În aproape un secol de viaţă, Diaconescu s-a numărat printre oamenii care au schimbat politica contemporană.
Din 1936 a fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc, până în 1947, atunci când partidul a fost desfiinţat de comunişti. După anul 1989 a fost în conducerea Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, fiind ales ca deputat în Parlament, în trei legislaturi consecutive în perioada 1990- 2000, în ultimul mandat ocupând şi funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor.
În timpul regimului comunist a fost deţinut politic vreme de 17 ani (1947-1964). La cinci ani a fost înfiat de preotul satului, pe care-l chema tot Ion Diaconescu. Acasă, la Boţeşti, acum în Dâmboviţa, fratele său, Gogu, încă îl mai aşteaptă. Ultima dată, Ion Diaconescu venise la gospodăria cu numărul 149 în august şi îi promisese fratelui său că va reveni la finele lunii septembrie, dar nu a mai apucat…
Din păcate, astăzi, partidul său, aflat sub pragul electoral, se zbate în agonie, cu mai multe aripi şi mai mulţi lideri care au ajuns să se certe până şi la priveghiul marelui om politic, înainte ca acesta să fie condus pe ultimul drum, la cimitirul Bellu.
Quintus: Odată cu Diaconescu, piere şi PNŢCD
Dincolo de războiul din interiorulpartidului, alţi seniori ai politicii româneşti, oameni care l-au cunoscut îndeaproape, îi regretă dispariţia.
Fostul preşedinte al PNL, Mircea Ionescu Quintus, a declarat, în exclusivitate pentru Q Magazine, că Ion Diaconescu a fost un om politic care s-a ridicat la nivelul marilor făuritori de partide şi a apreciat că, prin moartea sa, şi Partidul Naţional Ţărănesc a dispărut.
„Dintre marii oameni politici pe care i-am cunoscut – pentru că o scurtă perioadă l-am cunoscut şi pe Corneliu Coposu – lui Ion Diaconescu îi păstrez o amintire de om cu totul neobişnuit, plin de modestie, de putere de muncă, cu o atitudine corectă şi un patriotism în adevăratul înţeles al cuvântului. Nu a încercat să plătească poliţe pe care poate că unii ar fi meritat pentru ceea ce i-au făcut. A condus partidul său cu înţelepciune şi pricepere, din păcate în jurul său nu s-au ridicat oameni de valoarea lui, deşi partidul acesta istoric trebuia să fie parlamentar şi acum şi cu o pondere mai mare în societatea românească. Odată cu dispariţia lui Ion Diaconescu, din păcate, cred că şi PNŢCD intră în istorie. PNL, celălalt partid istoric, încă mai are să îşi facă datoria faţă de ţară. Prin dispariţia lui Ion Diaconescu piere un exemplu, un reper de conduită civică, politică şi patriotică, ultimul mohican care a plătit cu 17 ani din libertatea sa pentru credinţa într-un ideal şi un partid. Un asemenea exemplu pare acum de neconceput când, iată, sunt oameni care trec dintr-un partid în altul mai des decât mulţi dintre noi reuşim să ne schimbăm cămăşile. Nu pot uita perioada de patru ani când Diaconescu era preşedinte al Camerei Deputaţilor, eu al Senatului şi am contribuit la viaţa acestei ţări, demonstrând că România încă este guvernabilă. Nu s-a mai putut spune acest lucru şi după acea perioadă. Dumnezeu să îl odihnească şi să îi dea liniştea de care nu s-a putut bucura în anii de viaţă”, a afirmat preşedintele onorific al PNL.
Stolnici: A respectat gândirea ţărănistă „Totul pentru ţară, nimic pentru mine”
Academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici, un alt mare fost om politic care l-a cunoscut îndeaproape pe Ion Diaconescu, ambii Cetăţeni de Onoare ai judeţului Argeş, l-a catalogat pe acesta, într-o declaraţie acordată Q Magazine, drept ultima personalitate care a respectat gândirea ţărănistă veritabilă, acţionând numai pentru interesul ţării.
„Am aflat de dimineaţă de pierderea marelui om Ion Diaconescu. Regret foarte mult pierderea ultimei mari personalităţi a PNŢCD. L-am cunoscut foarte bine, deşi el era la ţărănişti şi eu la liberali. Era un om foarte bine, un politician de bună clasă, un mare patriot, unul dintre puţinii care mai respectau gândirea lui Barbu Catargiu: «Totul pentru ţară, nimic pentru mine». A intrat sărac în politică şi a ieşit sărac din politică. Nu şi-a construit vile, nu şi-a cumpărat maşini de lux. A menţinut vie mentalitatea autentică ţărănească a lui Mihalache, Barbu Piţigoi. Şi-a iubit ţara cu adevărat. Ion Diaconescu era ultimul element care coagula PNŢCD care, în această derută, este împiedicat de toate certurile interne să se coaguleze şi să revină în
prim-planul politic al ţării”, a declarat academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici.













































