Uricani, o nouă tragedie în adâncuri

Sume impresionante de bani s-au cheltuit pe achiziţii făcute într-un mod iraţional, în timp ce securitatea minerilor a fost mereu lăsată pe ultimul loc. Explozia de la Mina Uricani din Valea Jiului, în care cinci persoane şi-au pierdut viaţa, fiind surprinse în subteran în momentul deflagraţiei, este doar ultima tragedie dintr-un lung şir de evenimente negre în care oameni nevinovaţi şi-au pierdut viaţa în timp ce munceau pentru a câştiga un salariu de mizerie.
Cel mai probabil, o spun atât politicienii, cât şi cei direct implicaţi în această activitate, lista victimelor nepăsării nu se va încheia aici…Liniştea mai-marilor guvernului Boc a fost spulberată brusc, în după-amiaza zilei de sâmbătă, 5 februarie 2011, când o explozie s-a petrecut la mina Uricani din Valea Jiului, cinci persoane fiind surprinse în subteran în momentul deflagraţiei. În scurt timp, informaţiile s-au răspândit prin toate mijloacele, iar, premierul Emil Boc a anunţat că şi-a trimis oamenii-cheie la faţa locului, pentru a gestiona, cât mai eficient, situaţia.Potrivit primelor informaţii, explozia s-a produs după ce o echipă de muncitori a reparat un tablou electric, a luat foc în momentul în care a fost cuplat. În timp ce oficialii de la Bucureşti se întreceau în a transmite condoleanţe familiilor îndurerate şi în a anunţa demararea unor anchete fără precedent, care să scoată la iveală adevăraţii responsabili ai tragediei, cei apropiaţi ortacilor spulberaţi de suflul exploziei îşi plângeau fiii, taţii, fraţii şi prietenii. Tabloul de la faţa locului, surprins la scurt timp după explozie, era dezolant.Familiile victimelor au fost anunţate, încă din momentul în care echipele de salvatori au coborât în subteran, că ar trebui să se aştepxe la ceea ce este mai rău, dar toţi au trăit cu speranţa că se va produce o minune.Familiile şi apropiaţii ortacilor, care s-au strâns la poarta minei, au aştepxat cu inima împietrită o veste de la salvatori, iar anunţul că nu există supravieţuitori a căzut ca un trăsnet. „Oamenii aceştia nu au altă alternativă, şi de aceea îşi pierd viaţa în mină", spunea plângând o femeie. În timp ce familiile minerilor se pregăteau de înmormântare, la Uricani au ajuns, la ordinul expres al premierului Emil Boc, ministrul de Interne, Traian Igaş, şi ministrul Economiei, Ion Ariton. În scurt timp, frâiele anchetei au fost preluate de procurorii Ioan Nicodim – cel care a coordonat ancheta în accidentul minier de la Petrila, din noiembrie 2008, soldat cu 12 morţi – şi Darius Roman, de la Parchetul Tribunalului Hunedoara, precum şi de procurorul-şef adjunct Augustin Lazăr, de la Parchetul Curţii de Apel Alba Iulia. „
Am convocat tot ce se putea convoca în această zonă – SMURD, toate trupele de intervenţie ISU, prefectul este în zonă, şeful Poliţiei este în zonă.Am decis să vin şi eu, pentru a da o mână de ajutor", a spus Igaş, la câteva minute de la incident, punând accent pe fapxul că autorităţile sunt preocupate de situaţia celor care lucrează în mină. În plus, tot în urma unor indicaţii clare primite de la Bucureşti, prefectul judeţului Hunedoara, Attila Dezsi, a convocat Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă, iar reprezentanţii Companiei Naţionale a Huilei şi ai unităţii miniere au elaborat un plan de acţiune.Oficialii guvernamentali au sperat că, printr-o mobilizare fără cusur după producerea tragediei, vor reuşi să mascheze un sistem care scârţâie din toate încheieturile. În realitate, tragedia de la Uricani, mină deţinută de Compania Naţională a Huilei, nu a făcut altceva decât să scoată la iveală, încă o dată, gravele deficienţe ale acestui sector de activitate, pe care statul se chinuie să îl reorganizeze de 20 de ani.Paradoxal este că, deşi în acest domeniu s-au pompat subvenţii de circa 6,7 miliarde de dolari, minerii lucrează în condiţii rudimentare, punându-şi viaţa în pericol în fiecare zi de muncă.Cum este posibilă o astfel de discrepanţă între cheltuielile realizate şi realitatea din mine, dar şi care este viitorul acestei bresle, am încercat şi noi să aflăm de la unul dintre oamenii-cheie ai mineritului, fostul lider al minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma.
Acesta a accepxat să ne acorde un interviu, în exclusivitate, despre realitatea din minele româneşti şi să vorbească despre viitorul sumbru al acestui domeniu de activitate. Miron Cozma: Vor spune că a fost eroare umană!Q Magazine: Cum este posibil să se întâmple o astfel de tragedie într-un stat din Uniunea Europeană, în anul 2011, şi, mai cu seamă, în condiţiile în care statul cheltuie anual sume foarte mari pentru a susţine mineritul?Mai multe informaţii publicate în presă după tragedia de la Uricani arată că, în perioada 1990-2006, statul a cheltuit pentru susţinerea sectorului minier suma de 6,3 miliarde de dolari, în perioada 2007-2009, ajutorul de stat acordat doar pentru industria carboniferă a fost de circa un miliard de lei, iar alocaţiile de capital pentru lignit au atins suma de 119,3 milioane de lei.Miron Cozma: Vorbim despre o dramă care, din păcate, nu este doar a acestui sector de activitate, ci a întregului popor român.Din informaţiile pe care le deţin, în ultimii douăzeci de ani, în România au murit de inaniţie, de frig sau pentru că s-au sinucis peste 76.000 de oameni.Aceasta este radiografia statului român în care se înscrie şi tragedia celor cinci ortaci ai mei.
Spun, cu toată responsabilitatea, că acei oameni au fost ucişi de lipsa de discernământ a celor care conduc destinele acestei ţări.Vina este, în primul rând, a preşedintelui Traian Băsescu, acesta fiind, de-a lungul timpului, din funcţii cu putere de decizie, martor al unui lung şir de tragedii petrecute în minele româneşti.Traian Băsescu este cel care a asistat nepăsător şi poate chiar a pus umărul la distrugerea mineritului românesc. Ştim cu toţii că mineritul nu este o activitate rentabilă… excepţie face doar extracţia diamantului, cu toate acestea, obligaţia autorităţilor este de a asigura securitatea muncii în mine. Îi acuz direct pe cei de la Bucureşti că i-au omorât pe aceşti oameni. Q: Care sunt condiţiile în care minerii sunt nevoiţi să lucreze?S-a schimbat ceva în ultimii ani, s-au făcut investiţii? M.C.: În minele româneşti nu se respectă aproape nicio normă de protecţie şi securitate.
Ventilatoarele, de exemplu, cele mai importante dotări de securitate, sunt vechi de pe vremea fostei URSS.Nu li se mai găsesc nici piese de schimb, aşa că este limpede că nu reuşesc să asigure procentajul de 19% oxigen în galerii, cum prevăd directivele de protecţie a muncii. În plus, ventilatoarele sunt aceleaşi de la început, când minele aveau şapxe galerii… acum au de zece ori mai multe.Cum să facă faţă?Cunosc fiecare membru al echipei de electricieni surprinse în subteran de explozie.Erau toţi nişte profesionişti desăvârşiţi.
Este o prostie să spui că a fost vorba despre o eroare umană, cum sunt sigur că vor arăta rezultatele anchetei…Cum pot spune domnii procurori şi cei de la minister că acei oameni s-au sinucis, practic, în subteran?Cine ar face aşa ceva?Sunt vinovaţi şi şefii ierarhici ai minerilor morţi, aceştia au asistat nepăsători la slaba dotare a minelor, de unde lipsesc instalaţii vitale.Minerii au fost condamnaţi la moarte, pentru că toată lumea a stat cu mâinile încrucişate.
Trebuia ca lipsa securităţii în mină să fie reclamată chiar şi în justiţie, dacă altă soluţie nu ar fi existat. Q: Spuneţi că sunteţi siguri de fapxul că apele se vor calma în câteva zile şi că, aşa cum s-a întâmplat şi în altele cazuri, morţii vor fi găsiţi vinovaţi, pentru ca adevăraţii responsabili să rămână cu mâinile curate.Credeţi că se va schimba, totuşi, ceva în bine în industria mineritului, după acest episod tragic?M.C.: Nu cred!De-a lungul timpului, pe la cârma ţării s-au perindat multe personaje incompetente, dar aşa miniştri proşti nu am mai văzut până acum.O să vă dau un exemplu: Ion Ariton a venit la Târgu Jiu şi a vorbit despre proiectele de dezvoltare a mineritului pe Valea Jiului, pentru că nu face diferenţa între cele două locaţii.
Un alt parlamentar de la PD-L vorbeşte despre minereul extras din Valea Jiului…Sunt nişte greşeli imposibil de trecut cu vederea, care arată foarte clar lipsa de preocupare a celor aflaţi la putere pentru acest sector.Pe de altă parte, cum pot guvernanţii să le promită văduvelor minerilor că le angajează într-o mină care riscă să fie închisă… în mormântul soţilor lor?1.800.000 de euro, cadou pentru o firmă de pază din OtopeniQ: Revenind la sumele care au fost cheltuite pentru susţinerea acestui sector… unde s-au dus, totuşi, aceşti bani?M.C.: Nu pot să vă dau decât un singur exemplu, iar de această dată, nu pot da vina pe conducerea din teritoriu, pentru că este clar că interesele sunt mai mari la Bucureşti.De acolo se fac cărţile.
Puţină lume ştie că o firmă de bodyguarzi din Otopeni a încasat, prin intermediul unui contract, 1.800.000 de euro pentru a asigura paza acestor mine în care mor oameni.Aşa sunt cheltuite sumele de ordinul milioanelor de lei repartizate pentru minerit.Q: Cum vedeţi viitorul acestei bresle?Mai are mineritul vreo şansă de dezvoltare în România?Un proces de privatizare sau de concesionare a minelor, despre care se aude în ultimele luni, ar fi o soluţie?M.C.: Politicienii ar trebui să aibă mare grijă de acest sector de activitate, pentru că, cel puţin încă 30 de ani de acum încolo, omenirea va folosi combustibili fosili.
Consider că în ziua în care am fost eu băgat în închisoare a început declinul acestui domeniu şi că vor veni vremuri din ce în ce mai grele.Eu nu sunt însă un învins, nu vreau să arăt asta, şi, deşi am posibilitatea să plec din ţară, nu am să o fac.Prin predarea minelor unor investitori privaţi s-ar mai putea salva ceva, dar acest proces trebuie făcut într-un mod raţional şi sub o atentă monitorizare a statului român.Privatizarea minelor ar putea însemna salvarea de la sărăcie a mai multor familii, prin asigurarea unor locuri de muncă mai bine plătite.Eu mi-aş dori să pot să face pentru aceşti oameni ceva şi aş opxa pentru modelul promovat de Germania.
Acolo, în zilele grele, statul a fost de acord să vândă unor investitori privaţi, care au dovedit că sunt competenţi, o fabrică la preţul de un euro. În România, trebuie adus echilibrul… să li se dea oamenilor competenţi posibilitatea să creeze locuri de muncă şi să salveze economia, şi abia apoi să se aducă investitori din afara graniţelor. Q: Cum se poate explica discrepanţa dintre salariile minerilor şi salariile celor care conduc Compania Naţională a Huilei şi Societatea Naţională a Lignitului Oltenia?M.C.: Explicaţia este una extrem de simplă!Nu directorii şi-au făcut salariile, ci autorităţile de la Bucureşti, pentru că trebuia să existe un echilibru între salariile celor cu funcţii de conducere din minister şi ale celor din teritoriu.Un miner ia, în acest moment, între 1.100 şi 1.500 de lei, iar un director – 7.800 de lei, în condiţiile în care, în 1996, eu, în calitate de membru de sindicat, încasam un salariu de zece milioane de lei vechi şi eram al 1.147-lea pe listă în funcţie de remuneraţie.Directorii erau la nivelul meu, iar cei care câştigau mai bine erau minerii. În prezent, sora mea este şeful calităţii cărbunelui la o mină şi câştigă 1.500 de lei, în timp ce un şef din companie ia aproape 8.000 de lei.
Acestea sunt salariile de mizerie pentru care aceşti oameni îşi riscă viaţa în subteran. Iulian Iancu: Lanţul slăbiciunilor a dus la formarea unor „cooperative"Potrivit datelor oficiale, la nivelul anului 2008 mai erau în funcţiune şapxe exploatări de huilă, cinci de lignit şi 11 de minereuri, fiecare exploatare putând avea mai multe mine. În plus, din cauza scăderea cererii de cărbune, s-a redus numărul de salariaţi pe ramură, astfel că în anul 1997 erau 129.500 de salariaţi, iar în anul 2010 au rămas doar 21.724 de salariaţi.Această situaţie este confirmată şi de preşedintele Comisiei de Industrii din Camera Deputaţilor, Iulian Iancu.El a declarat, pentru Q Magazine, că, în timp ce ancheta de la Uricani era în plină desfăşurare, la Bucureşti se lua în calcul un nou val de disponibilizări în industria mineritului. „Acest sector de activitate suferă, de ani buni, de o continuă subfinanţare.
Sumele acordate ar fi trebuit să fie cheltuite exclusiv pentru securitatea minerilor, dar nu a fost aproape niciodată aşa, din cauza numirilor pe criterii politice.Acest lanţ al slăbiciunilor a condus la formarea unor cooperative prin care s-au achiziţionat, de la firmele de casă, echipamente şi servicii de proastă calitate, la preţuri exagerate. În acest caz, responsabilitatea directă revine Executivului, care avea obligaţia să asigure un program coerent de dezvoltare a acestei ramuri economice.Cei aflaţi la putere nu s-au preocupat aşa cum ar fi trebuit de economia din zona de producţie a energiei, deşi este un sector strategic, şi acestea sunt rezultatele directe", a declarat, pentru Q Magazine, Iulian Iancu. În ceea ce priveşte discrepanţa dintre salariile minerilor şi cele ale directorilor din sector, Iancu a declarat că explicaţia are tot substrat politic: „Directorii sunt numiţi politic, pe o perioadă determinată de patru ani, aşa că, în acest timp, fac tot ceea ce pot pentru a-şi asigura confortul financiar. În plus, directorii profită de funcţia pe care o au şi atunci când vine vorba despre achiziţii, acolo unde sunt puşi la bătaie cei mai mulţi bani, sume ce ajung în conturile firmelor care trebuie". Minele, pe punctul să încapă pe mâna unor privaţiStrategia de dezvoltare a industriei miniere promovată înainte de anul 1989 avea la bază concepxul autosusţinerii în asigurarea cu resurse minerale a economiei, în scopul reducerii importurilor. În prezent, în sectorul cărbunelui operează şase agenţi economici cu capital de stat: Societatea Naţională a Lignitului Oltenia, Societatea Naţională a Cărbunelui Ploieşti, Compania Naţională a Huilei şi Complexurile Energetice Turceni, Rovinari şi Craiova.Dintre acestea, Compania Naţională a Huilei este recunoscută drepx una din cele mai mari găuri negre ale economiei naţionale, restructurarea sa fiind întârziată de ani buni.
Pentru că statul nu s-a descurcat prea bine în gestionarea acestui domeniu, mai nou, este dispus să îl dea pe mâna unor investitori privaţi, care s-au arătat interesaţi să preia, în concesiune sau chiar să cumpere, minele închise din mai multe zone ale ţării.Subiectul a fost foarte puţin dezbătut în presă, iar liniştea aparentă nu a putut decât să îi bucure pe mai-marii din minister, care se pare că s-au mişcat repede în acest sens. În timp ce, la nivel oficial, informaţiile sunt foarte puţine, am reuşit să stăm de vorbă cu unul dintre investitorii interesaţi de exploatările miniere, care ne-a spus, printre altele, că de minele româneşti sunt interesaţi şi magnaţi din Ucraina sau Rusia. „Eu am investit până acum 600.000 de euro pentru demararea unei afaceri în domeniul mineritului şi mi-am exprimat intenţia fermă de a prelua una sau două dintre minele închise.Este o oportunitate de afaceri, pe care încă, în România, puţini sunt cei care o exploatează.Minele au situaţii juridice diferite şi, deşi am depăşit stadiul negocierilor, va mai dura puţin timp până când mă voi putea apuca de treabă", a declarat Liviu Bamburic, un investitor din Constanţa. Privatizarea exploatărilor miniere nu este o soluţie văzută cu ochi buni de preşedintele Comisiei de Industrii din Camera Deputaţilor, Iulian Iancu.
El a declarat că acest lucru ar însemna pierderea controlului statului asupra acestei ramuri a economiei naţionale. „Chiar dacă nu a fost demarat acest proces, în prezent, mai multe societăţi exploatează minele din România sub licenţă de explorare.Cel mai grav este că acest lucru duce la falimentarea companiei de stat. În timp ce privaţii vând imediat cărbunele extras la preţuri atent negociate, compania de stat înregistrează restanţe la încasări, acumulează datorii şi stă cu cărbunele în stoc", a mai spus Iulian Iancu.Acest lucru a fost recunoscut şi de directorul general al companiei, Constantin Jujan, care susţine căCNH Petroşani vinde de 21 de ani în pierdere cărbunele pe care îl livrează pentru producerea electricităţii, la fel ca şi înainte de 1990. „
De 21 de ani vindem sub costuri. Înainte de 1990 era la fel, numai că atunci, la sfârşit de an, se ştergeau datoriile.Apoi, în anii ,90, aveam mai multe societăţi cărora le vindeam cărbune.Acum vindem doar termocentralelor Deva şi Paroşeni", a afirmat Jujan.CNH vinde toată producţia anuală de huilă, de 1,9 milioane de tone, la preţul de 58 de lei (13,6 euro) pe gigacalorie (170 de lei pe tonă) către CET Deva, respectiv 64 de lei (15 euro) pe gigacalorie (230 de lei pe tonă) către CET Paroşeni.Primele rezultate ale ancheteiMedicii legişti din Hunedoara au finalizat necropsia în cazul a trei dintre cei cinci mineri morţi în urma exploziei de sâmbătă de la mina Uricani, stabilind că aceştia s-au intoxicat cu monoxid de carbon, iar unul dintre ei avea şi multiple traumatisme produse de deflagraţie.Potrivit şefului Serviciului de Medicină
LegalăHunedoara, Dan Mărculescu, principala cauză a morţii celor cinci mineri este intoxicaţia cu monoxid de carbon, însă în cazul a doi dintre ei nu s-a reuşit finalizarea necropsiei, adică nu se ştie procentul de intoxicare.Cronologie sumbrăDupă decembrie 1989, în România au avut loc peste 50 de accidente miniere, cele mai grave fiind cel din august 2001, de la mina Vulcan, soldat cu 14 morţi şi patru răniţi, şi cel din noiembrie 2008, de la mina Petrila, în care 12 mineri şi salvatori şi-au pierdut viaţa, alţi 17 fiind răniţi. În cel de-al doilea accident s-au produs două explozii.Prima, soldată cu opx morţi, a avut loc în jurul orei 14.50, în abatajul 431, cota 250.O altă deflagraţie s-a produs, în aceeaşi zonă, în jurul orei 18.40, patru salvatori minieri pierzându-şi viaţa.De asemenea, pe 7 august 2006, doi mineri – Liviu Tomoioagă, de 29 de ani, şi Zdrasko Ianculovici, de 42 de ani – au rămas blocaţi la 60 de metri adâncime în subteranul exploatării de la Baia Nouă.
Cei doi muncitori au fost surprinşi de surparea pereţilor unui puţ de mină.Pe 8 mai 2006, opx mineri care lucrau în subteran au fost surprinşi de o viitură puternică la mina Lupeni din Valea Jiului.Trei au reuşit să se salveze înainte să fie luaţi de şuvoiul de apă, ceilalţi cinci fiind luaţi de torent.Patru dintre cei cinci luaţi de torent au fost salvaţi în decursul câtorva ore, iar cel de-al cincilea a murit înecat. În data de 14 ianuarie 2006, la mina Anina a avut loc un grav accident, în care au murit şapxe lucrători.Accidentul s-a produs din cauza acumulării de gaz metan, o scânteie electrică provocată de un scurtcircuit, în timpul unor lucrări de împuşcare, ducând la aprinderea acestuia.
Pe 6 iulie 2005, la exploatarea minierăPetrila din Valea Jiului, doi mineri şi-au pierdut viaţa în urma unui accident de muncă.Pe 22 mai 2004, alţi doi şi-au pierdut viaţa, iar doi au fost răniţi, la mina de la Uricani, în urma unui accident produs din cauza unei explozii sau a unei mişcări tectonice în zonă, care a provocat un suflu dinamic.