Rareori alegerile politice implică o singură problemă. Dar indiferent dacă alegătorii îl susțin pe actualul președinte al SUA sau pe fostul vicepreședinte, o problemă are prioritate – decența. Însă dintre toate cuvintele aplicabile președintelui Donald Trump, bunul-simț nu este pe listă.
- Raed Arafat, pus sub acuzare pentru contrabandă
- Cristian Pîrvulescu propune un prim-ministru cu profil neutru / independent sau „un guvern cu un grad ridicat de independență politică”
- Bolojan: Vom iniția discuții cu USR, UDMR și grupul minorităților, pentru a clarifica prin ce formulă ar putea funcționa un guvern minoritar
- Era Tim Cook se încheie. Apple va avea un nou CEO din toamnă
- Raed Arafat chemat la Parchetul Militar
Indiferent de ce cred americanii despre Joe Biden, acesta este un om cu totul decent. Chiar și fostul secretar al Apărării, Robert Gates, care a scris în cartea sa că fiecare decizie de politică externă luată de Biden a fost greșită, a continuat ulterior să laude caracterul fostului vicepreședinte american.
Nu același lucru se poate spune și despre actualul președinte al Statelor Unite. În prima sa campanie, Trump a batjocorit părinții militarilor morți pe front, persoanele cu dizabilități, imigranții și femeile.
La începutul acestei luni, mai precis pe 3 septembrie, Jeffrey Goldberg, redactorul-șef al revistei The Atlantic, l-a acuzat pe Trump că a numit eroii americani de război „ratați și fraieri”.
Patru persoane anonime au susținut că au fost prezente când președintele a făcut acele afirmații, precum și alte declarații disprețuitoare despre militarii care și-au pierdut viața în război. Inclusiv reporterii de la Fox News, canalul de televiziune prietenos cu Trump, au confirmat baza poveștii din alte surse.
Mulți dintre susținătorii președintelui au ignorat sau au respins ultimele sale declarații, considerându-le fake news. Dar și în politică, la fel ca în baseball, trei lovituri ar trebui să fie suficiente pentru a da un batter afară.
Prima lovitură o reprezintă comentariile lui Trump asupra regretatului senator John McCain, președintele afirmând că nu-i plac oamenii capturați în război.
A doua lovitură a fost refuzul repetat al lui Trump de a pune presiuni asupra președintelui Vladimir Putin în legătură cu rapoartele de informații, potrivit cărora Moscova plătea recompense talibanilor afgani pentru uciderea americanilor. Acest raport încă nu a fost confirmat sau infirmat de înalții oficiali.
Picătura care a umplut paharul a fost cea mai recentă acuzație la adresa președintelui, conform căreia Trump a calomniat americanii uciși pe front și i-a caracterizat drept „ratați și fraieri”. Acuzațiile, care au fost puternic negate de președinte și Casa Albă, s-au referit la o vizită din 2018 în Franța, când Trump a refuzat să-și aducă omagiul la un cimitir care a onorat pușcașii marini uciși în faimoasa bătălie din Primul Război Mondial din Pădurea Belleau.
Din păcate, niciuna dintre aceste surse anonime nu și-a dezvăluit identitatea pentru a oferi poveștii credibilitatea completă de care are nevoie. Dovezile care susțin articolul publicat în the Atlantic au rămas circumstanțiale.
Trump a folosit în trecut mai multe insulte rasiale. El a avut un comportament grosolan și a inventat povești false, cum ar fi zvonul că președintele Barack Obama s-a născut în Kenya. Washington Post a numărat aproape 25.000 de cazuri în care președintele a făcut declarații false, greșite și alte erori de la preluarea mandatului.
Politica nu trebuie să fie corectă. Dacă Obama ar fi fost acuzat că a numit americanii uciși în misiune „ratați și fraieri”, republicanii ar fi mers la baricade, așa cum au făcut-o în timpul audierilor din cazul Benghazi, învinuind-o în mod eronat pe Hillary Clinton pentru moartea ambasadorului american în Libia, Chris Stevens, ucis de teroriști. Dar Trump a rezistat acestei furtuni.
În timpul audierilor senatorului Joe McCarthy, Roy Cohn a fost consilierul lui McCarthy și a continuat să fie mentorul tânărului Trump. Joseph Welch, reprezentând armata, i-a distrus pe McCarthy și Cohn întrebându-l pe senator: „Nu aveți niciun simț al decenței, domnule?”
Această întrebare se aplică astăzi: „Domnule președinte, nu aveți niciun simț al decenței?”













































