Q Magazine, 10 august: De ce Donald Trump nu mai poate pierde alegerile din noiembrie

După tentativa de asasinat din iulie asupra candidatului republican Donald Trump, Q Magazine a publicat, în ediția din august a revistei, un material semnat de analistul economic Petrișor Peiu, intitulat „De ce Donald Trump nu mai poate pierde alegerile din noiembrie”. Petrișor Peiu argumenta, potrivit datelor de acum trei luni, de ce nu ar mai fi trebuit să existe nicio îndoială referitoare la realegerea lui Trump.

• Coaliția condusă de euroscepticul Rumen Radev câștigă zdrobitor alegerile din Bulgaria
• Khaled Hassan: Încercând să ștergem o identitate masculină mândră și sănătoasă, nu am eliberat societatea, ci am distrus-o
• „Legături primejdioase”: Axa Călin Georgescu-Simion-PSD
• Deschisă, închisă, redeschisă, iar închisă… și bombardată
• Dinescu, această pasăre Phoenix care va renaște din cenușa casei sale

Petrișor Peiu arăta că „Trump nu este urât de americanul de rând, ci mai degrabă de politicienii din Washington, de funcționarii publici și de actorii de la Hollywood”. Astfel, analiza arăta că agenda lui Trump era cea mai apropiată de cea a alegătorului de rând.

Reluăm articolul analistului Petrișor Peiu pentru a reaminti cum și de ce Donald Trump a fost creditat de americani la aceste alegeri, considerate pe drept cuvânt, istorice.

De ce Donald Trump nu mai poate pierde alegerile din noiembrie

Înainte de a se trage asupra sa, Trump era deja în avantaj față de Biden. Datorită unui simplu fapt: agenda sa politică corespunde mai bine agendei cetățeanului.

Trump conducea oricum în sondaje

Înainte de tentativa de asasinare asupra lui Trump din 13 iulie, acesta conducea deja în sondajele naționale privind votul popular cu un avans de două procente.

Iar în primul sondaj făcut după 13 iulie, chiar în weekend-ul 13-14 iulie, efectuat de 3W Insights, finanțat de instituția democrată Welcome PAC, avansul lui Trump față de Biden a ajuns deja la 4 puncte procentuale.

Votul popular nu dă neapărat și imaginea votului electorilor care vor fi, de fapt, desemnați la alegerile din noiembrie, pentru că repartizarea acestora pe state (cu populație diferită) poate să conducă la o majoritate de minim 270 de electori diferită de majoritatea din votul popular, pentru că unele state acordă câștigătorului votului popular toți electorii statali.  

De exemplu, la alegerile din 2016, democrata Hillary Clinton a obținut 48% din votul popular, iar Donald Trump doar 46% din acesta. La votul electoral (adică al electorilor aleși prin votul popular), Trump a câștigat detașat cu 304 electori în fața celor 227 de electori obținuți de Clinton.

Pentru că, de regulă, votul popular depinde în mod esențial de reprezentarea statelor dens populate, democrații sunt avantajați aici, datorită unui „truc” cât se poate de simplu: primarii și guvernatorii democrați permit votul cât mai multor oameni, chiar dacă aceștia nu sunt cetățeni ai SUA. Dar la votul electoral, sistemul nu mai poate fi „păcălit”.

Deja câștigător?

Ei bine, niște alegeri în care candidatul republican deține majoritatea votului popular vor conduce la un vot electoral și mai clar în favoarea acestuia. Nu prea mai există, deci, nicio îndoială cu privire la soarta alegerilor din noiembrie.

În plus, tentativa de asasinat din 13 iulie îi va crește, fără putință de tăgadă, numărul alegătorilor lui Trump. Practic, comportamentul confuz al actualului președinte, Joe Biden, l-a adus pe Donald Trump în postura de favorit clar pentru noiembrie, iar valul de simpatie la adresa republicanului va exploda după atentatul asupra sa.

Ultima tentativă de asasinat asupra unui președinte american în funcție s-a consumat pe 30 martie 1981, atunci când John Hinckley Jr. a tras șase gloanțe asupra proaspăt instalatului președinte Ronald Reagan, la ieșirea dintr-un hotel din  Washington DC.

Reagan a fost aproape mort dar, după 12 zile în spital, el și-a revenit și și-a reluat activitatea. După două săptămâni de la tentativa de asasinare a sa, Reagan ajunsese la un grad de aprobare de peste 60% printre americani, după o creștere cu 22 de puncte procentuale față de situația de dinainte de 30 martie. Pe aceasta se bazează cei care spun că avansul lui Trump la alegeri va crește ca urmare a valului de simpatie generat de atentatul din 13 iulie.

Sunt, totuși, unii comentatori care spun că situațiile nu sunt similare, în sensul în care Reagan era deja președinte în funcție, iar pe atunci societatea americană nu era atât de „tribalizată” ca acum, când polarizarea pentru/contra Trump este extrem de ridicată.

Să nu uităm esențialul alegerilor din 5 noiembrie: americanii vor trebui să aleagă un nou președinte, dar și toți cei 435 de membri ai Congresului și 34 din cei 100 de senatori. Alegerile sunt, cum ar spune românii, comasate. Numai că alegătorul american este obișnuit de sute de ani cu alegeri „comasate”, astfel încât el știe foarte bine să distingă între votul acordat candidaților la Senat sau Congres și votul acordat candidaților la președinție. El știe foarte bine că puterea executivă în America aparține exclusiv președintelui și că acesta va conduce, practic, cea mai puternică și mai influentă țară a lumii pentru următorii patru ani. Este, așadar, un vot clar pentru o personalitate sau alta, nicidecum un vot „politic”, de partid.

Un alegător democrat nu va vota în veci un candidat democrat care nu îl reprezintă, indiferent cât de rău i se va părea contracandidatul republican. Mai bine nu se duce la vot.

Este cu adevărat polarizată societatea americană?

Este cazul, aici, să facem o distincție importantă: polarizarea din jurul lui Trump nu este o polarizare organică la nivelul societății, ci ea vine mai degrabă din mediul politic și cel al elitelor. Trump nu este urât de americanul de rând, ci mai degrabă de politicienii din Washington, de funcționarii publici și de actorii de la Hollywood. John Doe este mai interesat de ceea ce spune Trump, nu de cine este Trump.

Cei care se tot lamentează cu privire la personalitatea lui Trump sunt mai degrabă Robert de Niro și Meryl Streep, oameni care au jucat în atât de multe filme încât au ajuns să se identifice cu personajele întruchipate.

Dacă este să ne uităm cu mare atenție la mandatul celui de-al 45-lea președinte american, Donald Trump, acesta nu a ieșit cu nimic în evidență în raport cu marile linii ale politicii americane: NATO nu a fost defel desființată, ci s-a impus o creștere a contribuțiilor naționale, America nu s-a apropiat cu niciun centimetru în plus de Rusia sau China, iar creșterea economică și expansiunea firmelor americane s-au desfășurat chiar în ritmuri destul de alerte.

Nici măcar ruperea sistemului de globalizare nu a fost inițiată de Trump, ci era un fapt probat cu cifre încă de la începutul anilor 2000. Marele reproș pe care mulți i l-au adus a fost construirea unui zid la granița cu Mexicul, dar zidul pe care Trump l-a construit la granița sudică a țării era deja început din mandatele predecesorilor săi. Deci de ce ar fi americanul de rând polarizat cu privire la Trump? Doar pentru că așa spun vedetele de la Hollywood și fata lui Dick Cheney? Hai să fim serioși!

Agenda alegătorilor americani

Temele majore care vor decide președintele pe 5 noiembrie sunt, pentru alegătorii de rând, imigrația și economia, teme unde Trump este creditat ca fiind mult mai priceput.

Pentru a fi cât se poate de clar: americanii au prioritățile lor, care nu nicio legătură cu cele ale comentatorilor TV, ale actorilor de la Hollywood sau ale aroganților funcționari din Washington.

Aceste priorități sunt următoarele: 73% sunt preocupați de întărirea economiei, 63% de lupta împotriva terorismului, 62% de reducerea rolului banilor în politică, 60% de reducerea costurilor cu asistența medicală, 60% de îmbunătățirea educației, tot 60% de asigurarea securității sociale, 58% de reducerea infracționalității, 57% de controlul imigrației, 57% de reducerea posibilității de a găsi droguri ilegale, 54% de reducerea deficitului bugetar și 52% de îmbunătățirea modului de manifestare al politicii. Și punct. Astea sunt prioritățile majorității americanilor.

Restul subiectelor sunt preocupante doar pentru o minoritate dintre alegători: doar 40% vor întărirea capacității militare, doar 36% sunt preocupați de „schimbările climatice” și doar 32% de subiectele rasiale.

Ei bine, pentru toate prioritățile votantului american, Trump pare a fi cel mai potrivit să conducă țara, mai ales dacă ne referim la aspectele economice și la controlul imigrației. Doar nu o crede cineva că unul care îl confundă pe Zelenski cu Putin și pe Trump cu Kamala Harris ar putea să controleze în mod eficient imigrația sau să declanșeze și să urmărească vreun obiectiv economic?

Economia îl iubește pe Trump

De altfel, piețele financiare reacționează deja la prima dezbatere televizată dintre cei doi candidați la președinție: de exemplu diferențele dintre randamentele obligațiunilor  pe 2 ani și pe 10 ani au scăzut la -27 puncte de bază, jumătate din cât erau acum trei săptămâni. De ce? Simplu: pentru că un al doilea mandat Trump, acum extrem de probabil, va aduce probabil prelungirea perioadei de reducere a impozitelor pe profit și pe venit, care expiră anul viitor.

Mai mult, un nou mandat al republicanului va readuce pe agendă de-reglementarea economiei, o apărare mai fermă a intereselor comerciale americane și va conduce la de-prioritizarea controversatei politici de combatere a așa-ziselor „schimbări climatice”.

De altfel, optimismul conducătorilor de top ai marilor corporații (CEO), al consumatorilor și al micilor antreprenori crește în mod susținut în anticiparea unei victorii republicane în noiembrie, ceea ce se întâmplă cu regularitate în ultimii 20 de ani atunci când Grand Old Party (GOP) este pe valul electoral.

Pentru a înțelege atmosfera din Statele Unite, ajunge să notăm că indicele bursier Dow Jones se află la maximul istoric, depășind pragul de 40 000 puncte, iar S&P 500 a atins și el maximul istoric, depășind nivelul 5600 de puncte. Iar luni, 15 iulie, prima zi de lucru după tentativa de asasinat, indicele Dow Jones a urcat cu 172 de puncte (peste 0,4%) față de recordul de vineri, iar S&P 500 cu încă 13 puncte (aproape 0,25%) peste recordul de vineri. Toate acestea sunt semne ale optimismului generat în mediul de afaceri de poziționarea fruntașă a lui Trump în fața lui Biden.

Ce platformă are candidatul republican

Deși cel de-al 45-lea președinte nu a renunțat la niciuna dintre temele sale favorite prin platforma politică pe care o expune electoratului, tonul său a devenit mult mai puțin agresiv iar atitudinea sa este mai degrabă moderată, încercând o schimbare de stil care să convingă o parte mai substanțială a electoratului.

Marile sale promisiuni rămân, însă, aceleași ca în mandatul 2016-2020: în primul rând creșterea puterii prezidențiale în executiv, dorind să aducă sub directa sa coordonare două organisme importante : Comisia Federală pentru Comunicații (Federal Communications Commission) și Comisia Federală pentru Comerț (Federal Trade Commission), dar și să reducă independența excesivă a funcționarilor din anumite agenții federale. Cu alte cuvinte, Trump cere un control al politicului ales de popor asupra unor agenții care par că au o agendă proprie, nesupusă aprobării populare vreodată.

De asemenea, miliardarul republican promite o reinstaurare a ordinii și legalității, confirmând un obiectiv central din scăderea ratei infracționalității. Mai promite și o limitare drastică a imigranților, inclusiv prin expulzarea celor care nu pot proba cu acte dreptul de a se afla pe teritoriul american.

Trump are în plan și o reciprocitate a politicilor comerciale, inclusiv o taxare uniformă cu 10% a tuturor importurilor, dar și acțiuni mai hotărâte precum taxe de import de 100% pentru automobilele care nu sunt fabricate în SUA.

Oponenții săi îl acuză că va provoca un război comercial cu China, acuzație mai veche (din 2017), dar neprobată, atât timp cât Trump a demonstrat că poate negocia direct cu președintele Xi și poate obține ceea ce își dorește.

Pe de altă parte, cum este astăzi starea comerțului sino-american, dacă nu un război comercial pe toate fronturile? 

Candidatul republican la alegerile prezidențiale din 5 noiembrie, promite clar o reducere a impozitelor, susținând, exact ca acum 8 ani, că aceasta va aduce o creștere a numărului locurilor de muncă, ceea ce s-a și întâmplat, de altfel. De asemenea, dorește revenirea la politica de de-reglementare, care să limiteze intervenția birocraților asupra economiei, dar și revenirea la refrenul său favorit : „drill, baby, drill!” , un îndemn la exploatarea resurselor fosile, care să înlocuiască actuala politică de reducere a resurselor exploatate.

Deși nu este printre prioritățile americanului de rând, Trump a promis și încheierea războiului din Ucraina sau, mai precis, a anunțat că are un plan în acest sens și că îl va aplica chiar din perioada de tranziție, cuprinsă între 5 noiembrie și inaugurarea noului mandat, din ianuarie 2025. S-a speculat foarte mult pe această temă și subiectul în sine conține multe controverse, dar este exclus ca promisiunea magnatului să nu aibă la bază un plan extrem de concret și pragmatic.

De altfel, oricâte i s-ar reproșa, nu există angajamente concrete pe care Donald Trump să și le fi luat și să nu le fi pus în practică, mai ales în relațiile internaționale. În plus, poate ar fi bine de amintit că politica sa de evitare a conflictelor militare în paralel cu fermitatea față de parteneri sau adversari a fost destul de eficientă, America neintrând în niciun război în timpul mandatului său și nepierzând niciun dosar important internațional, de la renegocierea acordului comercial cu Canada și Mexic și renegocierea contribuțiilor europene la finanțarea efortului occidental în domeniul militar (NATO) și până la ținerea la distanță a amenințărilor belicosului lider nord-coreean.

Concluziile acestor prime evaluări după atentatul la viața candidatului republican sunt pe trei planuri:

• Detașarea în câștigător a lui Trump a început de dinaintea atentatului;
• Agenda publicului american a determinat această detașare, în cea mai mare parte;
• Atentatul nu va face decât să accentueze distanța dintre cei doi candidați la votul popular, în favoarea republicanului.

Dar, așa cum se spune, vom trăi și vom vedea dacă toate aceste tendințe vizibile azi se vor confirma și în 5 noiembrie.