Astfel, după o viaţă plină de succese dar şi de ghinioane, atât profesionale cât şi personale, simţind că sfârşitul i se apropie chinuit fiind de o serie de probleme grave de sănătate, Jean priveşte cu nostalgie la România şi îi dedică un ultim omagiu. În testamentul său el roagă ca tinerii români, talentaţi în domeniul artei, să fie ajutaţi cu o bursă de studiu care să-i poarte numele. Un gest exemplar care denotă o structură sufletească aparte a unui om ce a înţeles că doar împreună putem forma un viitor frumos pentru generaţia care ne precede.
„Rog ca executorul meu să creeze un fond cu numele «Jean Negulesco Trust Fund», pentru a ajuta tinere talente din România, un băiat şi o fată, din domeniul artei – muzică, literatură, pictură, sculptură, balet, teatru, regie, cinematografie – să-i ajute să-şi petreacă trei ani în străinătate, la un Colegiu adecvat, de preferinţă la Paris, Roma sau în Statele Unite, în scopul de a-şi putea afirma PERSONALITATEA în domeniul pe care şi l-au ales. Pentru aceşti doi tineri se vor asigura pe parcursul celor trei ani condiţii de viaţă adecvate, nu de lux. Vârsta lor va fi cuprinsă între 18 şi 25 de ani. Ei vor fi ajutaţi şi sfătuiţi de prietenii mei, Anne Head la Paris şi profesorul Mihnea Gheorghiu în România.” (Jean Negulesco, Manuela Cernat, Editura alo, Bucureşti!, Bucureşti, pag. 191)
La 20 iulie 1993, aflat la reşedinta sa din Marbella (Spania), Jean Negulesco a părăsit această lume, pornind la drum către stele, iar pentru întreaga sa contribuţie în cinematografia americană, Jean Negulesco a primit propria stea pe celebrul bulevard „Walk of Fame”, Hollywood.
Pentru Jean Negulesco cinematografia a reprezentat „cel mai formidabil vis de libertate cu care a fost vreodată binecuvantată omenirea”, iar „ochiul minţii este cel mai extraordinar proiector din câte există pe lume. […] Nimic nu poate clinti sau întuneca senina strălucire a unei meserii bine făcute. Trebuie să mulţumeşti cerului pentru că ai fost ales să ai un talent, care este un dar dumnezeiesc. Dar numai tu eşti răspunzător de acest dar. Tu şi truda ta. Rodul trudei de zi cu zi preschimbă o înzestrare normală într-un talent cu totul special, oferindu-ţi supremă fericire şi satisfacţie. Doar aşa găseşti răspunsul, răspunsul cerut fiecăruia dintre cei aleşi să îşi lase paşii întipăriţi în pulberea de nisip a miracolului vieţii. Viaţa mea a fost un miracol.”
Un astfel de român a dat, de fapt, naştere unei idei pe care noi astăzi o punem în practică: „Români pentru o lume”, campania naţională de responsabilitate socială iniţiată de Fundaţia Sergiu Celibidache. Este rândul nostru, al tuturor, să ajutăm la împlinirea viselor şi să-i celebrăm pe aceşti mari români, luându-i drept exemplu de reuşită profesională.
În curând vom aminti şi personalităţile contemporane care au uimit mapamondul prin talentul lor, izvorât din seva spiritului românesc.
















































