A murit scriitorul Augustin Buzura

Scriitorul Augustin Buzura, unul dintre cei mai importanți autori români, de mare succes în anii ’80, a murit la vârsta de 78 de ani.

Augustin Buzura s-a născut pe 22 septembrie 1938, în comuna Berința din județul Maramureș.A urmat liceul la Baia Mare și a absolvit Facultatea de Medicină Generală din Cluj-Napoca (1964), cu specializare în psihiatrie. A abandonat această profesie, dedicându-se scrisului.

A fost redactor, secretar general de redacție, redactor-șef al revistei “Tribuna” din Cluj, la care a debutat în 1960.A debutat cu povestiri- ”Capul Bunei Speranțe” (1963). După încă o culegere de povestiri și nuvele (”De ce zboară vulturul?”, 1966) se dedică în exclusivitate romanului, dobândind o rapidă și largă cunoaștere din partea criticii și a publicului.

Augustin Buzura a tradus din literatura germană, maghiară, franceză, spaniolă, poloneză, rusă, chineză, slovenă. A publicat articole, eseuri, interviuri, note în reviste de literatură și cultură din țară și străinătate. A scris și scenarii de film.

Avea doi copii, AnaMaria, căsătorită cu ambasadorul român la Washington, George Maior, și Andrian, căsătorit cu scriitoarea Daniela Zeca Buzura.

Era membru titular al Academiei Române din martie 1992.

A fost primul președinte al Institutului Cultural Român și a înființat Fundația Culturală Română.

Acestea sunt, succint, datele biografice ale unui scriitor care a marcat literatura română prin profunzimea analizei psihologice a eroilor săi, prin desăvârșirea detaliului care transpune viața interioară a intelectualului care caută normalitatea într-o societate cenzurată, precum comunismul.

În dihotomia postdecembristă, în care oamenii de cultură s-au împărțit în susținători ai diferitelor tabere politice, Augustin Buzura a scris mai puțină literatură. A mărturisit, în ”Tentația risipirii”, volum de publicistică apărut în 2003, despre cât de afectat a fost de criticile la adresa sa din perioada apropierii de Ion Iliescu. Buzura și-a recuperat presitigiul de mare scriitor după 89, când i s-a republicat opera, criticii literari restituindu-i anvergura de prozator uriaș, cel care i-a dat conflictului interior un drum unic în literatura română.

Tot o dată biografică poate fi considerată și publicarea, de către Augustin Buzura, a unei părți din dosarul său de urmărit al Poliției politice, în vremea comunismului, când avea nu mai puțini de 54 de informatori ai Securității puși pe urmele sale.

La o re-lectură a romanelor sale, criticul Alex Ștefănescu îl numește pe Augustin Buzura ”autorul conștiință al epocii sale”.  ”Orgolii”, ”Fețele tăcerii”, ”Refugii” sau ”Drumul cenușii”, ”Raport asupra singurătății’‘ se înscriu în galeria marilor, cuprinzătoarelor volume care se pot constitui oricând în efigii ale timpului pe care îl descriu.

În 1994, romanul ”Refugii” i-a fost tradus în limba engleză și a apărut la New York, la editura Columbia University Press. Discursul pe care l-a ținut atunci Augustin Buzura, poate fi considerat un credo al întregii sale opere, discurs care a impresionat la vremea respectivă presa de peste Ocean.

“Romanul meu încearcă să spună câte ceva despre dragoste, viaţă, moarte şi, în special, despre moartea spiritului, în cea mai bolnavă dintre lumi. O lume ale cărei aberaţii şi urmări încă nădăjduim să le înlăturăm. Cred că acest lucru reprezintă una din obligaţiile noastre ca simpli cetăţeni. Deşi destinul a trasat prompt frontiere apropiate şi concrete cu cel mai zbuciumat şi mai nesătul imperiu, noi am fost cei care am trasat frontierele spirituale – şi acestea pot fi doar de partea celei mai mari puteri intelectuale şi morale a timpurilor noastre – Statele Unite ale Americii.

Ceea ce ne-a mai rămas, din punct de vedere al scrisului, este să continuăm să dorim imposibilul, să căutăm noul, inexprimabilul, ceea ce nu a fost încă spus despre viaţă şi să fim vigilenţi, astfel încât libertatea şi demnitatea să nu fie din nou puse în pericol, deoarece, aşa cum ne avertiza Camus, germenii ciumei nu mor, ci continuă să stea la pândă.”  Augustin Buzura

Eugen Simion a evocat personalitatea celui dispărut „Buzura a făcut să nu fie sub comunism o Siberie a spiritului. Romanele lui Buzura au fost citite, căutate, reeditate, consultate în zeci de mii de exemplare pentru că oamenii vedeau acolo că el încearcă să spună adevărul. Un prozator în linia lui Slavici şi Rebreanu. Nu avea o frază strălucitoare, uşoară. Era greoaie, dar gravă, nu zbura deasupra frazelor limbajul lui, ci căuta ceva în interiorul lucrurilor. Pierderea lui e uriaşă pentru literatura noastră”, a spus Eugen Simion, la Antena 3.

Și Ion Iliescu, președintele care l-a numit pe Augustin Buzura primul director al Institutului Cultural Român, l-a evocat, la rându-i, pe Buzura. Îi incredințase scriitorului promovara literaturii și a culturii române în lume.

”Am aflat cu mare durere vestea încetării din viață a lui Augustin Buzura. Scriitor unanim apreciat care s-a afirmat de la început prin valoarea scrierilor sale. Am avut privilegiul de a-l cunoaște îndeaproape și de a-l aprecia pentru calitățile sale umane. Om de mare discreție și modestie. Și un bun prieten. Eu, și la propunerea lui, l-am desemnat ca primul președinte al ICR, unde s-a și afirmat prin calitățile sale. El a fost cel care a lansat această instituție. Îi voi păstra întotdeauna o amintire caldă”, a spus Ion Iliescu, la Antena 3.