160 de ani de la ”Dezrobirea romilor”

Astăzi, 20 februarie, se împlinesc 160 de ani de la momentul desfiinţării robiei în Principatele Române. După cinci secole de sclavie romii deveneau oameni liberi, fără de stăpân.

În februarie 1856 se elibera ultima categorie de robi din Ţara Românească, cea a ţiganilor aflaţi în proprietatea particularilor, prin ”Legiuirea pentru emanciparea tuturor ţiganilor din Principatul Ţării Româneşti”. Cu doar câteva luni înainte de această dată o lege similară se dăduse şi în Moldova. Se sfârşea astfel, pe aceste meleaguri, o robie care durase mai bine de cinci veacuri.

Prin legea de la 20 februarie 1856 se elibera ultima categorie de robi, cei ai particularilor, acordându-se despăgubiri proprietarilor prin „Legiuirea pentru emanciparea tuturor ţiganilor din Principatul Ţării Românesti”.

La 22 decembrie 1855, Divanul Obştesc al Moldovei adoptase „Legiuirea pentru desfiinţarea sclaviei”, pe baza unui proiect de lege elaborat de Petre Mavrogheni si Mihail Kogalniceanu. Proprietarii ai caror robi erau eliberaţi prin această lege erau despăgubiţi de către stat sau beneficiau de o serie de înlesniri fiscale. În anul 1856, proprietarilor de ţigani li se acorda o despăgubire de zece galbeni pentru fiecare ţigan, iar legea stabilea obligativitatea tuturor ţiganilor de a avea locuinţe statornice, lucru care nu a putut fi reaspectat mulţi ani.

Aceleaşi drepturi cu ceilalţi locuitori ai ţării

În perioada 1843-1856, în Principatele  Române sunt adoptate legi ce eliberează din robie romii aparţinând bisericilor  şi mănăstirilor. Acest lucru se petrece mai intâi în Moldova, în  anul  1844, la iniţiativa domnitorului Mihail Sturdza, în acelasi an toti robii statului fiind declaraţi oficial liberi, beneficiind de aceleaşi drepturi cu ceilalţi locuitori ai ţării. Mai mult, sumele adunate din impozitele plătite de romii eliberaţi vor fi utlizate pentru răscumpărarea de către stat a robilor aflaţi în proprietate privată.

Dezrobirea romilor şi revendicărilor revoluţionarilor paşoptişti

În Ţara Românească eliberarea robilor bisericii şi mănăstirilor începe în anul 1847, după cum am amintit,  la propunerea domnitorului Gheorghe Bibescu, aceasta făcându-se fără nicio despăgubire. “Desrobirea tiganilor” figura ca un punct important în programul revendicărilor revoluţionarilor paşoptişti. În Ţara Românească, printr-un decret al guvernului provizoriu instituit în timpul revoluţiei, ia fiinţă o “Comisie pentru liberarea robilor”, toti romii fiind declaraţi liberi. Cei trei membri ai comisiei, Iosif Znagoveanu, Cezar Bolliac şi Petrache Poenaru, au început punerea în practică a prevederilor decretului. Robilor eliberaţi le erau oferite “bilete de slobozenie” proprietarii urmând să primească despăgubiri.