Malala, fetiţa care i-a învins pe talibani, un simbol viu al păcii

Nimeni nu se îndoieşte de justeţea alegerii sale. Tânăra pakistaneză care i-a sfidat pe talibani susţinând dreptul fetelor musulmane din ţara sa de a beneficia de educaţie a devenit un simbol al întregii umanităţi.

Membrii Comitetului Nobel primesc anual câteva sute de propuneri pentru acordarea Nobelului pentru Pace. În 2009 au primit 205, un record la acea dată. Un record care a căzut doar un an mai târziu când au primit 237. Record care şi el a rezistat doar un an, până în 2011, când s-au înregistrat 241. Este un semn bun, consideră ei – aceasta înseamnă că în tot mai multe locuri din lume, tot mai mulţi oameni se implică activ în susţinerea eforturilor care îmbunătăţeasc viaţa semenilor. Fiecare dintre aceste propuneri este însoţită de un dosar – un dosar care include „probe” în favoarea decernării premiului pentru Pace. Membrii Comitetului Nobel au o misiune foarte grea în a cântări fiecare propunere. Chiar dacă anul acesta alegerea lor s-a îndreptat către Organizaţia pentru Interzicerea Armelor Chimice – Malala Yousufzai, este la doar cei 16 ani ai săi nu doar un simplu activist pentru pace, ci un simbol viu al acesteia.

Malala Yousafzai ar putea fi cel mai bine prezentată ca fiind un activist entuziast şi inocent în favoarea educaţiei şi a schimbării statutului femeii în comunităţile musulmane tradiţionale. Născută într-o regiune „problemă” dintre Pakistan şi Afganistan  – provincia Khyber Pakhtunkhwa, zonă controlată de triburile paştune, care se regăsesc în cele două ţări (paştunii sînt comunitatea dominantă din Afganistan), ea s-a lovit în dorinţa sa de a urma şcoala de „interdicţia” talibanilor.

Malala, primită de Obama la Casa Albă

În 2009, pe când avea 11-12 ani, ea şi-a făcut, ca mulţi alţi copii de vârsta ei din întreaga lume, un blog, preluat de BBC, oferind sub alias, din interior, detaliile vieţii de zi cu zi ale unei tinere fete din regiunile controlate de miliţiile islamiste. Numeroşi comentatori ai fenomenului media au făcut atunci o analogie între povestea fetei necunoscute la acea dată şi cea a eroinei filmului Osama (2003), al regizorului Siddiq Barmak, film care a creat o vie dezbatere la nivel internaţional.

Identitatea Malalei a devenit cunoscută în urma unui documentar realizat de New York Times, în 2010, iar tânăra a căpătat o tot mai multă notorietate prin numeroasele interviuri acordate jurnaliştilor din întreaga lume. Din acea perioadă ea a început să acţioneze şi ca militant, devenind preşedinta Adunări Copiilor din districtul Swat.

Activitatea sa i-a adus numeroase ameninţări din partea extremiştilor islamişti. În 9 octombrie 2012, în drumul de la şcoală spre casă, a fost victima unui atentat dus la îndeplinire de talibani. Aceştia au deschis focul asupra autobuzului cu elevi în care se afla şi ea. Malala a fost una dintre puţinii supravieţuitori ai  atentatului.

Simpatia pe care a primit-o în perioada de recuperare, care a avut loc în Marea Britanie, a  transformat-o rapid într-o personalitate de rang internaţional, dovadă fiind faptul că în acest moment ea este, în SUA şi Europa, cea mai cunoscută figură din Pakistan.

În februarie 2013, a fost iniţiată o petiţie internaţională în favoarea acordării Premiului Nobel pentru Pace.

În onoarea sa, Secretarul General al Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon, a ales ziua de 12 iulie pentru a fi Malala Day, spre a reaminti importanţa educaţiei şi celebra eforturile duse în această direcţie pe întreg globul.

Pe 12 iulie 2013, Malala Yousafzai a ţinut în în faţa Adunării Generale a ONU poate cel mai vibrant discurs împotriva intoleranţei şi fanatismului religios.

Ca orice bun musulman, ea a început invocând  cele mai sfinte nume ale lui Allah „În numele lu Allah, Cel mai mare dintre Binefăcători, Cel mai Milostiv”, o formulă coranică indicând înaltul ataşament al credincioşilor faţă de religie. În interiorul acestei paradigme, ea i-a portretizat pe talibani drept „temători de schimbare”, zdruncinând din temelii imaginea de eroi pozitivi pe care aceştia încearcă să şi-o creeze în rândul comunităţii islamice din întreaga lume.„Vorba înţeleaptă că „Pana de scris este mai puternică decât sabia” s-a dovedit adevărată. Extremiştii se tem de cărţi şi de pene de scris. Puterea educaţiei îi înspăimântă. Ei se tem de femei. Puterea vocii femeilor îi înspăimântă” a spus ea, făcând trimitere la o atribuire (hadith) al Profetului.

De asemenea, în ceea ce ar putea fi privit drept cel mai dur discurs formulat de un musulman la adresa islamiştilor radicali, ea i-a  acuzat pe aceştia de „confiscare a lui Allah” „Ei cred că Allah este o fiinţă mică şi conservatoare care le-ar trimite pe fete în infern doar pentru s-ar duce la şcoală. Teroriştii denaturează Islamul şi societatea paştună pentru propriile beneficii”  a spus ea.

Emblematice şi cu siguranţă inspiraţionale vor rămâne cuvintele prin care Malala Yousafzai a descris sentimentele care au încercat-o după reuşita operaţiei salvatoare:

„Slăbiciunea, frica, deznădejdea au pierit. S-au născut tăria, puterea şi curajul”

Sunt fapte şi cuvinte care clădesc un model uman care merită din plin un Nobel pentru Pace.