EXCLUSIV- Cristina Peicuţi, doctor în economie: „Criza a trimis lumea într-o nouă etapă”

Apoi a intrat în învățământul superior francez ca profesor universitar. Predă cursuri având ca temă conjunctura economică actuală. A publicat volumele „Crédit, déstabilisation et crises” (L’Harmattan, 2010) şi „Lumea în criză: erorile sistemului” (Polirom, 2011).

Cristina Peicuți a povestit, într-un interviu acordat, în exclusivitate pentru Q Magazine, despre una dintre cele mai grave crize economice din câte a cunoscut lumea, ne-a explicat ce greșeli a făcut aceasta, ce a avut de învățat și încotro se îndreaptă. Ne-a explicat, totodată, cum se plasează România în acest context și dacă FMI este, cu adevărat, îngerul nostru păzitor.

Q Magazine: Potrivit estimărilor unor economiști, recesiunea se va prelungi în zona euro și în trimestrul al doilea. Ce trebuie să facă Europa pentru a reveni pe creștere?
Cristina Peicuți: Când se instalează o dinamică a crizei, aceasta este greu de inversat. Statul german a reacționat imediat la criza bancară, acordând direct credite cu o dobândă mică întreprinderilor mici și mijlocii, care produceau în Germania. Astfel, creșterea economică a fost susținută, iar datoria suverană a rămas suportabilă. O creştere slabă pe termen lung poate aduce sechele care pot fi ireversibile. Tranziția spre o dezvoltare durabilă poate ajuta Europa să iasă dintr-o stagnare pe termen lung. Valurile de inovații sunt factorii primordiali ai principalelor mari rentabilități de capital şi ai ridicării creşterii potențiale pe o lungă perioadă. Un nou val de inovații poate fi adus de către tehnologiile economiei de energie, de industria energiilor regenerabile, de protecția mediului, dar şi de tehnologiile care ajută la scăderea costurilor din domeniul sănătății.

Q: Franța a ales un socialist. Se deteriorează relațiile franco-germane, alianță crucială în administrarea crizei în Europa? Se reduce consensul european?
C.P.: Alegerea lui François Hollande nu va duce la deteriorarea relațiilor franco-germane, pentru că toată lumea este în aceeași barcă euro și are tot interesul ca barca europeană să nu se scufunde. Într-adevăr, am asistat în Franța la un episod inedit, în care Angela Merkel și Nicolas Sarkozy au dat, împreună, un interviu pe principalele canale de televiziune franceze și germane, iar Angela Merkel a afirmat că susține candidatura președintelui Sarkozy. Aceasta nu a făcut ca Sarkozy să urce în sondaje, dar nici să scadă. E interesant că francezii nu s-au simțit amenințați ca popor suveran de faptul că un cancelar german încearcă să le influențeze alegerile naționale. Aceasta demonstrează că pagina celui de-Al Doilea Război Mondial a fost definitiv întoarsă, că Uniunea Europeană s-a impus.

Q: Germania a afirmat în repetate rânduri: pactul fiscal nu este renegociabil…
C.P.: Cred că renegocierea pactului fiscal ar fi în sine un lucru bun, pentru că austeritatea nu este o soluție economică în fața unei asemenea crize. E normal ca statul să protejeze cetățeanul mediu. Întrebarea este cât de puternic vor reacționa piețele financiare pe care nu le interesează prosperitatea europeanului mediu.

Q: Intră capitalismul într-o nouă etapă?
C.P.: Cred că începem să ne dăm seama că soluția este o economie de piață social-democrată și nu o economie liberală, unde supraviețuiește doar cel mai puternic. După cum a arătat criza actuală, statul are un rol important în impulsionarea unei creșteri economice care va genera o bună distribuție a veniturilor și un nivel de trai prosper pentru cetățeanul mediu.

Q: Cum a gestionat România criza? Suntem adesea dați ca exemplu pozitiv, în comparație cu Ungaria…
C.P.: Dacă ne uităm la infrastructura Ungariei și la standardul de viață al cetățeanului maghiar, cred că Ungaria este gestionată mai bine. Ce e sigur este că nu va putea fi vorba de o politică de austeritate bugetară pe termen lung în România, ci de o restructurare simultană a încasărilor şi cheltuielilor, în sensul unei înălțări a creşterii potențiale, ceea ce va asigura suportabilitatea datoriei. Din punctul de vedere al profiturilor, trebuie mărită baza fiscală, astfel încât să se inverseze creşterea continuă a inegalităților sociale din ultimii douăzeci de ani şi să se redistribuie un venit mai important majorității populației. Cheltuielile, investițiile publice şi subvențiile sunt indispensabile pentru a da un imbold sectorului privat şi pentru a regla un flux de inovații care să remodeleze întreaga urbanizare (locuințe, transporturi și distribuție de energie).

Q: Sunt acordurile cu FMI o rețetă de succes pentru ieșirea din criză?
C.P.: Nu poți negocia bine când ești în situație dificilă și ceri bani. Trebuie relansată economia țării pentru a ne ameliora poziția de negociere.

Q: Este preferabilă o companie vândută unor străini decât una în faliment?
C.P.: Întreprinderile strategice nu ar trebui vândute, mai ales într-o democrație tânără, ca a noastră. O țară ca Franța și-a naționalizat băncile de-abia la începutul anilor 90! O companie ca Airbus aparține majoritar statelor europene. Poșta franceză și Areva aparțin majoritar statului francez. E important ca statul român să păstreze controlul în întreprinderile strategice, chiar dacă o parte din capital este, de exemplu, subscrisă de persoane fizice printr-o cotare pe bursa de la București, pentru a nu concentra un contra-control. Important este să nu se vândă nimic în bloc, cu pierdere de control. În plus, resursele naturale sunt strategice. Nu trebuie să le vindem. Dacă nu avem posibilitatea să investim ca să le exploatăm, putem aștepta. Nu cer de mâncare, măcar atât am putea lăsa moștenire generațiilor care vin după noi.

Q: Ce ați transmite Guvernului de la București?
C.P.: Avem ingredientele de care are nevoie o economie pentru a funcționa. Trebuie însă ca lucrurile pe care le consumăm să fie produse în țară. De exemplu, ar trebui ca statul român să ducă o politică agricolă prin care să ajute fermele mici și medii să producă, respectând mediul înconjurător. Ar fi benefic pentru economie, mediu și sănătate să se consume produse locale în loc să se importe din Europa sau Asia și, când plătim, să plătim calitatea și nu transportul, tratamentul chimic și marja intermediarilor. Austeritatea nu scoate țara de la ananghie și nu aduce creșterea economică.

Cheltuielile publice trebuie stăpânite, statul trebuie bine gestionat, investițiile productive trebuie încurajate și trebuie taxate nu numai veniturile degajate din muncă, ci și patrimoniile. De exemplu, în Franța există un impozit numit impozitul pe avere pentru patrimoniile imobiliare semnificative, care sunt evaluate la prețul pieței. Prin semnificative se înțelege, de exemplu, o locuință de 120 de metri pătrați la Paris sau pe litoral. Este important ca fiscalitatea să permită o bună redistribuție a veniturilor, deoarece, dacă bogăția este concentrată, economia de piață nu poate funcționa.