Am văzut-o pe această fetiță de 16 ani, într-o seară, invitată de Rareș Bogdan și Octavian Hoandră la o emisiune a Realității TV. Vorbea cu dezinvoltura învingătorilor și cu o ușurință fascinantă despre Giacometti, Paul Klee, Giacomo Balla, artiști de care mulți adulți n-au auzit vreodată. Așa s-a născut povestea de mai jos, spusă de AMALIA CRIȘAN pentru cititorii Q Magazine. Datoria mea, dar și a celor care citesc este să oferim șanse, să oferim Voce, să oferim oportunități talentelor care dau CULOARE portretului socioafectiv al României.

Nu banii sunt scopul

De unde vii, unde te duci?

Vin din Cluj-Napoca, dintr-o familie iubitoare de artă, care e pasionată de frumos, iar acest oraș dinamic în ceea ce privește arta îmi oferă multe oportunități, așa încât până la vârsta de 15 ani am realizat deja șase expoziții personale. După ce voi termina Liceul de Arte Plastice „Romulus Ladea”, la care am intrat cu 10, aș dori să urmez Academia de Artă Brera din Milano, iar dacă îmi voi menține ritmul de ascensiune pe care îl am în prezent, sunt sigură că lucrările mele vor ajunge în galerii prestigioase precum TATE Gallery sau MoMA.

Citește și Adrian Ghenie, un nou record mondial 

Mai ai primul tău tablou?

Eu am pictat ca orice copil, de mică, de la 2-3 ani. Primul tablou de care îmi amintesc l-am realizat la 5 ani, iar în el am pictat o casă și niște scaune aflate pe un deal. Nu-l mai am, dar sper ca peste zeci de ani acel tablou să fie găsit și să-l reintegrez într-o expoziție, pentru că de la acea lucrare a început totul.

Câți bani ai câștigat din primul tău tablou vândut și cine l-a cumpărat?

Primele lucrări pe care le-am vândut au fost realizate la vârsta de 8 ani, reprezentau peisaje urbane. Colecționarul de artă, domnul doctor Dan Dumitrașcu, mi-a cumpărat cele trei lucrări cu suma de 300 de lei, dar momentan pentru mine banii nu reprezintă scopul principal, deși în decursul anilor lucrările mele s-au bucurat de o mare deschidere la public.

Ce poate să înțeleagă privitorul dintr-un tablou indescifrabil? Ce cod de înțelegere trebuie să aibă o  pictură?

Nici o pictură nu este indescifrabilă, ci are un mesaj mai mult sau mai puțin ascuns. Cu cât mai mult încearcă privitorul să înțeleagă ceea ce e dincolo de pânză, cu atât va avea lucrarea o mai mare însemnătate pentru el.  Privitorul interacționează în acest fel cu tabloul și își lasă asupra acestuia amprenta personală, el văzând în lucrarea abstractă ceva în care se regăsește. Codul înțelegerii lucrării se află în imaginația, în creativitatea și personalitatea privitorului, dar și în interpretarea poeziei pe care artistul o ascunde în pictură.

Ce părere ai despre  succesul lui Ghenie?

În primul rând, mă bucur pentru el, deși consider că prețurile sunt destul de supraevaluate, spre exemplu e cam ciudat că Hermann Nitsch, un artist tot contemporan, consacrat pentru că a fondat un nou curent artistic (acționismul vienez), nu vinde la asemenea prețuri ca ale lui Ghenie. Mai cred că valoarea unei lucrări nu e dată de prețul în sine, prețul nu e un element definitoriu. De fapt, cred că ceea ce dă adevărata valoare a unei lucrări e legătura specială pe care privitorii o au cu opera de artă. Pe de altă parte, prin realizările lui Ghenie pe plan internațional, școala de la Cluj a devenit un reper în țară și nu numai, iar acum se acordă o mai mare atenție generației tinere.

 Dar despre Koons?

Deși e un artist mai puțin cunoscut publicului larg, Koons supradimensionează obiecte obișnuite care, dacă nu ar fi fost mărite, nu ar fi primit atâta atenție. Prin acest mijloc se dorește ca omul să fie atent și la lucrurile mici. Și eu vreau să fac același lucru, însă nu în sculptură, ci în pictură: pictez o pădure, o mică poiană și încerc să-i determin pe oameni să acorde
o mai mare atenție unei frunze,
unei insecte, unui nor care de fapt constituie frumusețea vieții.

După mine, arta adevărată  s-a oprit la Monet. Îndrăgostește-mă de arta contemporană și modernă!  Dă-mi argumente!

Depinde ce semnifică arta adevărată, pentru că după perioada marilor clasici, printre care și Monet, arta a căpătat mai multe valențe. În primul rând, arta modernă se ancorează mai mult asupra mesajului său, privitorul este implicat în mod direct prin intermediul  instalațiilor artistice, el interacționează și capătă o experiență proprie.

Astfel, arta are o mai mare deschidere pentru publicul larg. În ultima perioadă arta contemporană nu mai atinge subiectele clasice, ci unele moderne (subiecte politice sau privitoare la climă), surprinde esența, care e prelucrată apoi de cel care privește. Acesta devine participant la un act care îi aparținea numai artistului în trecut, când imaginea era doar contemplată, nu și interpretată.

În al doilea rând, cred că arta modernă are un mesaj puternic, ce se lasă mai greu descifrat, însă depinde și de gusturi, deoarece arta contemporană nu înseamnă doar arta modernă, iar eu încerc prin lucrările mele să readuc arta clasică în actualitate, scoțând la lumină tehnici de mult uitate. Spre exemplu, la expoziția de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei am folosit tehnica gravurii, care în această eră a teh-nologiei a fost înlocuită de tehnici mai moderne.  De asemenea, am readus în fața publicului și curentul futurist, pe care l-am reinterpretat, oferindu-i un fir conceptual.

În concluzie, consider că arta contemporană ar trebui să se întoarcă la vechile valori, precum impresionismul, realismul sau futurismul,
oferindu-i un mesaj aparte ce constă și în amprenta autorului.

Ce talent este într-un  tablou făcut din pastile colorate sau din mucuri  de țigară?

În artă e nevoie de talent, dar și de foarte multă muncă și perseverență.De aceea oamenii care creează asemenea colaje sunt talentați, pasionați de frumos și consideră arta drept un hobby.

Pe de altă parte, mulți artiști cu studii în domeniu realizează astfel de lucrări ca un mijloc de a se apropia de  arta modernă. Tablourile făcute din pastile sau mucuri de țigară sunt interesante, dar, pentru mine, adevăratele mijloace de exprimare ale artiștilor rămân pensula, pastelul, cărbunele, creionul sau tușul.

Flori și animale

Ce te inspiră când pictezi?

Consider că un artist trebuie să fie versatil, iar eu găsesc inspirație în orice lucru, spre exemplu, în felul cum cade lumina pe o cană sau în reflecțiile pe o sticlă. Deseori mă inspiră mediul rural (o casă bătrânească, o căpiță, o pădure, animalele din gospodăria bunicilor sau o lingură de lemn). De aceea multe lucrări surprind peisaje din locurile natale ale bunicilor, pe care încerc să le fac cunoscute pe un plan mai larg decât cel local (Piatra Dracului-Hida, județul Sălaj, și Viile Drăgășaniului, județul Vâlcea) sau pur și simplu păduri dese ce străbat locurile în care îmi găsesc adeseori inspirația.

Pe de altă parte, mă inspiră oamenii simpli, iar în lucrările mele încerc să redau acea modestie, acea conexiune a oamenilor cu natura. La ultima expoziție, care a avut loc la invitația domnului Florin Piersic, am avut ca sursă de inspirație mediul rural exploatat de om, zonele industriale fiind mărturii ale influenței nefaste a oamenilor. În picturile pe care le realizez încerc să redau emoția oamenilor simpli care, neputincioși, privesc schimbările.

Ce iubești?

Iubesc arta, și nu doar artele vizuale, ci și muzica, poezia, deoarece cred că există o conexiune între ele. Iubesc florile pentru culoarea, mirosul și delicatețea lor, de aceea am realizat mai multe lucrări cu această tematică de-a lungul timpului. Iubesc animalele pentru sinceritatea lor, ele reprezentând o tematică pe care o abordez de fiecare dată când am ocazia, fiecare animal de companie pe care l-am avut a fost desenat sau pictat în tablourile mele.