5 motive pentru demisia lui Teodor Baconschi

Ministrul Afacerilor Externe clamează fapxul că el a făcut ce era de făcut tehnic – în Centrală, la Direcţia Consulară şi pe la consulatele şi ambasadele României – pentru admiterea în spaţiul Schengen.
Din contră, abia acum am putea vorbi despre o evaluare reală a problemelor pendinte şi nerezolvate la nivelul UE, a problemelor acumulate în relaţiile bilaterale, acolo unde responsabilitatea poate fi internă – din cauza politicii şi a realităţilor interne ce determină acest pas – dar, cu certitudine, antrenează o responsabilitate externă greu de evitat.Deschiderea unui asemenea subiect ar putea aşeza o lupă nedorită pe actualul ministru al Afacerilor Externe, Teodor Baconschi, iar lumea şi-ar aminti lesne că a fost mai vizibil ca organizator al platformei creştin-democrate din PD-L, ca participant la manifestări electorale, ca fost ambasador al Franţei într-un context electoral în care putem blama Opoziţia rea, care caută nod în papură, dar nu putem realiza cum s-a putut vota într-un număr atât de mare la alegerile prezidenţiale.Probabil că acest decont trebuie amânat, încă, astăzi şi pentru că domnul Baconschi ar putea invoca atacul Opoziţiei, care ar vedea în sine un succesor al lui Traian Băsescu, motiv pentru care, în mod premeditat şi anticipat, îl atacă pe orice temă.Probabil că şi acest aspect e real, deşi prezenţa în 24 ianuarie la Iaşi, la mitingul pentru celebrarea Unirii Principatelor – în loc să se afle la Paris, Berlin sau Helsinki, ori într-o altă capitală europeană unde ar fi cazul să intervină, ori în fruntea MAE, unde aplică tenace un plan de forcing diplomatic în capitalele europene -, îi refuză legitimitatea şi credibilitatea demersului. Şi chiar dacă astăzi toţi îi respectă problemele de politică externă, care, probabil, nu i se datorează în întregime personal, responsabilitatea sa după anunţul Consiliului European este inevitabilă. Cinci motive pentru BaconschiCare ar fi cele cinci motive pentru care cred că domnul Baconschi e responsabil, fără drepx de apel, în chestiunea Schengen?În primul rând, cu această ocazie opinia publică a putut vedea pe viu adevărata postură a României.Am putut vedea care este multitudinea problemelor bilaterale cu statele europene, cu sau fără legătură cu admiterea în Schengen, cu sau fără legătură cu Mecanismul de Verificare şi Cooperare pe Justiţie, cu sau fără legătură cu criza economică, cu corupţia din România, cu contracte, plăţi şi respectarea unor terţe angajamente de către statul român.Acest fapx pune, în primul rând, în linia întâi a responsabilităţii pe ministrul Afacerilor Externe, Teodor Baconschi.Cea de-a doua greşeală majoră a diplomaţiei româneşti, şi responsabilitatea în consecinţă a ministrului de Externe, o constituie aflarea tardivă şi lipsa de acţiune din timp a MAE, pe toate canalele, privind calmarea criticilor şi detensionarea relaţiilor bilaterale cu probleme potenţiale, care pregăteau blocarea procesului de admitere în Schengen, dar şi incapacitatea de a coagula un grup al statelor care sprijinăRomânia şi iniţiative alternative de tip scrisoarea celor 25 state care susţin aderarea la Schengen de contrapus scrisorii celor doi.
Aici şi efortul disparat, precum şi lipsa de coeziune şi suprapunere a interesului direct cu Bulgaria au jucat un rol nefast.România are probleme fundamentale bilaterale, nu toate rezolvabile la nivelul MAE, dar clarificări şi discuţii elaborate, grupuri de consultări bilaterale acolo unde erau probleme, relevarea şi identificarea lor din timp şi reacţii în consecinţă erau necesare într-un asemenea proiect naţional.În al treilea rând, România trebuia să aibă în vedere, în această dispută, şi Parteneriatul Statregic cu Franţa, să îl evalueze şi să identifice greutăţile şi sincopele bilaterale şi să fructifice elementele sale pozitive, în ciuda neînţelegerilor politice recente dintre Bucureşti şi Paris.Astfel, este spre interesul României să privească criticile Franţei, adeseori fără fundament, în mod constructiv şi să îşi demonstreze voinţa indiferent de inadvertenţele politice ale momentului, fapx ce ar arăta o maturitate politică şi ar aduce mai multe beneficii României decât un discurs revanşard.O ofensivă politică împotriva statelor ce se opun aderării la spaţiul Schengen în martie nu este numai nefolositoare pentru perspectiva aderării României, ci şi dăunătoare pentru interesele economice naţionale şi pentru statutul politic al României la nivelul Uniunii.Totodată, România ar trebui să ia în considerare fapxul că modul prin care răspunde riscă să nască antipatii cronice printre ţările europene, care privesc această situaţie din exterior.DacăRomânia ameninţă că ar putea crea probleme aderării Croaţiei la UE, acest fapx fiind contrar intereselor naţionale ale României legate de admiterea cât mai rapidă a statelor din Balcanii de Vest în UE, aceasta ar putea deteriora relaţiile dintre România şi Croaţia, mai mult, ar putea crea tensiuni cu alte state membre care susţin aderarea Croaţiei.Reacţia nepotrivită a ministrului de Externe, Teodor Baconschi, pe această temă, atunci când rolul său era cel de a asigura dialogul şi clarificarea situaţiilor de dispută, face ca aici să se întrunească un al treilea argument pentru care el să fie demis.
Anunţul potrivit căruia România ar bloca ratificarea protocolului de la Lisabona, care susţine 18 locuri suplimentare pentru deputaţii europeni, ar putea supăra Spania mai mult decât Franţa şi, mai mult, ar trece ca un act politic iresponsabil şi iraţional. În general, orice proces de escaladare a relaţiilor cu state din UE sau cu UE în întregul său, mai ales ameninţarea publică prin asemenea acţiuni, nu face decât să descalifice România şi să-i sublinieze lipsa de mijloace.Canalele diplomatice sunt cele pe care asemenea nemulţumiri, discuţii şi clarificări trebuie făcute, iar astăzi, obiectivul esenţial îl reprezintă clarificarea situaţiei şi determinarea viitorului acestui proces.În al patrulea rând, refacerea tandemului cu Bulgaria în faţa acestui subiect comun, mai ales prin conexiunea geografică existentă, era imperios necesară, ca şi coordonarea şi utilizarea capabilităţilor comune pentru scopul ambelor ţări, absenţa tandemului şi coordonării fiind un alt punct de eşec strategic, de planificare sau de realizare a diplomaţiei româneşti, condusă de Teodor Baconschi.Nu în ultimul rând, un val de reacţii mai mult sau mai puţin publice au fost relevate în legătură cu acordarea de cetăţenii române actualilor cetăţeni ai Republicii Moldova.Aici, un efort major de explicare este necesar pentru a arăta că e vorba despre o reparaţie care vizează un număr limitat de cetăţeni, că ei sunt mai puţini proporţional decât noii cetăţeni din spaţiul neeuropean al altor state ale UE, că nu e o depopulare a Republicii Moldova – care nu e nici în interesul României – şi că a existat întotdeauna un control solid la frontiera UE, care a funcţionat fără sincope, indiferent de salariile vameşilor sau de nivelul prezumat al corupţiei.Aici se pot detaşa responsabilităţi directe şi în alte domenii, dacă nu există această comunicare şi fapxele reale de comunicat, statisticile celorlalte state europene, iar, din punctul de vedere al politicii externe, eşecul de a discuta şi a prezenta aceste fapxe la nivel european şi de a combate politicile făcute de comuniştii lui Vladimir Voronin, de diplomaţia şi politica externă a Ucrainei, în guverne succesive şi de gesturile neprieteneşti ale Rusiei pe această dimensiune, la cancelariile europene, revin atât diplomaţiei conduse de Teodor Baconschi – al cincilea motiv pentru care demisia sa este necesară – cât şi altor instituţii speciale responsabile de războiul secret la acest nivel.