ÎPS Patriarhul Daniel a transmis la slujba din Dealul Mitropoliei un subtil mesaj guvernanților, care fie vor să închidă bisericile, fie avertizează că nașterea Mântuitorului nu poate fi sărbătorită nici măcar în familie.
- Acordul Mercosur a intrat în vigoare
- Bolojan: Pensia specială nu va mai putea fi cumulată cu salariul în sectorul public. CSM arată că proiectul adoptat de Guvern e neconstituțional
- Topul libertății presei: România, locul 49 mondial. Ce state africane o depășesc
- Q Magazine face-to-face with Alexandru Balan. Pawn. Spy. Traitor.
- Din fabrica Philip Morris România de la Otopeni spre 54 de țări, pe 5 continente
Patriarhul a povestit cum au sfârșit autoritățile comuniste care au interzis, în 1989, pelerinajul de Sf. Dumitru.
De asemenea, Daniel a transmis pelerinilor că nu trebuie să lase păcăliți și că Dumnezeu nu „se lasă batjocorit”.
„În toamna anului 1989, cu ocazia hramului Sfântului Dimitrie cel Nou, autoritățile comuniste au interzis închinarea la sfintele moaște. În clădirea de alături, unde era sediul Marii Adunări Naționale, patriarhul Teoctist, vrednic de pomenire, a fost obligat să transfere racla de pe Dealul Mitropoliei, de la Catedrală. Dar nu a dus-o prea departe.
Această umilire a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou a fost răsplătită în sensul că peste câteva luni regimul comunist a căzut, iar în clădirea de alături, la Palatul Patriarhiei, a fost înființat centru de radio al Patriarhiei, care transmite slujbele spre bucuria oamenilor din țară și din diaspora.
Prin aceasta vedem că Dumnezeu nu se lasă batjocorit! Fraților, nu vă lăsați păcăliți, Dumnezeu nu se lasă batjocorit, iar dreptatea Sa se arată atunci când el dorește îndreptarea oamenilor”, a spus ÎPS Daniel.
Preafericirea Sa a evidențiat faptul că deși în timpul vieții a fost necunoscut, după moarte, Sfântul Dimitrie a fost foarte cinstit pentru că a ajutat mulțime de oameni prin minunile sale.
Moaștele sfântului au fost aduse în țara noastră în timpul Războiului ruso-turc, în 1774.

„De atunci și până acum, moaștele sale au fost pavăză, scut, izvor de bucurie și de pace, de mângâiere și de binecuvântare pentru locuitorii orașului și pentru toți cei care au venit să-l cinstească aici. (…)
Minunile sale erau izvorâte din iubire milostivă față de oamenii aflați în suferință. De pildă, în anul 1814, în vremea domnitorului Ioan-Vodă Caragea orașul București a fost cuprins de o puternică epidemie de ciumă. Atunci, moaștele sfântului au fost scoase din biserică, a fost înconjurat orașul cu aceste moaște și, începând din acea zi, ciuma a încetat să mai facă victime.
În anul 1827, în vremea domnitorului Grigorie Ghica al 4-lea a fost o secetă îndelungată și foametea amenința orașul și împrejurimile. Lipsiți de orice ajutor, oamenii au nădăjduit iarăși în rugăciunile Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. Racla sa a fost scoasă în procesiune și, ca urmare, Dumnezeu a dăruit ploaie din belșug.
În 1831, orașul București a rămas aproape pustiu din cauza molimei, sau epidemiei de holeră. În 15 septembrie 1831, de asemenea, moaștele au fost scoase la Câmpia Filaret – Parcul Carol de astăzi, unde Generalul Pavel Kiseleff (…) a organizat o mare procesiune religioasă. Sfântul a fost purtat de clerici pe această câmpie Filaret, astfel încât, prin rugăciunile adresate lui, numărul morților, care până atunci atingea un total de 160 pe zi, a scăzut repede, în cele din urmă încetând molima”, a rostit Patriarhul României.












































