Sugerează când desenează, transpune stări imponderabile când pictează.Din 16 mai va avea o expoziţie la Sala Dalles pe care va invit s-o vedeţi.
Este un univers în care, odată păşit, veţi pleca mai curioşi, mai intriganţi şi mai uimiţi decât dupa o potentiala experienţa de-a vizita altă planetă. Iată părerea expertului în artă, Radu Boroianu despre acest pictor pe care l-am ales eu însămi, cu ani în urmă, când am vrut să-i dăruiesc bărbatului iubit o lucrare de artă. „Femeia, Bărbatul, Casa, Pomul, Floarea, Copacul, Ogorul, Câinele, Pisica, Pasărea, Capra, Aerul, Soarele, Apa, Focul şi iar, Femeia, Bărbatul. Împreună, doar când e necesar: Bărbatul şi Femeia sa, Cuplul originar.Universul lui Ilfoveanu este esenţial.Precum un îndrepxar pentru existenţa cuviincioasă a fiecăruia dintre noi. Respiraţie, efort, roade, cămin, familie, societate.Talentul pictorului urmează, se conformează gândului său, crezului său.
Mijloacele s-au epurat cu timpul, desenul pare a-i fi mijloc de comunicare înnăscut.Evoluţia ultimilor ani nu e spectaculoasă, e substanţială, greu sesizabilă ochiului neexersat, grăbit.Ai sentimentul contopirii, trecutul, prezentul şi viitorul creaţiei formează un tot unitar.Parcursul, Codul lui Ilfoveanu pare cel al creaţiei originare.Fals minimalist, maximalizând intenţia, cumul de rafinament vizual.
Culorile nu exultă, rezultă.Alb-negru e desenul, culoarea e pictură.Artistul alege pe moment forma de prezentare, de reprezentare.Schimbarea e percepxibilă doar pentru initiaţi.Ca şi evoluţia compoziţională.
Instrumentalul acrilic se supune, capătă vibraţii de subtile uleiuri flamande.Pe măsură ce este împins să cucerească suprafeţe din ce în ce mai întinse – reţineţi, nu le denumesc mari! – ajută ideea de univers să devină palpabilă.Nu are nevoie de straturi multiplu aşezate ca să se materializeze.Mă pune pe gânduri constatarea altora că personajele lui Ilfoveanu ar fi singuratece.Mi se pare stranie.
Arhetip singuratec?Reductibilă opinie! Pictura lui Sorin Ilfoveanu e mistică, în măsura în care mistică e înţelegerea profund extatică a ceea ce ne înconjoară, a noastră înşine, a dorinţelor noastre întâistătătoare, întâidăinuitoare.Tot ce e necesar vieţii se adună în opera pictorului ca într-un proces subtil de esenţializare. Împărţirea pedestră în elemente foarte importante, mai puţin sau deloc importante, nu îi este comună.Compoziţiile lui nu au plan secund.Totul e pur şi simplu.
El, Ea, Păsările, Animalele, Pământul, Văzduhul, Apele, Focul.Arhetipurile.Stilul nu e demonstrativ.Artistul nu citează, nu mediază între noi, privitorii şi creaţia sa. Într-un fel propriu, el reface drumul iniţiatic al Marilor Maeştri ai Indiei şi Tibetului către adevărurile constitutive.Prin exerciţiul credinţei şi întoarcerii gândului către interior.
De aici probabil starea paradoxală ce o trăiesc în preajma pânzelor lui Ilfoveanu. Mistica lui nu îndepărtează, înţelepciunea lui nu complexează.Faceţi efortul de a vi-l apropia.Veţi vedea, cu el împreună, totul pare simplu.Ca viaţa!" Radu Boroianu












































