AMINTIRI DIN ELVEȚIA. SECRETELE PATRIARHULUI DANIEL DE LA BOSSEY

Un teolog, un intelectual, un fiu cu icoana maicii sale în suflet. Portretul Patriarhului din anii tinereții, la Bossey.

Prima mea întâlnire cu Dan-Ilie Ciobotea, astăzi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, avea să aibă loc în toamna anului 1976, în cadrul cursurilor de doctorat ale Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucureşti (azi, Facultatea de Teologie Justinian Patriarhul). Urmând fiecare cursuri  la secții de specialitate diferite,  atunci când doctorandul Dan-Ilie Ciobotea pleca cu o bursă de studii la Facultatea de Teologie Protestantă a Universității de Științe Umane, din Strasbourg, Franța (anul 1976), nimic nu lăsa să se întrevadă când, cum, şi în ce loc drumurile noastre se vor mai întâlni. Mai cu seamă după ce, în anul 1978,  eu însumi plecam cu o bursă de studii la Seminarul Presbiterian din Princeton (SUA).

În anul 1980,  proaspătul doctor în teologie la Strasbourg si București, a obţinut, prin concurs, postul de lector şi Direcția Programei de studii la Institutul Ecumenic Bossey.

Întors eu însumi în țara (1980), sectorul de Relaţii Externe al Patriarhiei Române, unde fusesem numit, m-a trimis, în primăvara anului 1983, la cursurile unui Seminar, organizat periodic de Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy. A fost şi momentul reîntâlnirii mele cu Lect. Dr. Dan Ilie Ciobotea „de la Bossey”. Nu peste mult timp şi, în mod cu totul imprevizibil, prezența mea în Elveţia urma să se „permanentizeze”, întrucât în toamna aceluiași an veneam la Bossey pentru a urma, timp de un semestru, cursurile Institutului Ecumenic de aici, iar din noiembrie 1984 și până în prezent,  în slujirea de preot paroh al Parohiei ortodoxe române din Geneva-Chambésy.

1986 Lect. Dr. Dan Ilie Ciobotea adresându-se participanților la simpozionul organizat la Bossey cu temă “Credința și cultură”

Timpul celor aproape cinci ani (1983-1988), cât au coincis slujirile noastre în planuri diferite, dar complementare, în Elveţia, precum şi revenirea P.F. Sale la Geneva, în calitate de episcop, apoi de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, pentru a reprezenta Biserica Ortodoxă Română la diverse reuniuni interbisericești de anvergură,  cu care ocazie s-a aflat în mijlocul credincioșilor noștri, îmi dau posibilitatea să reconstitui, din amintiri, profilul, mai putin știut al celui mai cunoscut ierarh român astăzi, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. 

  FLORIANA JUCAN, INFORMAŢII INEDITE DESPRE  „PATRIARHUL SECRET”, AICI.   

  BOSSEY – O ȘANSĂ

Pentru cei care cunosc, pot spune că «Bossey-ul» a constituit pentru foarte mulţi studenţi şi doctoranzi ortodocşi români, în activitatea lor de mai târziu, ceea ce a constituit duhul bisericii Mănăstirii Antim din Bucureşti, pentru cei ce au slujit sau rugat în ea: «Bossey-ul» o şansă, « Antim-ul » o binecuvântare…

 Suntem unii, între care şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care am beneficiat de amândouă, mai cu seamă că « Bossey-ul », prin responsabilitățile deținute într-un context academic internațional şi la o vârstă destul de timpurie, devenea pentru tânărul de atunci, Patriarhul de mai târziu, perioada cea mai potrivită, pe care eu o consider şi numesc în raport cu Preafericirea Sa, «formatoare».  Dar nu doar pentru câștigul personal, ci asa cum se va dovedi până azi, în câștigul Ortodoxiei şi al Bisericii Ortodoxe Române.

Precizez: până la numirea tânărului  Dr.Dan Ilie Ciobotea la Institutul Ecumenic Bossey, precum şi a altor renumiţi profesori de teologie la Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB) şi la Conferinţa Bisericilor Europene (CEC) de la Geneva, până la cunoaşterea gândirii teologice a renumitului teolog român, Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloaie, «ortodoxia românească» era ca şi necunoscută în Occident. Ortodoxia era cunoscută aici, prin teologia greacă şi rusă. Lucru sesizat de tânărul teolog Dr.Dan Ilie Ciobotea, care în postura şi calitatea de membru al Staff-ului Institutului, dar mai ales, beneficiind de vastele cunoștințe teologice, dublate de rigoare, competența și autenticitate în planul trăirii creștinești, nu putea să nu atragă atenția și, mai ales, interesul celor din jur, devenind astfel, aici şi nu numai,  exponentul «ortodoxiei românești». Pe diverse căi.  Fie prin cursurile şi seminariile din cadrul Institutului, fie prin prelegerile susţinute la Facultăţile de Teologie din Geneva (protestantă) şi Fribourg (catolică), prin prelegeri şi articole susţinute sau publicate la alte facultăţi şi reviste teologice occidentale, din afara Elveţiei.

 CUM ÎL VEDEA AMBASADORUL SUA PE PATRIARHUL DANIEL? DEZVĂLUIRI ÎN EXCLUSIVITATE DIN CABLOGRAMELE WIKILEAKS, AICI.

Ortodoxia romanească era ca și necunoscuta în Occident

Îmi amintesc de timpul când eram eu însumi «bossey-ist» şi mergeam împreună prin campus-ul Institutului, la întâlnirea cu studenţii internaţionali sau cu necunoscuţii de mine, «visiting people», era de ajuns să intre în vorbă cu cineva şi-l mai aşteptam degeaba… Urmau discuţii interminabile. Mă miram ce poate discuta atât şi, din curiozitate, dându-mă uneori mai aproape, îl auzeam vorbind despre Sfinţii Părinţi,  despre Ortodoxie şi înţelesul ei ca mântuire în Hristos. De altfel, biblioteca sa personală din apartamentul pe care-l deținea la «Petit Bossey» era plină de operele Sfinţilor Părinţi, de ultimele apariții din domeniul teologiei, dar şi de cărţile de bază din biblioteca unui intelectual, inclusiv voluminoasele dicționare ale limbilor franceză, germană şi engleză, pe care le stăpânea cursiv, atât pentru studiu cât şi în vorbire. De altfel nu se menaja niciodată să caute sensul ortodox cel mai aproape de originalul textului din greacă sau latină, până ce nu consulta dicționarele mai multor limbi.

 PREOTUL CONSTANTIN NECULA DESPRE SECRETUL PREAFERICITULUI DANIEL DIN CIMITIRUL CERNICA. CITEȘTE AICI

CASTELANUL

După câte ştiu, numele de «Castelanul», i-a fost atribuit de regretatul Mitropolit Nicolae al Banatului, pe când i-a fost oaspete la «Château de Bossey» (Castelul de Bossey), cum se numește clădirea cea mare  a Institutului. Şi, cu această referire, voi vorbi, mai departe, despre Lect. Dr. Dan Ilie Ciobotea, ca gazdă, pe timpul activităţii la Bossey.

Între primii beneficiari mă consider chiar eu, pe timpul cursurilor la acest Institut, în acelaşi timp cu doctorandul de atunci, azi Pr. Prof.Dr. Ştefan Buchiu, Decanul Facultăţii de Teologie Justinian Patriarhul din Bucureşti. Sunt convins că acelaşi lucru l-a făcut cu numeroşii teologi români, studenţi la Bossey.

1988. Lect. Dr. Daniel Ciobotea (după ce a fost tuns în monahism și a devenit ieromonah) la slujba unui parastas în capela română din Chambesy împreună cu Pr. Prof. Dr. I. Bria și Pr. V. Vâlcu

Deşi serveam masa la restaurantul Institutului, în weekend-uri şi mai ales când se întorcea din călătoriile efectuate în țara sau străinătate, eram oaspeții săi la o cină «teologică», sau pur şi simplu, românească. Erau momentele care ne apropiau cât mai mult unii de alţii şi, împreună cu colegul meu, de Bossey, Ştefan Buchiu, nu puteam face decât «ascultare»  în a ne înfrupta din roadele delicioase ale Pământului.

Nu pot să nu apreciez echilibrul pe care  «Castelanul» în dovedea, ca din instinct, între calitate, cantitate şi cumpătare culinară,  pe fondul  unei melodii de priceasnă , pentru hrana de înălțare a sufletului.

Nu m-am mirat, de aceea, atunci, când îmbrăcând haina monahală, experienţa «monastică» a chiliei de la «Petit Bossey», îl făcea să aleagă ca loc de «metanie», Mănăstirea Sihăstria, iar ca naş de călugărie, pe unul dintre cei mai simpli si mai mari trăitori monahi ai Ortodoxiei române, pe Părintele Ilie Cleopa, căruia, unul dintre cei mai mari patriarhi ai Ortodoxiei creștine, nu ezita să-i sărute mâna…

Ce vreau să spun prin aceasta? Că Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, deşi nu are experiența multor ani de mănăstire, are simţul, pe care-l numim discernământ, să înţeleagă pe deplin monahul (monahia),  ce şi-a dedicat întreaga viaţă slujirii lui Hristos, în regim de mănăstire. Pentru că ceea ce observ eu aici, sunt trăiri, care, în aşa numitul «Castelan»,  ascundeau un veritabil  monah… Nu o dată, după ce devenise şi cu adevărat monah, mi-a oferit prilejul, pe când se mai afla încă la Institutul Bossey, să săvârşim împreună, la domiciliul său, slujba unui Paraclis sau Acatist, înainte de a ne aşeza la masă…

Dan Ilie, fiul, m-a făcut să cunosc, în duh, pe regretata sa mamă, Stela, pe care a pierdut-o înainte de vreme, de a cărei imagine îşi amintea de pe când o vedea retrasă  în rugăciune. Ştim că putem deveni – sau ca suntem noi înșine-  în timp, ceea ce te-a marcat îndeosebi, pe viaţă. Mărturia amintirii mamei sale, Stela, în rugăciune, de care a fost marcat, nu ştiu de ce, m-a făcut să cred, cu timpul, în rugăciunea sinceră a Preafericirii Sale pentru oricine şi orice situaţie pastorală a slujirii Sale arhiereşti, neobosite, până astăzi.

Biblioteca sa personală din apartamentul pe care-l deţinea la «Petit Bossey» era plină de operele Sfinţilor Părinţi, de ultimele apariţii din domeniul teologiei, dar şi de cărţile de bază din biblioteca unui intelectual

Ca gazdă primitoare, «Castelanul» avea să se arate cu ocazia tuturor vizitelor Înalţilor Ierarhi şi renumiţi teologi ai Bisericii Ortodoxe Române care veneau aşa de frecvent la Geneva, în acea perioadă, pentru a participa la reuniuni ale Comitetului Central sau Executiv ale CEB, sau la CBE, cele două mari organizaţii intercreştine, din care Biserica noastră face parte până astăzi. Nu numai prin a-i aştepta la aeroport sau a-i însoţi, protocolar, în deplasările lor prin Geneva, ci şi prin a le arăta ospitalitate în casa personală de la Bossey. Am fost de atâtea ori martor sau, la rândul meu, am preluat de la Lect. Dr.Dan Ilie Ciobotea, si continuat, acelaşi oficiu de protocol.

TEODOR BACONSCHI DEZVĂLUIE AICI CE S-A ÎNTÂMPLAT ÎN COMITETUL PENTRU REÎNNOIREA BISERICII FORMAT DUPĂ REVOLUȚIE. CE ROL A AVUT DANIEL

Relaţia cu Parohia “Învierea Domnului”

Parohia ortodoxă română «Învierea Domnului» din Geneva-Chambésy a fost înfiinţată statutar în anul 1975. Dr. Dan Ilie Ciobotea şi-a început activitatea la Institutul Ecumenic Bossey în anul 1980, iar contactele mele cu această parohie au început pe timpul cursurilor la acest Institut (septembrie 1983-februarie 1984). Pe atunci aveam hirotonie de diacon, calitate în care am slujit la mai multe Sfinte Liturghii în capela românească din Chambésy. Pe perioada activităţii sale la Institutul Ecumenic Bossey, Lect. Dr. Dan Ilie Ciobotea făcea tot posibilul ca studenţii români să poată participa la Sfintele Liturghii oficiate în capela română din Chambésy. Pentru cunoaşterea ortodoxiei şi a ritualului ortodox în limba română organiza anual mai multe participări ale studenţilor internaţionali, de alte confesiuni creştine decât cea ortodoxă, la oficierea cultului divin în capela română din Chambésy. De la începutul activităţii la Bossey (1980) şi până la întoarcerea în Ţară (1988),  Dr. Dan Ilie Ciobotea a participat în repetate rânduri la slujbele oficiate în capela română din Chambésy, precum şi la multe din activităţile importante ale acesteia.

La 27 noiembrie 1983 luam parte împreună la dezvelirea bustului lui Dinu Lipatti ( + 1950), în parcul cu acelaşi nume din Chêne-Bourg/Genève, care a fost erijat prin grija şi osteneala preotului paroh de atunci, a Părintelui Emil Roman.

Din toamna anului 1984, când eu însumi am început activitatea la această parohie, l-am întâlnit la numeroase slujbe alături de noi, împreună cu studenţi teologi români şi străini, dar şi la praznice şi evenimente parohiale, precum şi la numeroasele vizite de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române.

Nefiind încă hirotonit pentru a lua parte activă la slujirea la Sf. Altar, a simţit treptat nevoia să adreseze credincioşilor un cuvânt de învăţătură pe marginea Evangheliei zilei, predicile sale, bogate în mărturii patristice şi de adâncă trăire duhovnicească, fiind mult apreciate de credincioşii prezenţi.

În anii 1985, 1986 şi 1987, la iniţiativa şi cu concursul logistic şi participarea activă a Lect. Dr. Dan Ilie Ciobotea, organizam împreună trei simpozioane pe teme teologice şi culturale, găzduite chiar în incinta Institutului Ecumenic Bossey, cu participarea credincioşilor ortodocşi români de la parohiile din Geneva-Chambésy şi Lausanne-Bétusy (azi, parte integrantă a Parohiei  „Sfinţilor români”, din Lausanne).

Din păcate, spaţiul publicaţiei Q Magazine nu-mi permite să mă refer aici şi la alte aspecte din timpul activităţii Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi responsabilitățile avute la Institutul Ecumenic de la Bossey.

Voi încheia cu un moment petrecut împreună la Bucureşti, în vara anului 1984, care poate părea un fel de anecdotă…Era cu vreo patru luni înainte de venirea mea în funcţia de preot paroh la Geneva. Lect. Dr. Dan Ilie Ciobotea tocmai venise într-o vacanţă şi ne deplasam împreună cu taxiul în Bucureşti. Întrucât urma să fie primit în audienţă de P.F.Patriarh Iustin, noi am tot vorbit pe timpul călătoriei de «Preafericitul». Niciodată, însă, n-am pronunţat numele Patriarhului Iustin. Fără să ne dăm seama, taximetristul ne-a ascultat tot timpul cu atenţie şi, ajunşi la destinaţie, presupunând că  «preafericitul » este un cuvânt care ascunde un “cod” al nostru în vorbire,  acesta ne-a întrebat foarte intrigat, dar sincer: “Vă rog să-mi spuneţi, dacă-mi îngăduiţi, cine este « Preafericitul » în ţara asta ? “. Desigur, a fost lămurit pe loc. Ne aflam atunci  în epoca comunistă, când acest cuvânt nu era de largă circulaţie, fiind cunoscut mai mult în lumea bisericească.

Acum, când ştim, cu toţii, « cine este Preafericitul în ţara asta », la împlinirea a zece ani de patriarhicească lucrare, rugăm pe Bunul Dumnezeu să dăruiască Preafericitului Părinte Patriarh Daniel deplină sănătate, ani rodnici şi îndelungaţi la cârma Sfintei noastre Biserici.