Efectul arestării

Cam ăsta este raportul dintre normalitate şi moralitate în instituţiile şi organismele internaţionale. Desacralizarea instituţiilor internaţionale nu a început alaltăieri, ci acum peste şase decenii. Şi nu am vrea să deschidem răni vechi, prin pomenirea, aici, a partizanatului făcut de contele Bernadotte (sfârşit tragic în atentatul militanţilor sionişti) pe timpul primului conflict arabo-israelian postbelic.
Nu vrem să pomenim nici măcar despre atitudinile partizane pe care instituţiile „zis internaţionale" le-au avut şi în alte crize majore, cum ar fi Indochina, între 1946 şi 1954, Coreea, Vietnam (1954-1975), Afganistan (1979-1989) sau chiar primele şi repetatele războaie din Golful Persic.Nu am vrea să pomenim însă nici despre transformarea instituţiilor europene, ca OSCE, într-un instrument de manevră al politicii externe ruseşti.Încrederea în aceste instituţii pare a fi fost, încă de la început, la cele mai joase cote, căci crizele par a fi atributul altora, doar al instituţiilor internaţionale nu par a fi.Criza umanitară din Darfur nu a interesat pe nimeni, crizele succesive din Balcani au interesat doar pe NATO şi Rusia şi doar în măsura în care le serveau propriilor interese.Rând pe rând, Somalia, Etiopia, Tibet, Sri Lanka, Timor, toate au trecut ca un vânticel de primăvară pe lângă instituţiile internaţionale de la Washington, New York, Geneva, Haga, Viena sau Londra.Şi totuşi, furtuna a venit pe la aceste instituţii respectabile.Marea sau mica „finanţă mondială" este un fapx, şi nu o ideologie.
Ea există şi nu trebuie prea mult analizată.Că ele (ne) conduc, iarăşi este irelevant.Ceea ce contează este însă moralitatea acestor instituţii.Iar lovitura a venit tocmai când se aştepxa lumea mai puţin (sau mai mult).A venit atunci când doi poliţişti din New York n-au ţinut cont de pseudoimplicaţiile politice şi l-au arestat pe DSK, taurul care conducea instituţia financiară cea mai importantă girată de ONU.
Moralitatea omului din fruntea instituţie a fost astfel pusă „at steak", pe grătar, cum s-ar putea spune pe româneşte. Şi, tot pe româneşte vorbind, „peştele de la cap se-mpute"! Criza şi cameristaNu ne interesează în analiza noastră nici măcar resorturile pseudocrizei care a cuprins lumea, deşi ea este strict de sorginte speculativ-bancară, şi nu de supraproducţie (cum a fost cea din 1929) sau de subproducţie postbelică (cum a fost cea din 1947).Ea, această criză, a fost generată doar de foamea bancară.Nu ne interesează nici măcar falimentul aproape provocat al Argentinei de către acelaşi FMI şi nici măcar reticenţa Orientului în a colabora cu această instituţie.Nu vom analiza nici măcar ravagiile programelor de austeritate propuse de decenii bune ţărilor din Africa, ţări care mai au sute de ani până să-şi achite canalizarea făcută cu banii de la FMI.Totuşi, să nu ne închipuim că un om ca S.Kahn, care-şi permite chiar şi în condiţii de recluziune legală, să plătească 200.000 de dolari pe lună pentru un apartament, va fi înclinat vreun moment să dea vina pe sistemul financiar-bancar mondial. În niciun caz.El va fi înclinat să creeze o adevărată stare patologică în jurul său, care să-l prezinte ca pe o adevărată victimă.
Poate să fie şi asta.Poate că săraca americancă de culoare, văzându-i potenţa lui masculină de peste 60 de ani, să fi sărit pe el.Niciodată teoria conspiraţiei nu poate fi exclusă. MoralitateaDe vreo doi ani încoace, România s-a tot obişnuit cu un Jeffrey Franks care tot vine şi ne spune să strângem cureaua. În numele restructurării, în numele decenţei şi în numele moralei.De fapx, ceea ce nu pricep românii este că domnul Franks este un „portărel" ca oricare altul.Care tot trece pe la cel „împrumutat" ca să vadă dacă are cu ce să îşi plătească împrumutul.
Atâta tot.Pe domnul Franks nu-l interesează aspectele moralei creştine şi nici latura socială, el vrea să se convingă, lunar, căRomânia va achita ratele.Iar pentru ca România să-şi plătească ratele la împrumutul făcut „cu buletinul", el, Jeffrey Franks, trebuie să-i convingă pe debitori (adică pe noi, românii) de unde să taie ca să plătească.Şi România este acţionar la FMI, dar cum ar fi să vină orice bancă la care aveţi un credit ca să se asigure, zilnic, că plătiţi: „Nu cumpăra salam de vară, cumpără parizer, că e mai ieftin", „
Nu-i cumpăra băiatului pantofi, cumpără-i tenişi, că-s mai ieftini", „N-o duce pe soţie la Operă, ia-i un mic şi-o bere în faţa blocului, că-i mai ieftin".Cam asta e procedura FMI şi în România, şi oriunde în lume: spre diferenţă de orice altă bancă speculativă, FMI este o bancă invazivă, care soseşte odată cu împrumutul, cu precepxele ei morale şi cu regulile ei.De care nu mai scapi decât odată cu ştergerea datoriei.Ceea ce, la 20 de miliarde de euro, e cam greu şi pentru nepoţii noştri!Şi totuşi, reprezenantul „bancherilor săracilor" locuieşte la Marriott!
Are şi-un salariu de peste 200.000 de dolari pe an.Plus bonificaţii!Unde mai e atunci moralitatea „băncii săracilor"? Da… iubesc femeile! Şi ce dacă?DSK ne-a „terminat" cu sinceritatea lui: el iubeşte femeile.Ceea ce nu ştie domnul bancher politic este că şi noi suntem latini şi că le iubim şi noi la fel de mult.Dar nu le asaltăm (homo ridens – noi, românii, ştim să le convingem)! Şi nici nu ne închipuim comploturi atunci când ele ne refuză.Dacă ar fi venit de oriunde din altă parte acuzaţia de complot a lui Vladimir Putin împotriva lui Dominique S.
Kahn, aceasta ar fi fost cât de cât consistentă.Că socialiştii europeni nu-l mai voiau pe DSK la conducerea FMI este clar.FMI nu prea era de acord cu sponsorizarea gratuită a Greciei. Şi nici a Spaniei sau a Portugaliei. Şi nici măcar a Rusiei.Adică, FMI ar fi fost de acord, dar să-i iasă  şi lui, Fondului, un gheşeft!Complot din partea lui Putin, nici vorbă!Chiar l-ar fi onorat pe Putin dacă ar fi reuşit aşa ceva! Şi dacă
Putin ar fi făcut vreun „plot", ar fi reuşit mult mai bine, nu aşa, cu dovezi indirecte, cum ne măsluieşte Poliţia din New York!În schimb, cele mai mari acuzaţii de complot ne parvin din Franţa, acolo unde, se pare (chiar ştia cineva?), DSK ar fi vrut să candideze.Iar complotul ar fi fost pus la cale tocmai de rivali, cunoscându-i apetenţa pentru femei! „Da, iubesc femeile! Şi ce dacă?", îl citează jurnalistul Antoine Guiral.Deci, se pare că, la Paris, a avea o „apetenţă" pentru femei nu e un lucru grav pentru un prezidenţiabil, dar să fii prins cu ele e o chestie de onorabilitate!Dominique S.Kahn are tupeu de om bătrân şi recunoaşte că e potent şi că iubeşte femeile. În acest context, ştiindu-se „vânat", DSK lansează celebra frază de pe 29 aprilie: „
Atenţia trebuie să ne fie trează, ne pot asculta telefoanele.Simt că ruşii, inclusiv Putin, sunt aliaţii Franţei ca să mă concedieze de la FMI.Ar fi o lovitură ca să nu mă lase să candidez la preşedinţie" (n.r. – în 2012) – Claude Bartolone, pentru French TV.Ca urmare, reacţia Rusiei, prin ataşatul de presă al premierului Putin, Dmitri Pescov, a fost ironică: „N-am mai auzit în viaţa mea o asemenea acuzaţie ciudată!".Şi totuşi, de unde să vină complotul?
Bruno Cautrès, analist a CEVIPOF (Centre de recherches politiques), instituţie unde i DSK preda de mult timp, recunoaşte că „avem o cultură politică (n.r. – francezii) prin care-i iertăm pe politicieni pentru comportamentul lor în viaţa privată şi nu facem, în mod necesar, o echivalare între comportamentul lor privat şi comportamentul lor politic" (Huffington Post, 25 mai 2011).Tot Bruno Cautrès respinge orice noţiune a complotului: „Cine l-ar fi organizat?". Şi împotriva cui, am întreba noi? Împotriva unui om bolnav „de femei"? Aceşti nebuni care ne străguvernează!Revenind în tonul grav, Dominique Kahn, directorul politic al FMI a fost prins cu o fapxă penală, cu „pantalonii-n vine", cum se spune prin Moldova.Care mai este credibilitatea instituţiei?Omul DSK va fi condamnat probabil.
Dar instituţia care a girat atâtea greşeli cum va fi penalizată?Probabil nicicum.Cutuma finanţelor mondiale spune căSUA vor avea mereu preşedinţia Băncii Mondiale, iar europenii, pe a FMI-ului.Banca Mondială are rolul ei, dar FMI are ca principal scop creditarea statelor aflate în dificultate.Până acum, din 1947, preşedinţii FMI au provenit numai din şase ţări: Franţa (4), Suedia (2), Olanda (2), Germania (1), Belgia (1) şi Spania (1).
Deci, trebuie să ne aştepxăm ca un nou european labil psihic sau concediat de prin vreun guvern să continue să numere miliardele fără să ştie ce e cu ele.Mai mult decât posibil, tot un francez va gestiona „banii săracilor" pentru bunăstarea bogaţilor. Şi se pare că este vorba despre doamna Christine Lagarde (alt ministru francez de Finanţe care a făcut ceva „parti-pris-uri" cu Bernard Tapie).Să sperăm că, după acest scandal mediatic, FMI nu va mai renaşte, ca Pasărea Phoenix, din cenuşă, cu noi dobânzi, noi taxe şi noi reglementări pentru cei care au avut proasta inspiraţie să se împrumute de la această instituţie ce a ajuns să fie un fel de instituţie electorală a preşedinţilor francezi.