A murit actorul Ion Caramitru

Actorul Ion Caramitru, director al Teatrului Național, fost ministru al Culturii, s-a stins din viață cu puțin timp în urmă.

• Acordul Mercosur a intrat în vigoare
• Bolojan: Pensia specială nu va mai putea fi cumulată cu salariul în sectorul public. CSM arată că proiectul adoptat de Guvern e neconstituțional
• Topul libertății presei: România, locul 49 mondial. Ce state africane o depășesc
• Q Magazine face-to-face with Alexandru Balan. Pawn. Spy. Traitor.
• Din fabrica Philip Morris România de la Otopeni spre 54 de țări, pe 5 continente

Ion Caramitru, căruia prietenii îi spuneau Pino, a decedat la Spitalul Elias, la vârsta de 79 de ani.

Iubitor de Eminescu, iubitor de teatru, Caramitru a interpretat o mulțime de roluri sub bagheta marilor regizori români. Și-a început cariera cu un an înainte de absolvirea Institutului de Teatru cu rolul titular din „Hamlet” de William Shakespeare, pe scena Teatrului Bulandra. A fost, poate, rolul care i-a creionat traseul artistic. La 22 de ani după acest debut, juca din nou Hamlet, din nou pe scena Teatrului Bulandra, sub bagheta marelui regizor Alexandru Tocilescu.

A fost Hamlet, Cezar, Pericle sau Romeo, Creon sau Lelio, Cotrone sau Pașa din Vidin. Sigur, lista nu este completă, însă e greu să cuprinzi în astfel de momente o viață de om.

Nu numai teatrul l-a slujit, ci și filmul. Cine nu și-l aduce aminte în Ștefan Luchian? Cine nu-și amintește de Ștefan Gheorghidiu în „Oglinzi paralele”? Sau dirigintele carismatic din „Liceenii” și „Extemporal la dirigenție”?

În 1990, odată cu constituirea Uniunii Teatrale Române — UNITER, Consiliul de conducere al acesteia l-a ales ca președinte pe Ion Caramitru. Gala UNITER, prezentată în fiecare an de Caramitru, este unul dintre cele mai importante evenimente culturale din România.

Dumnezeu să-l odihnească!”

La începutul anului 2020, imediat după declanșarea pandemiei de COVID-19, într-un interviu pentru Q Magazine, Caramitru declara: „Ceea ce trăim în acest moment este o premieră în viaţa noastră. Şi cei mai bătrâni decât mine nu au apucat aşa ceva decât în timpul războiului, când au fost epidemii teribile, născute din neputinţa igienei. Ştim doar din istorie despre marile tragedii, că e vorba de ciumă, că e vorba de lepră. Această pandemie afectează întregul mapamond. Este un pericol uriaş.

Omul, în afara faptului că este un animal inteligent, este şi o trestie gânditoare, cum spune poetul. El trebuie să îşi asume mental toate amănuntele acestui efort comun de supravieţuire. Din fericire, în România nu avem niciun caz mortal. Măsurile care se iau sunt absolut fireşti.

Sunt multe lucruri care se vor pierde pe traseul acestor săptămâni sau chiar luni, care vor afecta viaţa diurnă şi a fiecăruia dintre noi. Eu sunt convins că vom trece peste această mare încercare. Ştiinţa secolului XXI va produce în mod categoric şi vaccinul pentru această maladie. Până atunci, pierderile trebuie să fie minime şi atenţia publică maximă.

Să ne aducem aminte de evenimentele dramatice recente, fie că e vorba de marile inundaţii, fie că e vorba de cutremurul din ’77 sau de Revoluţia din ’89. Oamenii atunci s-au regăsit, şi-au dat seama că trăiesc pe aceeaşi planetă, pe aceeaşi bucăţică de pământ, că respiră acelaşi aer, că au aceleaşi idealuri, că au nevoie de libertate, de recunoaşterea talentului lor, că au nevoie de sprijinul colegilor, al oamenilor. Asemenea situaţii duc către soluţiile necesare, care ţin de solidaritatea umană.”