Cui ne vindem țara?

Evident, subiectul este inepuizabil. Generalizările, forțate. Totuși, sloganul „nu ne vindem țara” a devenit clișeic când vine vorba de privatizarea companiilor de stat. În final, ce este bun și ce este rău în vânzarea companiilor de stat? Și care este calendarul privatizărilor?

Planul pentru lichidarea Companiei Naționale a Huilei (CNH) va fi depus până la sfârșitul lunii septembrie 2012. CNH Petroşani vinde de 21 de ani în pierdere cărbunele pe care îl livrează pentru producţia electricităţii, la fel ca şi înainte de 1990. CNH vinde toată producţia anuală de huilă, de 1,9 milioane de tone, la preţul de 58 lei (13,6 euro) pe gigacalorie (170 lei pe tonă) către CET Deva, respectiv 64 lei (15 euro) pe gigacalorie (230 lei pe tonă) către CET Paroşeni. Puterea calorică a huilei din România este de 3.500 gigacalorii pe tonă, mult mai redusă comparativ cu 6.000 de gigacalorii pe tonă la huila de import. Compania Naţională a Huilei a înregistrat, anul trecut, pierderi de 100 de milioane de euro. Acest rezultat s-a înregistrat în ciuda investiţiilor majore ale statului pentru susţinerea sectorului minier şi ajutorului de stat de un miliard de lei acordat in­dustriei cărbunelui în perioada 2007-2009.

Oltenia Tot pentru începutul anului viitor este programată privatizarea noului producător de energie electrică. În draft-ul scrisorii de intenție se arată că Oltenia este o companie care are mare nevoie de investiții, având un rol-cheie în asigurarea securității energetice din România.

Și la Nuclearelectrica se amână termenul de vânzare a acțiunilor cu un trimestru, față de sfârșitul anului. Nuclearelectrica are un capital social de 2,536 miliarde de lei, iar valoarea nominală a unei acţiuni este de 10 lei. Statul deţine prin Ministerul Economiei 90,27% din acţiuni. Nuclearelectrica produce, prin cele două reactoare de la Cernavodă, aproximativ 18% din energia electrică la nivel naţional. Compania a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 1,588 miliarde de lei (374,8 milioane euro), în creştere cu 4,9%, şi un profit net de 95 milioane lei (22,4 milioane euro), de aproape şase ori peste câştigul din 2010, potrivit informaţiilor Ministerului Finanţelor Publice.

Lichidarea Termoelectrica va fi pusă pe hârtie până la începutul lunii octombrie. Termoelectrica va intra în lichidare şi va fi desfiinţată în acest an, odată cu termocentralele neviabile. Cele viabile, adică Electrocentrale Bucureşti, Electrocentrale Mintia şi Electrocentrale Paroşeni, vor fi păstrate în directa coordonare a Ministerului Economiei. Rămân însă alte active valoroase care trebuie extrase, active pe care ministerul intenționează să le plaseze într-o nouă entitate, Grup Electrocentrale. Partea din compania rămasă, Termoelectrica, va fi plasată în procedură de lichidare voluntară. Termoelectrica are trei filiale (Electrocentrale Mintia, Electrocentrale Bucureşti şi Electrocentrale Galaţi) şi patru sucursale (Paroşeni, Doiceşti, Borzeşti şi Brăila). Într-un raport elaborat de Banca Mondială, Termoelectrica este indicată cu o pierdere de 203.000 lei/angajat, fiind inclusă pe lista companiilor aflate „de facto” în faliment şi considerate neviabile.

Termenul pentru vânzarea unor pachete de acțiuni de la Romgaz a fost, de asemenea, amânat. Inițial, acțiunile companiei trebuiau vândute până în octombrie, însă, consilierul de tranzacție pentru Romgaz a recomandat o evaluare a exploatațiilor deținute de companie înainte de lansarea ofertei publice inițiale. În acest moment se desfășoară un proces de angajare a unui consultant pentru realizarea studiului, care ar urma sa fie finalizat până la sfârșitul anului. Astfel, oferta publică în cazul Romgaz va fi lansată în luna martie 2013, potrivit angajamentelor Guvernului. Romgaz a cheltuit, anul trecut, nejustificat, peste 123 milioane lei pentru achiziţia de utilaje şi echipamente şi a rezultat peste 115 milioane lei pentru activităţi care nu au dus la îmbunătăţirea activităţii, rezultă în urma unor verificări efectuate de Ministerul Economiei şi Curtea de Conturi. Romgaz a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 4,21 miliarde lei, în urcare cu 18%, iar profitul a crescut cu 58%, la 1,03 miliarde de lei. Ministerul Economiei controlează un pachet de 85% din acţiunile Romgaz, iar Fondul Proprietatea (FP) are 15% din titluri. Statul, prin Ministerul Economiei, intenţionează să plaseze pe piaţa de capital 15% din acţiunile Romgaz, în baza angajamentelor asumate către FMI. Oferta iniţială va fi cea mai mare din istoria BVB, analiştii considerând că statul ar putea încasa aproximativ 300 milioane euro.

În cazul Hidroelectrica va fi lansată o ofertă publică pentru vânzarea a 10% din acțiuni, însă acest proces va avea loc după ce compania va ieși din insolvență. Hidroelectrica era, anul trecut, a doua firmă locală ca valoare după Petrom, cu o valoare estimată la 3,49 miliarde de euro, conform anuarului Top 100 cele mai valoroase companii din România, realizat de ZF și firma de investiţii Capital Partners. Fondul Proprietatea a fost nevoit, odată cu intrarea Hidroelectrica în insolvenţă, să rectifice în jos cu 3,28 miliarde de lei valoarea activelor sale, la cât era prinsă în contabilitate participaţia de 20% pe care o deţinea la Hidroelectrica, care a devenit peste noapte „zero”. Administratorul judiciar Remus Borza spune că producătorul de energie ar putea trece încă de anul viitor pe profit cu circa 100 milioane de euro, după ce în urma rectificării situaţiilor financiare pe 2011 s-a observat că Hidroelectrica a înregistrat o pierdere de 25 de milioane de euro în 2011.

Transgaz – Oferta publică secundară pentru vânzarea unui pachet de 15% trebuia să fie lansată până la finele lunii iunie 2012, însă, din cauza unor probleme tehnice, oferta va fi inițiată în octombrie 2012. Transgaz Mediaş este operatorul sistemului naţional de transport al gazelor naturale şi este listat la bursa de la Bucureşti (TGN). Transgaz Mediaş a avut în primele şase luni un profit net în scădere cu aproape 18%, la 210,3 milioane lei (48 milioane euro), pe fondul majorării cheltuielilor pentru amortizarea mijloacelor fixe. Cifra de afaceri a crescut cu 0,8% în primul semestru din acest an, de la 712,6 milioane lei la 718,2 milioane lei (163,6 milioane euro). Cheltuielile totale au avansat cu 10,5%, la 507,3 milioane lei (115,5 milioane euro), în timp ce veniturile au crescut cu doar 0,4%, la 767 milioane lei (174,4 milioane euro). Principalii acţionari ai companiei sunt Ministerul Economiei (73,5%) şi Fondul Proprietatea (14,98%).
TAROM Statul român ar putea scoate la vânzare chiar şi pachetul majoritar de acţiuni, dacă oferta de privatizare a 20% din acţiunile operatorului aerian naţional nu se dovedește atractivă. Privatizarea TAROM urma să se finalizeze în iunie, iar anterior, respectiv în luna mai, compania ar fi trebuit listată la bursă. Calendarul a fost însă întârziat până în luna noiembrie. Cel mai mare jucător de pe piaţa locală aeriană după cifra de afaceri a adunat în ultimii patru ani pierderi totale de 834 de milioane de lei (181 mil. euro), aproape un sfert din cifra totală de afaceri. Anul trecut, Tarom a terminat cu pierderi de 262 de milioane de lei (60,9 mil. euro), la afaceri de 946 de milioane de lei (220 mil. euro). Proiectul de buget al Tarom pe anul trecut a fost construit pe baza unor venituri şi cheltuieli egale, însă obiectivul de-a finaliza cu profit zero nu a fost atins.

Ministerul Transporturilor s-a angajat să privatizeze CFR Marfă până în luna decembrie. La CFR Marfă procesul trebuia finalizat în luna octombrie a acestui an, după ce compania negocia o schemă de anulare a arieratelor şi casa un număr de 3.000 de vagoane, proces prevăzut pentru sfârşitul lunii august. Publicarea anunţului de vânzare de acţiuni trebuia realizată până la mijlocul lunii iunie. CFR Marfă estimează pentru 2012 pierderi de 95 milioane lei, cu circa 20% peste nivelul din 2011, de 79,5 milioane lei, pierdere care este influențată de dobânzile și penalitățile de întârziere aferente datoriilor restante, potrivit companiei. Datoriile preliminare ale societății se ridicau la finele anului trecut la 1,36 miliarde lei, cu 30% mai mult față de nivelul din 2010, de 1,03 miliarde lei.

Guvernul va pregăti vânzarea pachetelor majoritare de la Electrica Furnizare și de la cele trei distribuții ale Electrica până la începutul anului viitor, urmând să fie lansate oferte publice până la jumătatea lui 2013. Electrica Furnizare a înregistrat, anul trecut, o cifră de afaceri de 4 miliarde de lei (926 milioane euro). Înţelegerea iniţială privind privatizarea prevedea vânzarea tot prin piaţa de capital a unor pachete repre­zentând câte 15% din acţiunile Electrica Distri­buţie Transilvania Sud, Electrica Distribuţie Transilvania Nord şi Electrica Distribuţie Muntenia Nord. Fiecare dintre cele trei filiale este deţinută în proporţie de 78% de Compania Electrica SA, controlată de stat prin Ministerul Economiei, în timp ce Fondul Proprietatea are 22% din titluri. Electrica Distribuţie Muntenia Nord are un capital social de 354,3 mil. lei, Electrica Distri­buţie Transilvania Nord de 371,2 milioane lei, iar Electrica Distribuţie Transilvania Sud de 423,9 mil. lei.

Hunedoara Noul producător de energie electrică care ar urma sa fie creat până la sfârșitul lunii septembrie prin fuzionarea centralelor Paroșeni, Mintia și patru mine viabile ale CNH va fi privatizat la începutul anului viitor.

Vânzarea pachetelor de acțiuni ale companiilor de stat nu este generată de Guvernul României, nu este inițiativa acestuia, ci este o obligație impusă de Fondul Monetar Internaţional (FMI), ne-a spus consultantul financiar Ionel Blănculescu, fost ministru de control în Cabinetul Năstase. De ce ne obligă Fondul să vindem pachete la companii strategice ale României, în condițiile în care toate celelalte state de lângă noi, Polonia, Cehia și Ungaria, își întăresc aceste companii atât prin preluarea unor acțiuni disponibile în piață, cât și prin consolidarea lor? „Aceste țări au ajuns să aibă companii de stat extrem de puternice, vezi CEZ din Cehia, care este prezentă și în România, compania de energie din Polonia care face achiziții în Europa și în alte părți, deci companii prin care statele respective reușesc să se dezvolte economic, să mențină o creștere economică închegată, chiar în condiții grele pentru economia europeană”, a explicat Blănculescu pentru Q Magazine.
În același timp, nu trebuie să fii un erudit în economie să realizezi că, în această perioadă, cine vinde iese în pierdere. De ce dorește FMI vânzarea acestor companii? „De fapt, FMI nu urmărește câștigul din vânzarea pachetelor, deoarece astăzi suntem în perioada cumpărătorului și nu a vânzătorului. În intervalul 2005-2008 am fost în perioada vânzătorului. Vânzătorii obțineau prețuri foarte bune, acum cumpărătorii obțin prețuri foarte bune. Nu este indicat să vinzi astfel de pachete acum, ci doar în perioada vânzătorului, care din punctul meu de vedere va fi între 2015 și 2018, când aceste pachete vor valora de câteva ori mai mult”, ne-a mai spus Blănculescu.

LUPUL, PĂSTOR LA OI?
Deci, ce urmărește FMI? „Urmărește introducerea cel puțin a unei entități private în acționariatul companiilor de stat. Ce face o entitate privată? Ce a făcut Fondul Proprietatea la Hidroelectrica: dă pe față toate fărădelegile, toate deturnările de contracte, acordurile preferențiale, toate acele angajamente care afectează compania de stat. Mai mult, ce vede un privat? Ce a văzut administratorul judiciar la Hidroelectrica, mai mult decât a văzut Fondul Proprietatea. Acesta este scopul FMI, să creeze această transparență la nivelul companiilor de stat. Prin această privatizare s-ar dori o multiplicare a ceea ce s-a întâmplat în cazul Hidroelectrica. Privații să prezinte exact care este situația din companiile respective, având în vedere că FMI nu are încredere în reprezentanții statului din consiliile de administrație. Aceștia ar putea să descrie situația foarte bine, numai că ei sunt clientelă politică și mână-n mână cu toți”, ne-a explicat Blănculescu.
Per general, crede analistul, pentru România, vânzarea pachetelor de acțiuni este neproductivă, pentru că urmărește un scop de control și deoarece se vinde din avuția națională la un preț de nimic. Blănculescu descrie vânzarea acestor pachete la companii strategice drept „o subminare a intereselor economice ale României, pe de o parte pentru că acestea sunt vândute la prețuri derizorii, pe de alta, acestea pot fi destabilizate, întrucât există posibilitatea ca acele pachete să fie vândute chiar către concurență.

CLONELE LUI REMUS BORZA
Analistul spune că problemele companiilor de stat pot fi rezolvate și altfel. „Soluția eficientizării este exact aceea impusă de administratorul judiciar la Hidroelectrica. Dacă am putea să-l multiplicăm pe acest administrator la toate companiile de stat, el, în două luni, ne-ar prezenta situația de facto, reală, așa cum a reușit să o facă la Hidroelectrica, iar probabil în alte două luni ar reuși să reabiliteze interesele companiilor de stat față de toată acea clientelă care este racordată la contracte preferențiale. De fapt, problema companiilor de stat este că sunt captive unor interese private”, a adăugat Blănculescu. O altă soluție, din perspectiva analistului, stă în mâna Guvernului și constă în introducerea unui moratoriu asupra oricărei vânzări până la sfârșitul crizei, de la care Blănculescu se așteaptă să mai dureze trei ani.
„În zona privată nu au loc vânzări decât la disperare, când cineva are nevoie de bani că moare. Când zona privată va relua vânzările, atunci și statul va începe vânzările. De ce statul să fie mai prost decât zona privată și să piardă bani? Uitați-vă la Petrom. Dacă se întâmpla necazul acela să vindem cu treizeci și ceva de bani acțiunea – 0,36-0,37 de lei –, prețul de la acea licitație care s-a anulat, vindeam acțiuni la un preț derizoriu la o companie care vedeți ce profitabilă e, ce cifră de afaceri are și care peste 3-4-5 ani vor valora de trei ori mai mult. De ce nu introduce Guvernul un moratoriu? Pentru că îi e frică de FMI să nu se supere pe ei. Banii pe care statul îi va obține sunt un mărunțiș. Nici nu ai ce să faci cu ei”, a adăugat Blănculescu.

NU EXISTĂ BOLI, CI BOLNAVI!
Analistul economic Lucian Isar, recent demisionat din funcția de ministru delegat pentru mediul de afaceri, a explicat că se iau în calcul mai multe formule de eficientizare a acestor companii și că, în cazul fiecăreia, se aplică metode diferite. „Privatizarea nu este un scop în sine, ci trebuie privită ca o etapă ori ca un instrument de eficientizare a activității. În general, privatizarea este benefică, dacă se realizează după etape anterioare de eficientizare grosieră ori dacă alte metode nu au dat rezultatele scontate. Nu este bună dacă se realizează pe fugă și fără respectarea etapelor anterioare, de obicei sugerate de consultanți. În momentul de față se experimentează mai multe metode de eficientizare a activității economice pre-privatizare, de la management privat și diferite metode de finanțe corporatiste până la restructurare în interiorul procesului de insolvență”, a declarat Isar pentru Q Magazine.
El caracterizează exprimări de genul „ne vindem ţara” drept „generalizări incorecte, cauzate de câteva exemple atipice și incorect structurate, precum Cuprumin”. Fostul ministru spune că regula de vânzare în momente prielnice nu se poate aplica în cazul multor companii de stat care sunt căpușate excesiv și au un management deficitar. „Dacă acea companie, în condițiile actuale, generează mult sub potențial din cauza a ceea ce se numește global «captura statului», atunci orice măsură menită a spori valoarea este oportună, indiferent de condițiile economice generale”, a adăugat Isar. De aceeași părere este și Andrei Rădulescu, analist de investiții la SSIF Broker. El consideră că aceste companii nu pot fi vândute la prețuri bune, din moment ce nu s-au făcut reforme la timp, iar ele înregistrează pierderi an de an.
„Partea bună este că, în mod normal, ar trebui ca aceste companii, în urma privatizării, să fie eficientizate. Managementul privat este o soluție, este necesară modificarea legislației muncii în sensul flexibilizării procesului de concediere la companiile de stat. Pentru un preț mai bun, statul trebuie să facă reformă la aceste companii”, a sintetizat Rădulescu.

DE LA UN STAT LA ALT STAT
Mai pesimist este analistul economic Ilie Șerbănescu. El consideră că, în acordul cu FMI, în afară de țintele de deficit bugetar, totul este rău. El spune că trebuie oprite privatizările și încercate alte variante de eficientizare, precum managementul privat. „România a vândut peste ce trebuia să vândă, mă refer la faptul că majoritatea așa-ziselor privatizări sunt așa-zise privatizări, pentru că nu au fost date la companii private, ci la unele de stat. Deci au fost transferuri de la statul român la alte state. Vă pot face o listă întreagă: OMV este companie de stat, CEZ este companie de stat, EON, Gaz de France, ENEL. Este programul asumat de toată clasa politică. Deocamdată trebuie oprite privatizările, iar după aceea poți să încerci un management privat. Scopul FMI este să ia tot. Nu pentru el, că el e doar o agenție de vânzări, un broker. El joacă, împreună cu Comisia Europeană, rolul de agent de vânzări al marelui capital Vestic. În momentul în care o țară dă faliment, poate chiar din cauza programului, FMI ia banii și lasă băncile la masa credală să și-o împartă, dar după ce-și ia el partea. Așa că să nu mai vorbiți prostii că FMI e bancă, că are grijă de profitabilitatea… n-are, dom’le, nicio grijă. FMI este agent de vânzări”, ne-a spus Șerbănescu.