Regele

Din punctul acesta de vedere, dacă ar fi s-o luăm ad litteram, Casa Regală este cât se poate de nedemocratică, deranjează pe mulţi.
Ba mai mult, nu se încadrează deloc în tiparul dâmboviţean: nici măcar nu face ceea ce vrea, ci ceea ce trebuie! Acum aproape 20 de ani, un milion de oameni au venit în Bucureşti la prima vizită „aprobată" a Regelui României, Mihai.Un Rege care, prin  însăşi persoana sa, este titlu al cărţilor de istorie.Al şaselea Mareşal al Armatei Române (al şapxelea fiind Ţarul Serbiei, lucru pentru care şi acum sârbii se laudă!) şi singurul şef de stat din cel de-al Doilea Război Mondial încă în viaţă este, el însuşi, un constructor al Istoriei.Privind, chiar şi strâmb, la panoplia simbolisticii naţionale, nu se poate să nu fie remarcată grija Regelui pentru statalitatea pe care el o reprezintă.Interesant este că regimul stalinist l-a deposedat de coroană, chiar şi de cetăţenie.
A uitat să-l deposedeze însă de rangul de Mareşal. Şi totuşi, singurul Mareşal în viaţă al Armatei Române nu îşi îmbracă uniforma. Şi nu fiindcă nu-şi iubeşte Ţara şi Armata, ci pentru că nu vrea să-şi pună într-o postură jenantă propria-i Armată, care ar trebui să-i dea onorul!  10 MaiLa 10 Mai 1866, Prinţul Carol intra pe teritoriul României ca principe al ?ării.Nu venise din proprie iniţiativă, ci chemat de către Parlament!De atunci şi până la moartea sa, în 1914, România a cunoscut cea mai fastă perioadă a dezvoltării ei.Urmaşii lui, Ferdinand (supus grelei dileme a loialităţii faţă de Germania natală sau faţă de România pe care a unit-o  în 1918), Carol al-II-lea (cu greşelile, dar şi cu entuziasmului lui), Mihai (cu nefericita situaţie geostrategică pe care a moştenit-o!) şi Margareta (în efortul ei demn de a recuceri inimile românilor), au căutat să facă cinste ţării pe care au condus-o!Republica a fost impusă nu pe 30 decembrie 1947. Şi nici măcar în noapxea de 3 ianuarie 1948, atunci când, odată cu Regele, a fost alungat un întreg sistem de valori (şi nu cu un tren de valori, cum sugerează unii!).Republica a fost impusă pe 20 mai 1990, atunci când poporul năucit de atâta comunism a avut „şansa" să aleagă între un preşedinte şi alt preşedinte!Noi nu mai avem un 10 mai.
L-am alungat de mult.Am alungat şi tradiţia românească.Spunea cineva că instaurarea monarhiei ar fi un pas înapoi pentru România şi-i respect convingerea!Dar asta ar însemna că instaurarea prin forţa armelor sovietice a unei republici staliniste a fost un „pas înainte pentru România"?Nu cumva şi România trăieşte încă în paradoxul republicilor sovietice care încă se consideră „eliberate", şi nu cucerite, de către sovietici?
Nu cumva chiar şi istoricii de frunte trăiesc într-o dulce amorţeală a uitării propriilor lor greşeli?Eu cred că avem un Rege, chiar contează cum îl cheamă?Căci nu Ţara este a Regelui, ci Regele este al Ţării! Cum era Imnul?Ceva cu „…pace şi onor…"? Jubileul RegalPe 12 mai, Regele a ales să sărbătorească public ceea ce va fi marcat ca Anul Jubiliar 90.Cu alte cuvinte, 90 de ani de la naşterea sa.Evenimentele publice de la Palatul Elisabeta au strâns un număr-record de participanţi, peste 2.000 de invitaţi. Început cu o rigoare germană, exact la ora anunţată, 17.30, Garden Party-ul a adunat mulţi nostalgici, curioşi, monarhişti, tradiţionalişti, dar şi oameni politici realişti.
Printre participanţi au putut fi remarcaţi fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, Theodor Paleologu, directorul SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, foarte mulţi generali şi ofiţeri în rezervă, dar şi zeci de primari (primarul din Voluntari, Florentin Pandele, nu a ezitat să-şi prezinte omagiile Majestăţii Sale, alături de doamna Gabriela Vrânceanu-Firea) şi reprezentanţi ai judeţelor, ai mediului de afaceri sau ai mediului diplomatic.  Evenimentul poate fi catalogat ca „atipic" pentru acest gen de manifestări: a lipsit fastul oficial al altor întâlniri ale altor personaje publice, Regele preferând în schimb o manifestare mai caldă, mai apropiată de invitaţi; nu s-au rostit discursuri patriotice de la tribună, ci s-a ales varianta comunicării directe cu participanţii (chiar dacă avântul unora părea gata să-l strivească pe Rege sub avalanşa solicitărilor de fotografii, deşi Imnul Regal a fost cântat de orchestra militară, garda care i-a dat onorul Regelui a fost formată din voluntari, dorobanţi.Pata de culoare a reprezentat-o prezenţa masivă a tinerilor (nici măcar reprizele de ploaie nu i-au împiedicat pe aceştia să „alerge" în jurul Familiei Regale în speranţa vreunei fotografii pentru istorie), fiind cunoscută înclinarea Casei Regale spre programele adresate adolescenţilor.