Ziarul de hârtie se luptă să nu ajungă piesă de colecție

Acum zece ani, ați fi putut sta la o masă, cu un ziar de hârtie în mâna, mirosind cerneala proaspăt așternută pe pagini. Dar ziarul de hârtie caută în momentul de față noi căi pentru a supraviețui într-o lume digitală.

În perioada 2-5 septembrie, la Kiev, in cadrul celei de-a 64-a ediție a Congresulului Mondial al Ziarelor,  s-a discutat viitorul ziarului, șansele lui de a-și găsi locul printre tehnologii și suporturi de ziar online care se întrec în a oferi cel mai rapid și accesibil mod în care o știre poate fi citită.

Ioana Avadani, director executiv al Centrului pentru jurnalism independent, a declarat exclusiv pentru Q Magazine că ”încă de acum 5 ani se discută intens despre cum se poate adapta industria ziarelor la mediul online. Din ce în ce mai multă atenție se dă modului în care poate fi monetizat (făcut să aducă venituri, apoi profit)  și cum poate supraviețui publicația pe hârtie. Exemple de succes există, dar modele de succes, care sa poată fi “importate” și aplicate ca atare, nu. Pe marginea acestei teme se discută, cum ziceam, de ani de zile și se va discuta, probabil, încă ceva timp.”

Pentru cititor însă, ziarul în format print vine cu multe lipsuri și dezavantaje. Știrea online poate fi livrată aproape instant către cititor, vine gratuit iar informația poate fi foarte ușor verificată și comparată dacă cititorul dorește să afle mai multe detalii despre un subiect interesant pentru el.

Internetul ”nu uită” niciodată

Q Magazine: Care dintre cele două (formatul print și formatul online)  are un impact mai mare al mesajului trasmis?

Ioana Avadani:  Mediul online are cu siguranță un impact mai mare – datorită ariei mai mare de acoperire, accesibilității mai mari, vitezei  și, nu în ultimul rând, prețului mai mic (poți gasi ”gratis” aceleași informații pentru care, până acum, plăteai, cumpărând ziarul). Mediul online câștigă și prin interactivitate, consumatorul putând deveni și ‘critic’, și contributor și parte din scrierea “poveștii”. Conținutul multi-media (foto,video, audio) și accesul la documentele primare (prin hyperlink-uri – cresc atractivitatea unui produs online. De altfel, mediul online plătește destul de scump aceasta prevalență a sa – documentele internaționale recomandă pedepsirea mai aspră a delictelor legate de rasism, xenofobie și pornografie infantilă comise pe internet, tocmai datorită influenței mai mari pe care o are Internetul și pentru că el “nu uita” niciodată (este greu să ștergi total o informație de pe Internet). Chiar dacă pierde în viteză și atractivitate, presa scrisă poate câștiga în profunzime și în calitate. Si, mai ales, în acea marca de credibilitate pe care o oferă “controlul editorial”.Ziarul de hârtie se vede acum obligat să ridice calitatea știrilor.
”Un ziar bun este o națiune care vorbește cu ea însăși” a zis Arthur Miller în 1961.

Pentru producător, ziarul ridică două mari probleme. În primul rând sunt bineînțeles cheltuielile mai mari decât la online (de tipărire, de personal, de aprovizionare cu hârtie care este din ce în ce mai scumpă, de distribuție, deci de eficientizare).

În al doilea rând, știrea nu va putea niciodată ajunge la cititor la fel de repede ca în online.

Potrivit Biroului Român de Audit al Tirajelor (BRAT), o medie generală în ultimii patru ani este de scădere a tirajelor cu 30%, ajungându-se în cazul unor publicații până la 50% sau chiar la dispariția lor de pe piață. Pentru perioada aprilie – iunie 2012, presa cotidiană centrală, mai ales cea quality, a înregistrat scăderi ale vânzărilor. Presa din România se confruntă cu un trend descendent raportat de aproape patru ani, cifrele de vânzare fiind mai mici decât în perioada similară din 2011.

Totuși, ultimii ani au demonstrat că ziarul print ar putea, cu eforturi, să depășească impasul în care se află – cei ce au depasit criza financiară au fost tabloidele care au adoptat atât suportul online, cât și suportul printat. Astfel, cinematograful nu a omorât teatrul, televizorul nu a omorât biblioteca.

Q Magazine: Problema se pune disjunctiv (ori/ori) sau conjunctiv (și/și)?

Ioana Avadani: Eu cred în varianta și/și, cel puțin pentru încă o perioadă de acum înainte. Dar, pentru a-și asigura supraviețuirea, printul trebuie să se reinventeze. Nu are nici un sens să imi vinzi mâine o știre pe care o pot obține gratuit azi, când se întâmplă. Publicațiile tipărite trebuie să își schimbe conținutul, să ofere informație contextualizată și îmbogățită. E o sarcină grea.

În zonele din țară unde presa se susține prin vânzări zilnice, nu prin abonamente, a vorbi despre dispariția ziarului de hârtie, pare a fi chiar o diversiune.

Un sondaj de opinie realizat în anul 2011 despre cât de dezvoltată este utilizarea internetului arată că în rândul cititorilor de presă, 62% nu folosesc niciodată internetul, 12% îl folosesc 5-6 zile, 2% 2-3 zile și doar 4% zilnic.

Nimic nu va putea înlocui plăcerea călătorului de a-și cumpăra un ziar de hârtie pe peronul gării, a pensionarului de a citi ziarul în parc, a tabietului liniștitor de a citi un ziar la o cafea.

”Presa tipărită nu va dispărea, va trece doar într-un plan secund sau chiar terț. În 10-15 ani, cititul ziarului de hârtie la  o cafea va fi la fel de răspândit ca filatelia”, a declarat Cristian Tudor Popescu.

Deși ziarul de hârtie este adresat în momentul de față segmentului de peste 40 de ani, plăcerea tabietului este ca un accesoriu vintage pentru că și cei care acum sunt tineri, vor avea aceste plăceri odată cu vârstă.

Motivul pentru care ziarul print pierde teren

Paradoxal, țări cu un nivel IT ridicat cum ar fi Islanda, Japonia sau Norvegia au o populație care în proporție de 90% citește presa pe hârtie, ceea ce ne întoarce din nou la problema banilor, știind că țările menționate au și un nivel de trai ridicat. Concluzia imediată ar fi că cititorul preferă suportul online în detrimentul celui print doar din motive economice și este dispus să plătească o sumă pentru o știre printată, atât timp cât nu este nevoit să renunțe la alte nevoi.

Analiștii de presă online consideră că s-ar putea să traversăm o perioadă de tranziție în ceea ce privește reașezarea modului de a face presă.

”Dacă vechiul model nu mai funcționează, ce îl va înlocui? Răspunsul este: Nimic nu va funcționa, dar ar putea funcționa orice. Acum este timpul pentru experimente, multe experimente, fiecare dintre ele va părea poate la fel de insignifiant cum a părut și Wikipedia la începuturi,” scria Shirky, un cunoscut observator și analist online pentru publicația The Guardian.