A murit George Motoi. Actorul avea 79 de ani

Potrivit apropiaţilor, în ultimii ani de viaţă îndrăgitul actor s-a luptat cu o boală nemiloasă.

Până să se pensioneze, George Motoi a fost actor la Teatrul Naţional Bucuresti şi a jucat în mai multe filme alături de actori precum Florin Piersic, Gheorghe Dinică sau Sebastian Papaiani.

“Tatăl meu şi-a trăit viaţa cu discreţie şi demnitate, preţuind fiecare clipă frumoasă şi învăţând din greşeli, cu bucurie şi fără regrete. La fel a ales să părăsească această lume, discret şi demn. M-a rugat să-i promit că voi păstra discreţia asupra bolii şi asupra trecerii lui în nefiinţă. Am de gând să-mi respect această promisiune şi vă rog şi pe voi să mă ajutaţi să fac acest lucru. Drum bun, tată, spre ceruri! Drum bun, George Motoi, spre ceruri!, Raluca”, se arată în mesajul de pe pagina de Facebook a artistului, postat de fiica acestuia.

George Motoi va fi înmormântat vineri, la cimitirul Sfânta Vineri din Bucureşti, se arată pe site-ul Teatrului Naţional din Bucureşti, unde artistul a jucat mulţi ani. Trupul său neînsufleţit va fi depus joi la capela Cimitirului Sfânta Vineri, pentru ca cei care l-au cunoscut şi apreciat să îi poată aduce un ultim omagiu.

Născut pe 22 ianuarie 1936, la Arman, în Bulgaria, George Motoi a avut o carieră bogată în teatru şi film.

În 1958 a absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică București, iar apoi a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, instituţie ale cărei baze le-a pus alături de colegii săi de generaţie.

După o perioadă petrecută la Teatrul din Bacău şi la Teatrul Naţional din Cluj, George Motoi devine unul dintre actorii importanţi din ţară.

În film a avut o colaborare constantă cu regizoarea Malvina Urșianu, potrivit wikipedia.org.

Printre filmele în care a jucat se numără “Întoarcerea lui Magellan” (1974), “Trecătoarele iubiri” (1974), “Frații Jderi (1974), “Un august în flăcări” (1975), “Marele singuratic” (1977), “Buzduganul cu trei peceți” (1975), “Trandafirul galben” (1982), “Masca de argint” (1985), “Colierul de turcoaze” (1986), “Chira Chiralina” (1992), “Terente – regele bălților” (1992).

Vladimir Găitan:

“Am făcut un film («Întoarcerea lui Magellan», 1974, n.r.). Nu am o relaţie de foarte mare apropiere, dar l-am preţuit foarte mult. (…) Îmi pare foarte rău, nu pot să vă spun decât că regret şi că constat că ne rărim tot mai mult şi lucrul acesta mă doare, pentru că, din păcate, nu se înlocuieşte cu nimic golul lăsat de aceşti oameni. Sigur, sunt un pic subiectiv, pentru că, într-un fel, urmăm şi noi. Îmi pare rău. Dumnezeu să-l odihnească”.

Mircea Diaconu:

“Îmi pare tare, tare rău. Îmi vin în minte momente, clipe, înşirate pe zeci de ani în care am vorbit, am muncit, am trăit împreună. Pe lângă tot ce ştim şi lumea a văzut la el, adaug şi eu, a fost un om de o calitate ireproşabilă”