Președintele ÎCCJ, Cristina Tarcea a avut, miercuri, la ședința de bilanț a Parchetului General, un discurs plin de metafore, vorbind despre visul pe care l-a avut cu impostorul reformator. 

Citeşte şi: Scrisoare cu efect de bumerang la Înalta Curte. 44 de judecători pot fi recuzați. Cine NU a semnat

„Astăzi mă simt confuză şi derutată”

„Am decis să vă împărtășesc un vis. Oricât aş vrea să fac abstracție de realitate şi să mă refugiez în vârful spiritualizat al unui turn de fildeş, simțul practic şi instinctul de conservare mă obligă să observ ce se întâmplă în jurul nostru.

Am constatat cu stupoare că din ce în ce mai insidios se fac simțite în societate un cuvânt şi un fenomen: Impostura.

Am avut un vis în care m-am întâlnit cu un Impostor, se numea Reformatorul, el este cel care știe că nu i s-ar fi cuvenit niciodată bunurile, privilegiile, poziția de care se bucură.

Mă refer la impostura dată în vileag. Cum rareori impostura este dată în vileag, mi se pare mult mai periculoasă impostura veritabilă, nedetectabilă. (..)

În visul meu era Impostorul ticălos, Impostorul care urăște sincer oameni corecți, sunt oglinda în care își văd propria goliciune. El e ticălos şi tu ești ticălos, ca nu se poate altfel.

Ce era Impostorul din visul meu? Cel care lucrează pentru dreptatea lui crezând că dreptatea lui e cea socială.

Ce mai e Impostorul? E cel care, mai presus de orice , crede în libertatea de exprimare. În libertatea lui de exprimare.

Ce mai e Impostorul din visul meu? Cel care întotdeauna poartă asupra sa dubla măsură.

Principiile sunt foarte corecte când corespund interesele lui, dar nu funcționează când e vorba de interesele noastre.

(…)

Să te ferească Dumnezeu să ajungă impostorul într-o poziţie importantă, nimeni, nici tu, nu a făcut niciodată nimic, nu s-a întâmplat nimic până nu a marcat el locul şi timpul. Şi totul începe de atunci, de la momentul el. Impostorul solitar în visul meu nu ar fi fost chiar atât de periculos dacă nu ar fi purtat în el vocaţia impostorului păianjen, acela care îşi ţese din timp pânza de mătase, în care îşi depune cu mare grijă ouăle din care vor ecloza la momentul potrivit figurii identice.

Am vrut să vă împărtăşesc şi dumneavoastră acest vis pentru că se întâmplă uneori ca visele,  chiar şi cele mai urâte, să devină realitate, o realitate dominată de impostură, în care legea,  morala, bunul simţ sunt ele însele o impostură”, a declarat Cristina Tarcea.