Atentatul din Orlando a crescut spectaculos acțiunile producătorilor de armament

Prețul acțiunilor producătorilor americani de armament a înregistrat o creștere de 10% pe data de 13 iunie, în prima zi de tranziție după sângerosul atac terorist din Orlando, Florida, din clubul Pulse.

 Prin abordarea metodei reducționiste, aș vrea să scot în evidență faptul că acest tip de acțiune reprezintă una dintre multele ocazii când se poate obține un beneficiu material  însemnat de pe urma pierderii de vieți omenești. Războiul împotriva terorismului aduce câștiguri de miliarde pe ambele fronturi, în fond fiind  vorba  de o luptă pentru bani și putere.

În seara zilei de 12 iunie, Omar Mateen, american de origine afgană, a intrat  într-un club de noapte gay din Orlando și a împușcat mortal  50 de oameni. Este considerat a fi cel mai sângeros atac armat din istoria Statelor Unite și cel mai grav act terorist produs pe pământ american după cel din 11 septembrie, 2001.

Acest episod a lăsat răni adânci în rândul familiilor victimelor, a comunității LGBT, a societății americane și nu numai.

Terorismul reprezintă o amenințare la adresa întregii lumi, nu doar a Occidentului. Este vorba de încercări sistematice  încununate cu succes de a aduce daune ireversibile moralului național. În încercarea de a asigura securitatea națională, producția și vânzarea de armament este  justificată. Se produce o reacție în lanț care în cele din urmă crează o cerere pentru industria de arme și muniție, care adesea depășește cererea propriu zisă și astfel se ajunge la încasări suplimentare.

Există acum o nouă tendință de a compara bilanțul victimelor din zonele de război cu cel al victimelor evenimentelor din Occident. Un incident de acest gen este evident  cu mult mai scandalos pentru publicul larg cu cât are loc într-o țară liberă, democrată, în condiții de pace, și nu într-o zonă de conflict, de unde și atenția mediatică. Demonstrează eficiența terifiantă a grupărilor extremiste în radicalizarea oamenilor de pretutindeni, dându-le un sens vieții, antrenându-i într-o luptă care nu le aparține și de pe urma căreia nu au nimic de câștigat, chit că fac parte sau nu dintr-o anumită rețea. Sunt oameni care stau drept dovadă a eșecului de integrare a lor într-un mediu pe care îl privesc cu rețineri, de adaptare la valorile promovate de societatea occidentală.

 Demonstrează eficiența terifiantă a grupărilor extremiste în radicalizarea oamenilor de pretutindeni, dându-le un sens vieții, antrenându-i într-o luptă care nu le aparține și de pe urma căreia nu au nimic de câștigat, chit că fac parte sau nu dintr-o anumită rețea.

Luând deoparte cazul Orlando, este foarte important a se stabili profilul atacatorului. După săvârșirea faptei, acesta sună la 911 și jură credință grupării autointitulate Stat Islamic, cu care, în urma primelor cercetări,  s-a stabilit că nu ar fi avut nicio legătură. În trecut s-a declarat membru al Hezbollah, situat la un pol total opus SI în conflictul confesional. Se crede că s-a inspirat singur, de pe internet. E simplu, trăind în era informației, disponibilă tuturor. Problema este că nu toți oamenii au o capacitate de a face  selecția potrivită, mai ales atunci când mass-media impune șocul și panica, contribuind astfel la ignoranța publicului și la menținerea fricii, care dacă nu ar fi alimentată s-ar dizolva de la sine.

Este nevoie de o anumită bază educațională pentru a extrage ceea ce este necesar și benefic. Comentând incidentul, președintele Obama îl caracterizează pe autor ca fiind „un exemplu de extremism de tip intern, care diseminează informații pe Internet.” Din declarațiile fostei soții și a apropiaților, acesta ar fi avut un comportament bipolar și ar fi fost instabil emoțional,neavând însă un diagnostic concret. În timp ce împușca, zâmbea cu seninătate, relatează un martor. Nu se știe clar dacă gruparea Stat Islamic a fost implicată, dar aceasta, în general,profită de incidente de acest gen pentru a și le revendica. Și pe bună dreptate, căci promovează acest tip de acțiuni și comportament. Se dovedește că legătura directă cu o grupare extremistă poate să nu conteze.

Avem de-a face cu o combinație de factori nocivi precum fanatismul și posesia de arme.

În Statele Unite, problema principală nu este aceea că oamenii pot cumpăra arme, ci ușurința cu care pot intra în posesia acestora și măsurile care să prevină ca cei cu probleme de sănătate psihică să aibă acces la ele. Dar industria nu ține cont de aceste elemente, este o afacere și trebuie luată ca atare.

La momentul actual, în SUA, există aproximativ 350 de milioane de arme la o populație de aproximativ 320 de milioane. Având în vedere aceste cifre, din cauza accesibilității la o gamă largă de armament și muniție, se înregistrează zilnic un număr de 122 de morți și răniți, iar de la începutul anului până în prezent, cel puțin 250 de copii sub 11 ani au fost răniți sau uciși de o armă. Se înregistrează 2,9 decese la 100.000 de locuitori, din cauza armelor de foc. Totuși, pe primul loc se află Honduras, cu o rată de 68, 43 la același număr de locuitori. Cu toate că multe alte țări depășesc  Statele Unite la această categorie, violeța armată este fără de asemănare pentru lumea dezvoltată, mai ales dacă ar fi să comparăm cu Canada (0,51) și țări europene precum Franța (0,06), Regatul Unit (0,07) și Germania (0,19), potrivit unor cifre furnizate de Euronews.

În SUA, există cca 350 de milioane de arme la o populație de aproximativ 320 de milioane

Atunci când există un președinte democrat, vânzările de arme cresc. Corectitudinea politică reprezintă un motiv de îngrijorare pentru locuitorii Statelor Unite, din 2008 până în 2013, numărul milițiilor crescând  de la 150 la 1100, odată cu acestea și vânzarea de armament. Președintele Barack Obama, ale cărui încercări de a întări legile privind regimul armelor au eșuat, spunea că orice propunere de a introduce niște legi realiste este percepută drept o amenințare tiranică la adresa celui de-al doilea amendament: „O muniție bine pusă la punct este necesară pentru securitatea unui stat liber, dreptul oamenilor de a purta și deține arme nu poate fi încălcat.”

Asociația Națională a Armelor se opune vehement unor eventuale schimbări ale legilor în cauză. Este interesant de știut faptul că asociația are 5 milioane de mebri și venituri anuale de aproximativ 350 milioane și finanțează constant campanii împotriva controlului armelor.

În ceea ce privește cel de-al doilea Amendament din Constituția Statelor Unite, să nu uităm că această țară s-a construit cu ajutorul armelor și oamenii au învățat să-și apere proprietatea cu orice preț, fiind considerată un drept fundamental, nu doar „ocrotită”, precum găsim în Constituția României.

Plecând de la această idee, este normal ca cetățenii americani să aibă o reacție defensivă la o reglementare mai strictă a regimului armelor și munițiilor. O asemenea schimbare nu poate fi acceptată cu ușurință, fără garanția siguranței. În contextul unei societăți dominate de o continuă neîncredere între cetățeni, posesia de arme reprezintă ceva obișnuit, cu atât mai mult cu cât în accepțiunea poporului american, acea siguranță ți-o poti garanta singur.  Lipsa de încredere și tensiunile continuă între nord și sud.

Nu cred că mai este nicio noutate faptul că această inducere a fricii este o metodă de manipulare și controlare a unei societăți.  Însă mediatizarea unor anumite incidente și ascunderea sau pur și simplu trecerea cu vederea a unor alte evenimente care adunate au niște rezultate mult mai aspre, constituie un alt mijloc de manipulare în direcția dorită la un moment dat. Prin urmare, în această situație, vina este aruncată oarecum asupra comunității musulmane și paradoxal, se promovează posesia armelor de foc. Discuția despre acest subiect nu s-a focusat asupra unei întrebări esențiale și anume: cum a fost posibil ca un individ să intre într-un club de noapte, având la el o semiautomată  AR 15, de altfel atât de populară în întreaga lume?

Având drept exemplu o asemenea catastrofă, cu un impact emoțional major, prima măsură este aceea de a avea capacitatea de autoapărare, intervenind  instinctul de conservare. Ca și rezultat, se supraestimează riscul ca un asemenea incident să aibă loc, în detrimentul riscului pentru evenimente periculoase mai puțin impresionante, dar mult mai frecvente, cum ar fi împușcarea accidentală ori jafurile armate. Cu toate că terorismul reprezintă o foarte mare amenințare care alimentează tensiunile deja existente într-o societate, nu produce totuși cele mai multe victime.

Pentru candidații la președinție, Hillary Clinton și Donald Trump, discursul în urma masacrului din Orlando, Florida va fi ca un fel de test. Clinton susține în continuare o mai bună reglementare a regimului armelor, iar Trump promite că va apăra cu orice preț cel de-al doilea Amendament și că nu va pune corectitudinea politică mai presus de securitatea națională. Soluția lui împotriva terorismului este aceea de a limita numărul migranților din țările majoritar musulmane care au reprezentat la un moment dat o amenințare la adresa SUA, a Uniunii Europene și a aliaților acestora, iar cu acest răspuns câștigă alegători. Este total  greșită  acuzarea populației musulmane de comiterea unor asemenea atrocități care nu este caracteristică acestei religii și nici unei alteia. (A se face distincția între islamism, fundamentalism islamic și islam!

 Cu toate că terorismul reprezintă o foarte mare amenințare care alimentează tensiunile deja existente într-o societate, nu produce totuși cele mai multe victime

Odată cu evoluția noastră, mă refer aici la mentalitate, credeam că divergențele între națiuni și confesiuni religioase va ajunge treptat la un sentiment  al unității comune, astfel încât pacea și siguranța, cele dintâi bunuri, vor fi accesibile întregii omeniri. Rezolvarea se poate afla în toleranță și reconciliere, însă obținerea păcii pe calea armelor este mult mai convenabilă pentru grupurile aflate la putere. Carnagiile de acest gen sunt folosite drept elemente de inculcare a fricii și de justificare și promovare a războiului împotriva terorii. Lăsând la o parte însă teoria conspirației, să nu uităm că noi ne antrenăm în luptă cu un inamic fără scrupule, iar în încercările de a plăti cu aceeași monedă nu vom ieși la liman. Luptăm ținând cu dinții de anumite principii, pe când inamicul nostru luptă ca și cum nu ar avea nimic de pierdut, iar acesta este cel mai periculos dușman.