Privind înapoi, privind înainte…

.. din care ne trezim cu greu în soarele din ce în ce mai palid al unei toamne definitiv instalate. Ediţia 2013 a Festivalului Internaţional GEORGE ENESCU s-a încheiat în acordurile dense ale Simfoniei nr. 3 în re minor de Gustav Mahler, cu Cristian Mandeal la pupitrul celebrei Filarmonici Regale din Londra.
În urmă cu 28 de zile, Festivalul era dechis de Capela de Stat din Berlin, Daniel Barenboim şi Rapsodia Română în Re major op. 11 nr. 2 de George Enescu. Cercul închide în el peste 150 de concerte în Bucureşti şi în ţară, în care am ascultat peste 3000 de interpreţi din străinătate şi peste 1500 din România. Pe scenele de concert au urcat 20 de orchestre dintre cele mai bune din lume. Peste 70 de jurnalişti străini au fost oaspeţii festivalului şi au scris  cu uimire şi profund respect faţă de amploarea şi mai ales calitatea marelui eveniment muzical românesc. Melomanii au putut vedea şi asculta  reportaje, promo-uri şi transmisii în direct la TVR, Mezzo, Suisse Romande, UNITEL – München… CNN, EURONEWS, MEZZO, Radio France International, Deutsche Welle, Westdeutscher Rundfunk, Nord Deutscher Rundfunk, Bayerische Rundfunk…. Mare parte dintre concerte au putut fi urmărite şi în săli de cinematograf. Cel mai mare dar au fost transmisiile în direct pe internet la adresa enescu.tvr.ro, prin care Festivalul Internaţional GEORGE ENESCU a putut intra, zi de zi, în casele tuturor. Şi discuţiile ulterioare, în convorbiri telefonice internaţionale sau pe facebook, se purtau între ascultători din toate colţurile  lumii.
Toate temerile legate de această foarte lungă şi foarte bogată a 21-a ediţie a festivalului s-au dovedit neîntemeiate. Ateneul Român şi Sala Palatului au fost neîncăpătoare toate cel 28 de zile, fie că s-a cântat Mozart, fie că s-a cântat Schönberg. Programul a fost de astă dată mai puţin popular şi mai mult ambiţios vizând consistent muzică din secolul XX.

Marek Janowski
De asemenea, Sala Palatului a fost plină, iar satisfacţia – supremă chiar şi după audiţia celor peste 15 ore de muzică ale tetralogiei wagneriene într-o versiune, adevărat, excepţională semnată Orchestra Simfonică Radio Berlin cu Marek Janowski la pupitru şi cu o distribuţie valabilă chiar şi pentru Festivalul WAGNER de la Bayreuth. Întâlnirile cu Radu  Lupu, cu Murray Perahia, cu orchestra Concertgebouw din Amsterdam – emoţie sinceră şi aplauze furtunoase la intrarea concert-maestrului, violonistul român Liviu Prunaru – cu… dar trebuie să mă opresc, altfel ar trebui să enumăr toţi soliştii, toti dirijorii şi toate orchestrele care au meritat, în ( aproape) egală măsură ovaţiile noastre… Cu entuziasmul implicit cu riscul subiectivităţii, mai ţin totuşi să adaug  doar două nume de muzicieni ale căror interpretări m-au marcat profund – violonistul Leonidas Kavakos (Concertul de Brahms) şi Antonio Pappano (Recviemul de Verdi).

Leonidas Kavakos
Muzica lui Enescu a fost prezentă în fiecare zi prin mari lucrări simfonice sau prin  partituri camerale. Contactul  interpreţilor străinilor cu creaţia marelui compozitor român nu rămâne fără urmări, muzica sa începe să fie cunoscută, plăcută şi cântată: Vladimir Jurowsky  va face Simfonia nr.3 de Enescu în cadrul stagiunii Filarmonicii londoneze; Paavo Järvi  va dirija Simfonia nr. 1 în stagiunea ansamblului Orchestre de Paris; Duo-ul Thomas Duis – Laurent Albrecht Breuninger a înregistrat şi lansat un CD cu sonatele pentru pian şi vioară; Schubert Ensemble  a înregistrat şi lansat un CD cu cvartetele şi cvartetele cu pian; Œdipe se va monta în 2014 la Frankfurt… Cât despre ediţia cu numărul 22 a festivalului, avem siguranţa că va avea loc peste doi ani, în septembrie 2015. Tot sub direcţiunea domnului Ioan Holender. Şi tot în organizarea Artexim, coordonată de Mihai Constantinescu (mulţumiri sincere şi admirative echipei sale de peste 80 de oameni tineri care au lucrat din umbră pentru ca lumina reflectoarelor sa fie şi mai strălucitoare). Nu vor mai fi 28 de zile vor fi 15, vor fi 18… asta nu are prea mare importanţă. Important este că va fi cu siguranţă din nou o sărbătoare adevărată, un eveniment cu reverberaţie internaţională la cel mai înalt nivel. Nu se poate să fie altfel atunci când, se ştie deja, vor veni şi vor cânta la Bucureşti Filarmonica din Berlin cu Simon Rattle, Filarmonica din Israel, Filarmonica din Londra (cu Ion Marin, Yfrem Bronfman şi fraţii Capucon ), Scala di Milano, Filarmonica din Viena,  orchestra Royal Liverpool (cu Simfonia nr. 3 de Enescu şi Alexandru Tomescu  solist), San Francisco Symphony cu Thilson Thomas, Anne Sophie Mutter, Maria Joao Pires… Nu ne rămane decat să aşteptăm… doi ani. Până atunci, ne hrănim din bucuria ediţiei cu numărul 21 a Festivalului Internaţional GEORGE ENESCU.