Cronică de film: Her

Dar, spre surpriza mea, am descoperit un film care m-a răscolit, m-a făcut să râd şi să plâng şi mi-a dat de gândit.

În această poveste sensibilă care are loc într-un viitor apropiat, în care tehnologia este atât de avansată încât este creat primul sistem de operare dotat cu inteligenţă artificială, Theodore, un scriitor retras şi timid care nu se îndură să semneze actele de divorț, se îndrăgosteşte de Samantha, vocea unui calculator care ajunge să îl cunoască mai bine decât orice ființă vie. La început, Samantha are un rol organizatoric, citind e-mailuri, aranjând întâlniri, dar cu timpul evoluează învăţând în fiecare clipă ceva nou despre Theodore, ajungând chiar intimi. Interesant e că Theodore nu e singurul care ajunge să relaționeze mai mult cu OS1 decât cu oamenii şi tot mai des se văd în jurul său persoane care vorbesc, se amuză şi poartă conversații lungi cu interlocutori invizibili. Vă las să descoperiți singuri unde duce această ciudată prietenie, căci ăsta e tot farmecul filmului. Vă mai spun atât: nu mi-am dat seama până acum că Scarlett Johansson are o voce atât de sexy şi caldă, ea fiind Samantha, regizorul Spike Jones este genial, iar Joaquin Phoenix (Theodore) m-a surprins atât de plăcut cu acest rol minunat, parcă e scris exact pentru el, dându-i șansa să arate că poate face şi comedie. Nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film, Her descrie viitorul. Enjoy!