Alegeri locale în Basarabia: între ruşi şi antiromâni!

Cel mai mult însă va conta opţiunea pro sau antieuropeană a locuitorilor fostelor Republici Sovietice. Ca şi în România, alegerile locale nu sunt concentrate pe bunăstarea sau pe traiul locuitorilor diverselor comunităţi locale, ci constituie mai mult o hârtie de turnesol, un indicator, un test pentru viitoarele alegeri generale, o confirmare sau o infirmare a actualei structuri parlamentare.
Dezbaterile politicilor publice lipsesc aproape cu desăvârşire, hărmălaia şi acuzaţiile imunde, de toate părţile, fiind omniprezente.Adevărul e că până şi comuniştii s-ar lăsa ademeniţi de una dintre opţiunile europene, dacă nu ar realiza că oricare dintre ele va duce, inevitabil, către România.Căci până şi ei îşi dau seama că opţiunea europeană este singura viabilă, dar îi încurcă ideea că a fi „european" presupune şi nişte responsabilităţi istorice şi de viitor, ceea ce înseamnă a nega moştenirea ideologică sovietică, iar a nega moştenirea sovietică echivalează cu a accepxa istoria reală, aşa cum a fost ea: fie că e nazism sau comunism, dictaturile tot dictaturi rămân.În aceste alegeri se vor confrunta, din nou, trei tipuri de ideologii.De departe cea mai ofensivă este ideologia prosovietică, reprezentată de comunişti, ideologie care urmăreşte, încă, două  tipare: în primul rând, Rusia este eliberatorul Moldovei, iar România este un stat fascist care urmăreşte împilarea moldovenilor. În al doilea rând, moldovenii şi românii sunt două popoare distincte, primii avându-şi originea în statul medieval al lui Ştefan cel Mare şi ceilalţi fiind o adunătură de munteni şi olteni.Astfel, în opinia PCRM, patrioţii români sunt fascişti sau criminali (după caz), partidele necomuniste vor să vândă ţara, politicienii prooccidentali sunt unionişti şi trebuie „lichidaţi" din punct de vedere politic, iar Bucureştiul are un plan subversiv pentru subminarea statalităţii Moldovei.De altfel, nu e de mirare că majoritatea afişelor electorale ale PCRM sunt în limba rusă, tocmai pentru a sublinia apartenenţa acestora la spaţiul sovietic!Mai mult decât atât, în logica PCRM, nu Transnistria este de vină pentru secesiune, ci tocmai Moldova, care nu mai doreşte să fie alături de ruşi.
România este considerată o ţară agresoare, iar ruşii, doar forţe pacificatoare.Deşi clamează din plin neutralitatea militară a Moldovei, prezenţa militarilor ruşi este benefică, atât timp cât descurajează orice apropiere de România.România reprezintă pentru ei un veşnic ghimpe în coastă, pe care l-ar scoate oricând dacă ar putea.A doua ideologie este cea a „împăciuitoriştilor", care vor să facă pace cu istoria, a adepţilor lui Marian Lupu, care proclamă o Moldovă neutră, suverană, dar care serbează cu „pupături pe gură"Marele Război pentru Apărarea Patriei şi care dansează, în cântecul harmoşcăi, la fiecare 7 Noiembrie.A treia direcţie este cea a minoritarilor lui Mihai Ghimpu, care se feresc să îşi declame public apartenenţa la poporul român, iar atunci când se întâmplă, o fac cerându-şi mii de scuze faţă de Marele Frate de la Răsărit.Pentru ei, nu Franţa sau Marea Britanie sunt exemple, ci Lituania sau Letonia. Chişinău – Cuiul lui PepeleaOraşul care are cantitatea cea mai mare de oameni frumoşi pe metrul pătrat, oraşul care adună aproape un sfert din populaţia statului artificial Moldova va fi esenţa alegerilor.
Restul comunelor şi oraşelor nici nu mai contează.La Chişinău se adună cam toate afacerile, toate deciziile politice, iar în afară de Bălţi (oraş puternic rusificat), cam toată studenţimea!Ceea ce îl face un pol de atracţie sau de contracţie pentru orice partid politic. CandidaţiiIgor Dodon este reprezentantul palid al silovickilor (mogulilor politici) moldoveni, educat în limba rusă (pe care o  şi vorbeşte cu acelaşi accent ilar al „maldavanilor"), vorbind stricat până şi limba de stat (pe care el o botează ca fiind „moldovenească"), urmaş economico-financiar al lui V.Stepaniuc, adepx al culturii politice prosovietice şi apropiat oligarhiei gaz-financiare create în Basarabia în ultimii zece ani.Scos la iveală de Vladimir Voronin (brutarul din Corjova -Transnistria, care-a ajuns general sovietic de miliţie tocmai în anul independenţei Basarabiei), Igor Dodon pare a fi un exponent al neputinţei comuniştilor de a propune pe unul dintre ei la conducerea Chişinăului.Silovickii Republicii Moldova, total îndatoraţi unui Oleg Voronin (fiul!), copiază întru totul comportamentul silovickilor de la Kremlin: acea grupare de „biznismeni" apropiaţi întotdeauna Puterii, care fac afaceri doar cu statul şi care-ar „tăia în carne vie" dacă papaşa nu ar mai câştiga încă un mandat de ţar.Despre Dorin Chirtoacă ar fi prea mult dacă am spune că este un reprezentant al „paşopxismului" moldovenesc. În primul rând, atunci când vorbim despre Moldova trebuie să ţinem cont şi de „cealaltă"
Moldovă.Cea dintre Prut şi Carpaţi.Care este şi un pic mai mare şi mai rotundă şi are şi toate capitalele Moldovei pe teritoriul ei.Dorin Chirtoacă a prins „valul"Podului de Flori şi a reuşit să îşi facă studiile în România.
Ca şi premierul Vlad Filat, care a reuşit să îşi facă anumite afaceri mai mult sau mai puţin fiscalizabile pe malul drepx al Prutului.Totuşi, până la anvergura de mare om politic, Dorin Chirtoacă mai are de lucrat, dar mai ales de învăţat.Se pare însă că-i prieşte calitatea de administrator al urbei natale, mai ales că a beneficiat de doi factori multiplicatori: pe de o parte, influenţa unchiului său, Mihai Ghimpu, nu a fost neglijabilă, iar pe de altă parte, nici stilul său de negociere cu societăţile publice controlate de Oleg Voronin nu a fost chiar atât de abrupx.Mai mult decât atât, brusca, dar isteaţa retragere a candidatului PLDM, Victor Bodiu, de către premierul Filat, pare să-i fi deschis acestuia porţile pentru încă un mandat.Rămân de văzut compromisurile politice la care va fi „forţat"Chirtoacă.Una peste alta, alegerile locale din Basarabia se anunţă interesante din cel puţin două motive: La nivel naţional, va fi interesant de văzut care sunt procentele comuniştilor, iar la nivel local, care sunt mandatele în Găgăuzia autonomă. În funcţie de acestea, Guvernul de la Chişinău va putea estima cam care este şi susţinerea sa la mijlocul mandatului şi, eventual, şansele pentru alegerile parlamentare anticipate strict necesare pentru alegerea unui preşedinte legitim! În al doilea rând, va fi un examen important pentru Rusia pentru a testa propria ei capacitate de a mai influenţa politica din Republica Moldova!