50 de ani de Madrigal

Q Magazine vă spune povestea corului care a devenit Bun al Patrimoniului Cultural Universal UNESCO.

Povestea noastră începe în satul Urleta, judeţul Prahova, unde copilul Marin Constantin, atras de muzică, cânta împreună cu mama sa, în corul bisericii. Maria Constantin, o văduvă de numai 24 de ani, era nevoită să-și crească singură cei patru copii. „Visul Madrigalului este visul mamei mele, alături de care făceam tot felul de liturghii pe când aveam vreo nouă ani“, spunea maestrul Marin Constantin în volumul lui Viorel Cosma dedicat creatorului Corului Madrigal. Devenit dirijor, Marin Constantin își continuă ascensiunea la conducerea Ansamblului Uniunii Tineretului Muncitoresc, pe care îl înfiinţează în 1946. „Scopul vieții mele a fost să înfiinţez o formaţie de corişti selecţionaţi de mine, cu care să creez o sonoritate corală cu un repertoriu fundamentat pe preclasicismul universal şi să dispun de libertatea de a-l prezenta publicului iubitor de muzică”, mărturisea maestrul. Visul prinde contur în 1963, când dirijorul în vârstă de 37 de ani pune bazele corului care și astăzi este considerat unic în lume. Marin Constantin a mizat încă de la început pe vocile naturale, capabile să se uniformizeze perfect cu ale celorlalți membri ai grupului. Cât privește numele grupului, acesta vine de undeva din secolul al XIV-lea, madrigalul fiind o scurtă compoziţie vocală, pe două-trei voci, bazată, în general, pe texte din lirica lui Dante şi Boccacio, caracteristică acelor vremuri.

Deschizător de drumuri

Cum Madrigalul a primit botezul în plin regim ceaușist, într-o perioadă în care erau interzise cu desăvârșire piesele cântate în limbi străine, Marin Constantin a cerut permisiunea de a cânta melodii cu versuri în franceză, italiană, germană, engleză şi flamandă, justificând că în afara țării publicul nu înţelegea limba română. Concesiile făcute madrigaliştilor le-au permis astfel şi altor ansambluri autohtone să interpreteze un repertoriu internaţional. În scurt timp, Madrigalul va cuceri Europa, Asia şi America, devenind un brand de țară încă de atunci. Anii trec, iar generațiile se succed, nu mai puțin de 250 de voci și caractere fiind şlefuite de Marin Constantin, părintele și conducătorul Madrigalului, în cele aproximativ 4.100 de concerte susținute de-a lungul celor cinci decenii de activitate.

Povestea merge mai departe

După despărțirea de Marin Constantin, care s-a stins din viață în prima zi a anului 2011, conducerea grupului este preluată, firesc și natural, de doi dintre membrii Madrigalului, Veronica Maria Stoica și Voicu Popescu. Tot în același an (martie 2011), Corul Naţional de Cameră Madrigal trece din subordinea Ministerului Educaţiei în subordinea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, iar povestea corului care în 1968 primea medalia UNICEF, iar în 1992 devenea Bun al Patrimoniului Cultural Universal UNESCO merge mai departe. Despre unicitatea și viitorul Madrigalului, acest cor „à cappella”, unic prin sonoritatea specifică – non vibrato, amplasamentul stereofonic în scenă, costumele de epocă medievală, Q Magazine a stat de vorbă cu dirijorul Voicu Popescu și managerul formației, Maria Stoica.

Ce înseamnă jumătate de secol de Madrigal?

„Madrigalului i s-au întâmplat nişte lucruri absolut senzaţionale în această jumătate de secol. Ceea ce este foarte important este că ţi se cere să faci lucrurile foarte bine şi îţi este cam greu să refuzi dacă ai această istorie în spate. Ideea este că dacă-ţi propui să faci ceva, faci! Iar noi trebuie să-l facem într-un anumit fel, pentru că aceşti 50 de ani ne obligă”, spune Maria Stoica, membră a Corului încă din primul an de studenţie la Conservator și manager al corului din 2011.

„Perfecţiunea! Când am ascultat Madrigalul cântând, am avut cea mai 
sigură senzaţie de perfecţiune!”

Leopold Stokowsky
 

Diferența dintre atunci și acum?

„În anii ’60-’70 au apărut vârfurile din muzica românească de cor. Toate acele restricţii ale regimului comunist i-au determinat pe artişti să-şi ascută acuitatea intelectuală şi muzicală. În perioadele de constrângeri, libertatea spiritului este mai puternică. Acum nu se mai întâmplă la fel, pentru că există o libertate totală, poţi să spui ce vrei despre oricine. Perioadele de acumulări materiale sunt întotdeauna în detrimentul acumulărilor spirituale. Zona materială ne paralizează sensibilitatea. Manelele, de pildă, sunt un fenomen care a afectat scena muzicală, după Revoluţie. Sunt convins că dacă şcoala îşi va relua rolul pe zona muzicală, fenomenul va fi împins la periferie. Eu cred că vom apuca să vedem aceste schimbări… Madrigalul de astăzi îşi asumă nişte lucruri şi sperăm că eforturile noastre se vor multiplica și prin alte exemple de acest gen”, ne-a mărturisit, la rândul său, Voicu Popescu, artist liric al corului din 1975 și devenit, in 2011, dirijor şi director adjunct al Madrigalului.

Viața de madrigalist

„Un madrigalist – afirmă Maria Stoica – se formează foarte greu. Noi avem un repertoriu foarte vast, iar el trebuie să ştie minimum 200 de piese şi până le învaţă durează. Poţi să le înveţi, dar trebuie să te şi adaptezi la omogenitatea Madrigalului. După ce îl formezi, cam în doi ani, un madrigalist este foarte valoros pe piaţă. Jumătate din mercenarii de pe piaţă care cântă în grupuri sunt plecaţi din Madrigal. Dar dacă ei pleacă din Madrigal îşi schimbă valorile, nu mai sunt exigenţi cu ei, căci exigenţa trebuie să ţi-o ceară cineva şi acel cineva este dirijorul. Noi nu primim decât salariul bugetar de la Ministerul Culturii, faţă de cât câştigă „artiștii” care fac nişte lucruri extrem de superficiale… Din fericire, timpul a demonstrat că marii creatori, filosofi şi scriitori şi-au dus visul până la capăt, indiferent de ceea ce a făcut epoca pentru ei. Iar în istorie au rămas numai ei, nu și cei care le-au curmat visele”.

„Este greu să vii din alte domenii și să fii un bun interpret. Este adevărat, unii madrigaliști îmbrățișează și o carieră didactică, iar alții cântă și în alte formații corale sau instrumentale. Cât despre vârstă, în componența corului avem studenți, proaspăt absolvenți, o majoritate de tineri în jurul vârstei de 30 de ani și un grup de cinci «senioare», madrigaliste care au trecut pragul pensionării. Ele îndeplinesc rolul de a sprijini procesul de transfer de experiență pentru păstrarea brandului”, a mai declarat pentru Q Magazine dirijorul Madrigalului, Voicu Popescu.

Madriagulul în cifre: 

Corul Naţional de Cameră Madrigal a susținut peste 4.100 de concerte și spectacole, de-a lungul celor cinci decenii de activitate.

Peste 250 de cântăreți (membri ai grupului), din 7 generații diferite, s-au succedat de la înființarea Madrigalului până acum.

În cei 50 de ani de activitate, Madrigalul a dăruit publicului peste 1.000 de capodopere aparţinând tuturor epocilor creatoare ale istoriei muzicii româneşti şi universale.

1968 este anul în care Madrigalul a primit medalia UNICEF.

Nu mai puțin de 24 de filme de scurtmetraj şi filme de televiziune au fost realizate între anii 1967 şi 2010 cu și despre Madrigal.