucraina şi agresiunea Rusiei mulţi au conştientizat importanţa acelui moment, care ne păstrează pacea şi ne face să ne simţim în siguranţă”, a afirmat europarlamentarul Corina Creţu.

Aceasta arată că, pe lângă beneficiul sistemului de apărare colectivă al NATO, România contribuie la consolidarea stabilităţii şi securităţii în regiunea Mării Negre şi pe flancul estic.

„Împărţim cea mai lungă graniţă cu Ucraina, un stat aflat în război, iar acest lucru ne conferă un rol important în Alianţa Nord-Atlantică. În egală măsură, prin integrarea noastră în NATO, am reuşit să consolidăm poziţia şi rolul României pe scena internaţională. De la avantajele în domeniul securităţii, la întărirea relaţiilor externe şi modernizarea militară, am reuşit să promovăm dezvoltarea economică şi identitatea euroatlantică. Faptul că facem parte din Alianţa Nord-Atlantică, ne asigură întărirea relaţiilor diplomatice, comerţul şi colaborarea cu alte state membre şi parteneri din afara Alianţei”, a subliniat Corina Creţu.

În calitate de membru NATO, a adăugat fostul consilier prezidenţial, România beneficiază de garanţii de securitate extrem de importante şi participă direct la luarea deciziilor politice esenţiale pentru securitatea Europei.

„Luând în calcul acest lucru, apartenenţa noastră la NATO implică costuri financiare mult mai reduse decât asigurarea securităţii naţionale pe cont propriu. Totodată, prin statutul de membră NATO, România beneficiază de un statut predictibil din punct de vedere politic şi economic. Astfel, firmele româneşti de profil au posibilitatea să participe la licitaţii pentru realizarea de lucrări de infrastructură în alte state aliate prin intermediul programelor NATO”, a mai spus Corina Creţu.

Ea recunoaşte că există multe neîmpliniri şi greutăţi cu care oamenii se confruntă, dar consideră că e nevoie de conştientizarea faptului că România nu mai este izolată ca ţară. “Putem călători, studia, învăţa şi trăi oriunde în Europa şi, în plus, avem garanţii de securitate cum n-am avut niciodată în istoria noastră”, a menţionat fostul consilier prezidenţial. 

DESPRE NATO

Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este o structură internaţională politico-militară cu rol defensiv de apărare colectivă a statelor membre. Scopul principal al NATO este garantarea libertăţii şi securităţii membrilor săi prin mijloace politice şi militare.

Alianţa promovează valorile democratice şi asistă statele membre pentru procesul de consultare şi cooperare în chestiuni de securitate şi apărare pentru rezolvarea problemelor apărute, pentru consolidarea încrederii pe termen lung şi pentru prevenirea conflictelor.

Organizaţia este angajată spre rezolvarea paşnică a disputelor. În situaţia în care demersurile diplomatice eşuează, alianţa deţine resorturile necesare pentru derularea unor operaţiuni de gestionare a crizelor. Acestea sunt desfăşurate în acord cu principiul apărării colective stipulat în Tratatul de la Washington, şi anume prevederile Articolului 5, sau în baza unui mandat al Naţiunilor Unite, distinct sau în cooperare cu alte organizaţii internaţionale.

PRAGA, CEHIA. Moment de bucurie al delegatiei României după invitația de aderare a României la Alianța Nord- Atlantică, la ambasada țării noastre din Praga, 21 noiembrie 2002. Foto Artur Mustață, Agerpres

Actul de înfiinţare al organizaţiei a fost consemnat la 4 aprilie 1949 prin semnarea Tratatului Nord-Atlantic, cunoscut şi sub denumirea Tratatul de la Washington. Textul a intrat în vigoare la 24 august 1949, după depunerea tuturor instrumentelor de ratificare ale statelor semnatare ale tratatului.

Sistemul de consultări, desfăşurat aproape zilnic, ori de câte ori agenda evenimentelor o impune, este construit pe schimbul de opinii între statele membre şi pe luarea deciziilor în chestiuni de securitate la toate nivelurile şi în domenii variate de acţiune. Decizia NATO este expresia voinţei colective a celor 32 de state membre din moment ce toate deciziile sunt luate prin consens, potrivit www.nato.int. Sute de oficiali, atât experţi civili cât şi militari, vin zilnic la sediul NATO de la Bruxelles pentru a schimba opinii, idei şi pentru a sprijini pregătirea deciziilor, atunci când este necesar, în cooperare cu delegaţiile naţionale şi cu funcţionarii de la cartierul general al organizaţiei.

Alianţa Nord-Atlantică are în componenţă 32 de state membre: Albania (2009), Belgia (1949), Bulgaria (2004), Canada (1949), Croaţia (2009), Cehia (1999), Danemarca (1949), Estonia (2004), Finlanda (2023), Franţa (1949), Germania (1955), Grecia (1952), Ungaria (1999), Islanda (1949), Italia (1949), Letonia (2004), Lituania (2004), Luxemburg (1949), Muntenegru (2017), Ţările de Jos (1949), Macedonia de Nord (2020), Marea Britanie (1949), Norvegia (1949), Polonia (1999), Portugalia (1949), România (2004), Slovacia (2004), Slovenia (2004), Spania (1982), Suedia (2024), Turcia (1952), Statele Unite ale Americii (1949).

Primele 12 state fondatoare ale Alianţei Nord-Atlantice şi semnatare ale Tratatului de la Washington au fost: Belgia, Canada, Danemarca, Franţa, Islanda, Italia, Luxemburg, Ţările de Jos, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia, Statele Unite ale Americii. De la momentul semnării Tratatului de la Washington au avut loc zece etape succesive de extindere a organizaţiei (1952, 1955, 1982, 1999, 2004, 2009, 2017, 2020, 2023, 2024). Principiul extinderii Alianţei Nord-Atlantice este specificat în Articolul 10 al Tratatului prin care este stipulat faptul că în ce priveşte calitatea de stat membru al organizaţiei aceasta poate fi dobândită de orice stat european care se află în poziţia de a consolida principiile Tratatului şi de a contribui la securitatea spaţiului nord-atlantic. Orice decizie care vizează adresarea unei invitaţii de aderare la Alianţă este adoptată prin consensul aliaţilor la nivelul Consiliului Nord-Atlantic, principalul organism decizional politic al NATO, indică site-ul oficial al NATO.

Jens Stoltenberg, actualul secretar general al NATO, și ministrul de Externe român, Luminița Odobescu Foto OTAN

Structura componentă a organizaţiei este desfăşurată pe două paliere distincte civil şi militar. În cadrul organigramei civile, statele membre sunt reprezentate în parte la organizaţie de o delegaţie naţională care funcţionează similar unei misiuni diplomatice şi este condusă de un ambasador. Organismul decizional cel mai important al Alianţei este Consiliul Nord-Atlantic ce reuneşte şefii de stat sau de guvern ai statelor membre sau după caz reprezentanţii permanenţi ai statelor la organizaţie (ambasadori etc). Consiliul se reuneşte la nivelul şefilor de stat sau de guvern în cadrul summitului NATO sau ori de câte ori situaţia de securitate necesită punctul de vedere al Consiliului Nord-Atlantic pe o problematică anume. Este principalul organism decizional şi de consultări al Alianţei pentru dezbaterea tuturor problemelor care privesc organizaţia. Grupul de Planificare Nucleară este tot o instituţie civilă a organizaţiei şi poartă aceleaşi sarcini şi responsabilităţi similare Consiliului Nord-Atlantic, însă pe tematica dedicată politicii de planificare nucleară. Consiliul Nord-Atlantic şi Grupul de Planificare Nucleară au în subordine o reţea de comitete care gestionează agenda de lucru a organizaţiei pe subiecte diverse, de la chestiuni politice la cele mai tehnice. În cadrul acestor comitete subsidiare participă reprezentanţi naţionali şi experţi din toate statele membre NATO şi se întrunesc constant pentru abordarea subiectelor dedicate.

În cadrul componentei militare, similar delegaţiilor naţionale civile, regăsim misiunile militare ale statelor membre la Alianţa Nord-Atlantică care au rolul de reprezentare naţională la această organizaţie în chestiuni care vizează problematicile de securitate şi apărare militare. Reprezentanţii militari naţionali se reunesc în cadrul Comitetului militar al NATO, principalul organism de consultări şi planificare pe probleme militare şi totodată cel mai vechi organism decizional al organizaţiei alături de Consiliul Nord-Atlantic, ambele forumuri fiind constituite la doar câteva luni de la înfiinţarea Alianţei. Comitetul indică direcţia de urmat în plan militar a Alianţei şi care este gestionată de cele două comandamente strategice conduse de cei doi comandanţi. Atunci când implementarea deciziilor politice poartă implicaţii militare, actorii responsabili sunt Comitetul Militar, format din miniştrii apărării ai statelor membre NATO; personalul militar internaţional, care este organismul executiv al Comitetului Militar şi structura de comandă militară formată din Comandamentul Aliat Operaţii şi Comandamentul Aliat Transformare. NATO dispune de foarte puţine forţe militare ale sale, iar când Consiliul Nord-Atlantic stabileşte prin decizie lansarea unei operaţiuni atunci statele membre contribuie cu forţe militare pe bază voluntară, nefiind obligatoriu stipulat în tratat. De îndată ce misiunea s-a încheiat, forţele revin în ţara naţională. Din 2021, Comitetul Militar al NATO este condus de amiralul Rob Bauer (Ţările de Jos). Comandamentul Suprem Aliat pentru Transformare este condus de generalul francez Philippe Lavigne, iar Comandamentul Suprem Aliat pentru Operaţii este condus de către Comandantul Suprem Aliat pentru Europa, funcţie deţinută din 4 iulie 2022 de generalul american Christopher G. Cavoli.

Cel mai important reprezentant oficial al organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord este secretarul general. Acesta este responsabil de coordonarea procesului de consultări şi de luare a deciziilor în cadrul Alianţei Nord-Atlantice, precum şi de a se asigura în ce priveşte implementarea deciziilor adoptate, conform siteului Alianței.

În calitate de secretar general, conduce toate reuniunile comitetelor importante, este responsabil pentru conducerea discuţiilor, de facilitatea procesului de luare a deciziilor. Este principalul purtător de cuvânt al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord. Secretarul general conduce corpul funcţionarilor internaţionali, format din angajaţi civili care lucrează pentru sprijinirea directă sau indirectă a activităţii acestuia. Una dintre principalele atribuţii este conducerea lucrărilor Consiliului Nord-Atlantic, principalul organism decizional al organizaţiei, precum şi a altor structuri importante pentru funcţionarea NATO.

De la 1 octombrie 2014, postul de secretar general al NATO este deţinut de norvegianul Jens Stoltenberg, iar din octombrie 2019 secretar general adjunct al Alianţei Nord-Atlantice este diplomatul şi politicianul român Mircea Geoană, potrivit siteului oficial. Foto OTAN

Conceptul strategic este documentul cel mai important care ghidează politica oficială de acţiune şi funcţionare a Alianţei Nord-Atlantice în contextul internaţional relevant, stabilind priorităţile Alianţei pentru o perioadă definită. La summitul organizaţiei de la Madrid, din 29 iunie 2022, liderii NATO au adoptat noul Concept Strategic, stabilind priorităţile NATO, sarcinile principale şi abordările de urmat pentru următorul deceniu. Conceptul Strategic din 2022 de la Madrid descrie mediul de securitate cu care se confruntă Alianţa, reafirmând valorile sale, dar subliniind, deopotrivă, scopul principal al NATO de menţinere a apărării colective pentru aliaţii săi. Aduce din nou în atenţia publicului din statele membre cei trei piloni ai sarcinilor principale la nivelul NATO: descurajare şi apărare, prevenirea şi managementul crizelor, securitatea în cooperare, indică site-ul oficial al Alianţei.

Drapelul şi simbolul reprezentativ al Alianţei înscris pe steag au reprezentat o temă importantă pentru reprezentarea publică a organizaţiei. Alegerea s-a concretizat după mai multe propuneri în cadrul forurilor Alianţei Nord-Atlantice. Obiectivul avansat a fost alegerea unui simbol care să reprezinte cu adevărat esenţa existenţei acestei organizaţii pe baza principiilor comunităţii atlantice. Secretarul canadian de stat pentru afaceri externe Lester B. Pearson a avut intenţia să propună un proiect de simbol pentru NATO cu prilejul reuniunii Consiliului Nord-Atlantic de la Lisabona din 1952. Însă, în cele din urmă, a lăsat această chestiune în seama Consiliului. În august 1952, chestiunea a fost preluată de Grupul de lucru pentru politica de informare a NATO. După numeroase deliberări, Grupul de lucru a transmis Consiliului propunerea de drapel cu emblema aferentă înscrisă. Iniţial propunerea a de emblemă făcea trimiterea la un scut apărat de 14 stele care indicau statele membre. Însă de fiecare dată când Alianţa îşi modifica componenţa trebuia înscrisă o nouă stea pe steag. S-a convenit asupra alegerii altei simbolistici care să fie reprezentativă pentru valorile şi principiile care ghidează comunitatea atlantică. În cele din urmă Consiliul Nord-Atlantic a făcut public setul de criterii pe care logoul Alianţei trebuia să îl îndeplinească. Pentru a marca alegerea simbolului reprezentativ al NATO a fost organizată Expoziţia Atlantică, găzduită de Esplanada Invalizilor, la Paris, la 9 noiembrie 1953. La 14 octombrie 1953, Consiliul Nord-Atlantic a aprobat steagul NATO şi logoul alianţei inclus pe suprafaţa pânzei, cu un design simplu şi remarcabil ilustrând tradiţiile şi valorile comunităţii nord-atlantice, potrivit NATO. La 28 octombrie 1953, secretarul general al NATO Lordul britanic Hastings Ismay a explicat public simbolistica aleasă: ”o stea în patru colţuri reprezentând o busolă care ţine Alianţa pe drumul corect, pe calea păcii, încadrate de un cerc care indică unitatea de coeziune a celor 14 state membre NATO. Albastrul de fundal face trimitere la Oceanul Atlantic.” De la crearea sa, logoul NATO a cunoscut o singură versiune de îmbunătăţire.

Cartierul general al NATO se află la Bruxelles, în capitala Belgiei. La momentul înfiinţării Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord, în 1949, cartierul general al Alianţei a fost stabilit la Londra, pe 13 Belgrave Square. În aprilie 1952, cartierul general al NATO a fost mutat la Paris, fiind găzduit, într-o primă instanţă, de Palais de Chaillot, iar ulterior, din anul 1960, de o clădire construită special în acest scop în Port Dauphine.

Decizia Franţei de a se retrage din structura de comandă militară integrată a NATO, la 10 martie 1966, a impus de această dată mutarea sediului Alianţei la Bruxelles. Au avut loc lucrări ample desfăşurate într-un timp record – circa şase luni – pentru ridicarea sediului cartierului general al Alianţei Nord-Atlantice, iar la data de 16 octombrie 1967 a fost programată ceremonia oficială de inaugurare a cartierului general al NATO, prilej cu care au susţinut alocuţiuni premierul belgian, Paul Vanden Boeynants, şi secretarul general al NATO, Manlio Brosio. În 1999, la summitul de la Washington al organizaţiei, şefii de stat şi de guvern ai Alianţei au hotărât, ca urmare a extinderii şi transformării organizaţiei nord-atlantice, asupra construirii unui nou sediu al NATO. În cadrul unei sesiuni a Consiliului Nord-Atlantic, a fost stabilită ridicarea noului sediu chiar în imediata apropiere a celui existent, vis-a-vis, pe Boulevard Léopold III. Lucrările au început în 2010 şi s-au încheiat în 2017, noul sediu al organizaţiei, acoperind o suprafaţă de circa 250.000 de metri pătraţi, a fost inaugurat la 25 mai 2017.