Credinţă versus gândire

Ţara noastră se va implica oficial în războiul din Libia, urmând ca în câteva zile să se transmită cetăţenilor de sex masculin detalii cu privire la măsurile care se vor lua.

M-ai crezut?

Sper că nu. Cu toate astea, studiile au demonstrat că primul instinct al oamenilor, atunci când află o nouă informaţie este de a crede ceea ce li se spune.

Daniel Gilbert (profesor de psihologie socială la Universitatea Harvard) şi echipa sa au efectuat un experiment care demonstrează credulitatea oamenilor în orice situaţii şi condiţii. Un eşantion de 71 de persoane a avut de îndeplinit următoarea sarcină: subiecţii au citit diverse afirmaţii legate de două jafuri / hoţii. Ulterior, după citirea afirmaţiilor, cercetătorul le-a solicitat să dea un verdict, o sentinţă cu închisoarea pentru jefuitori. O parte din afirmaţiile citite erau formulate în aşa fel încât fapta să pară mai gravă (de exemplu: jefuitorul deţinea o armă cu care a ameninţat pe cei jefuiţi), iar altele erau formulate în aşa fel încât fapta să pară mai puţin gravă (de exemplu: jefuitorul a fost nevoit să fure pentru a-şi hrăni copiii). Unele dintre afirmaţii erau false, iar altele adevărate. Participanţilor li s-a spus că afirmaţiile adevărate le vor apărea în culoarea verde, iar cele false le vor apărea în culoarea roşie. Jumătate dintre subiecţii cercetării au fost distraşi de la sarcina pe care o aveau de făcut în timp ce citeau afirmaţiile false. Rezultatele au arătat că atunci când afirmaţiile false făceau jaful să pară mult mai grav, participanţii care au fost întrerupţi / distraşi de la sarcină, au considerat că jefuitorii trebuie să stea în închisoare aproape de două ori mai mult decât în celelalte cazuri (de exemplu de la o sentinţă medie de 6 ani au considerat o sentinţă de 11 ani). Spre deosebire de primul grup, subiecţii cărora li s-au prezentat afirmaţii false, dar care nu au fost întrerupţi, au fost capabili să ţină cont de faptul că afirmaţiile pe care le-au văzut au fost cu adevărat false.

Asta înseamnă că doar atunci când oamenilor li se dă timp suficient de gândire, au posibilitatea să îşi folosească raţiunea şi să ia decizii corecte. Fără timp de reflecţie, oamenii pur şi simplu cred absolut tot ceea ce văd sau citesc. Concluzia: primul instinct al omului este de „a crede”, nu de „a pune la îndoială”.

Cel puţin o fracţiune de secundă după citirea sau vizionarea unor imagini, dacă nu îţi foloseşti raţiunea, cu siguranţă crezi absolut tot. Din acest motiv, mesajele subliminale au un succes enorm. Acestea nu pot fi procesate, gândite, analizate în mod critic. Ele sunt pur şi simplu preluate, digerate şi…crezute. Pentru că ele sunt sub pragul conştiinţei. Excită simţurile, lucrând asupra subconştientului.

Procesând, gândind, analizând, vom trece orice informaţie prin filtrul raţiunii. Nu avem posibilitatea de a ne proteja de acest şiretlic al creierului. Este dincolo de voinţa noastră. Tot ce putem face este să îl cunoaştem şi să ne folosim mintea ori de câte ori primim ceva „de-a gata”. Aceste studii ne ajută să ne cunoaştem limitele. Iar cunoaşterea limitelor este semn al evoluţiei.