Nürnberg – România, ţara anului 2013

Pentru anul acesta, România a fost invitata de onoare, o premieră care încoronează 10 ani de prezenţă asiduă.
Nürnberg fusese pe vremuri o tribună pentru Adolf Hitler. Pentru adunările şi discursurile lui, mii, zeci de mii de germani parcurgeau sute de kilometri pentru a asculta discursurile din tribunele Zeppelin. La peste o jumătate de secol după, oraşul, ras de pe suprafaţa pământului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost reconstruit de la zero de o generaţie întreagă de turci, de italieni şi seamănă cu ceea ce ar trebui să fie un oraş european prin excelenţă. Un aeroport, un metrou, o populaţie heteroclită şi multilingvă care ştie să primească vizitatorii veniţi din toate colţurile globului, pentru cel puţin trei-patru evenimente pe an.
Ar fi, mai întâi, tradiţionalul târg de Crăciun, cel mai cunoscut din Germania, care are loc, ironie a sorţii, în piaţa în care fuseseră arşi cândva locuitorii evrei ai oraşului; apoi, cel mai mare târg de arme din lume, cel mai mare salon de jucării din lume, şi, în fine, dar nu în ultimul rând, cel mai mare salon de produse biologice din lume.
Anul acesta, poate mai mult ca în alte dăţi, printre puhoaiele de vizitatori care se înfăţişau la porţile salonului, dis-de-dimineaţă, s-au aflat şi foarte mulţi români. Enumăr mai întâi VIP-urile (mă gândesc la Daciana Sârbu, eurodeputat, la ministrul român al Agriculturii, Daniel Constantin, la comisarul pentru Agricultură, Dacian Cioloş), dar am un gând mai ales pentru acei români care, lucrând în domeniu sau simpli turişti, au venit la Nürnberg de la mii de kilometri. Aveau şi de ce. Drapelul românesc flutura la toate intrările, iar standul oficial al României număra peste 50 de participanţi veniţi din toată ţara.

De la 17.000 de hectare la 300.000 de hectare în agricultura ecologică

“Pe vremuri, în 2003, am venit cu câţiva fermieri, doar ca simpli vizitatori: nu aveam un stand. Ulterior, cu sprijinul Ministerului român al Agriculturii, am obţinut un stand, pe care l-am dezvoltat de la an la an. Mereu în hala 4. Anul acesta suntem <ţara anului> şi credeţi-mă că a meritat cu prisosinţă, niciodată nu am văzut un stand mai important şi mai strălucitor”, ne mărturiseşte Albert Imre, preşedintele Asociaţiei Bioagricultorilor din România, Bioterra.
Evident, aflăm că participarea are un cost al standurilor şi al organizării, care este de aproximativ 800.000 de euro, după cum afirmă dl Imre. Dar contractele curg încă din prima zi. Într-o spirală a concurenţei europene, România a făcut un salt imens: dacă la începutul anului 2000 România consacra agriculturii ecologice 17.000 de hectare, anul acesta vorbim de 300.000 de hectare. Iar în ceea ce constituie produsele, n-aş sti despre ce să vă vorbesc mai întâi: despre fructele de pădure care s-au ordonat ca prin magie pentru a alcătui numele România, de mierea inginerului Bogdan Victor (spre care a fugit literalmente, pentru a mai gusta o dată, comisarul Cioloş), fructele uscate ale ONG-ului cooperativ din Odorheiul Secuiesc, Szekelygyümölcs, sau vinurile de pe Domeniile Franco-Române. Deci poate că cel mai bine ar fi să vă vorbesc despre vizita iniţiatică întreprinsă alături de comisarul Cioloş şi staff-ul lui…

Acord pe agricultură biologică UE-SUA
“Există o aşteptare a consumatorului european pentru produse biologice, a consumatorului care caută pe piaţă aceste produse – aşa cum le caut şi eu – şi care nu-şi mai pune problema preţului, ci caută calitate”, crede comisarul Dacian Cioloş. “Pe de altă parte, noi, Uniunea Europeană, acoperim alături de Statele Unite ale Americii peste 80% din producţia bio la nivel mondial. Dincolo de valoarea comercială a acordului UE-SUA, privind standardele echivalente în agricultura organică (concret, produsele certificate ca fiind organice în UE sunt recunoscute la fel în SUA), semnat în 2012, e important angajamentul celor două părţi pentru respectarea unor standarde înalte de producţie. De aceea, tot ceea ce decidem noi, aici, în UE, asupra agriculturii ecologice influenţează practic toată lumea”.
De justeţea acestei afirmaţii m-am convins… încă din timpul călătoriei cu metroul din Nürnberg. Pe parcursul celor câteva zeci de minute care sunt necesare pentru un traseu Altstadt (oraşul vechi) – Messe (parcul de târguri şi expoziţii), în jurul meu s-a discutat doar despre “global gap” în agricultură, despre mere şi căpşuni bio, şi, da, despre “Europa Man” ! Ah, nu ştiţi cine este… Este comisarul Dacian Cioloş, bineînţeles, care, după ce a surprins Uniunea lansând o consultare publică înainte de a lansa o reformă a Politicii Agricole Comune, ce a ieşit mai degrabă nevătămată din ultimul summit de la Bruxelles (7-8 februarie, o amputare de doar 6 procente), el a lansat nu de mult timp un alt şantier şi o altă consultare: cea a revizuirii pieţei de produse biologice, în derulare până în 10 aprilie, în care europenii sunt rugaţi să declare dacă doresc sau nu o dezvoltare a acestui tip de agricultură…(http://ec.europa.eu/yourvoice/ipm/forms/dispatch).

Suntem, potrivit datelor oferite de comisar, mai mult de 200.000 de fermieri biologici în UE, şi, în mare, 500 de milioane de europeni care dorim să ştim că ceea ce mâncăm este bun, sănătos şi folositor. Ultimele scandaluri pe această temă – ce avem în farfurie? – stau mărturie, chiar dacă în cauză nu se aflau fructe şi legume, OGM sau nu, ci carne de cal sau de vacă. Şi dacă am începe prin a răspunde la întrebările din formular?