Abuzul în serviciu, redefinit. DNA, nemuțumită

Articolul privind abuzul în serviciu a fost adoptat în forma propusă de Ministerul Justiției.

Citește și: Procurorii DIICOT și trădarea națională

Abuzul în serviciu va fi definit astfel: „ Fapta funcţionarului public, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, care refuză să îndeplinească un act sau îl îndeplineşte prin încălcarea unor dispoziţii exprese dintr-o lege, ordonanţă de urgenţă sau ordonanţă de guvern, în scopul de a obţine pentru sine, soţ, rudă sau afin până în gradul al II lea inclusive, mai mare decât echivalentul unui salariu minim pe economie sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime nepatrimoniale ale unei persoane fizice sau juridice, vătămare constantă în mod definitive prin act al organului competent, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani sau cu amendă”.

Articolul a fost votat de 13 parlamentari „pentru”, 7 – contra și o abținere.

Direcția Națională Anticorupție a reacționat imediat și a dat publicității o evaluare a impactului pe care această modificare le va avea asupra investigațiilor  penale. Evaluarea a fost realizată de procurorii DNA.

Din punctul de vedere al DNA, propunerea Ministerului Justiției și îmbrățișată de parlamentarii comisiei speciale pentru legile justiției ar avea ca effect dezincriminarea  unor categorii largi de fapte. Aceasta ar însemna că procurorii vor închide numeroase dosare.

„În prezent infracțiunea de abuz în serviciu este definită drept «fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos ( adică îndeplinește prin încălcarea legii – conf. Deciziei 405/2016 a CCR) și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică»”, se arată în comunicatul DNA.

Potrivit analizei realizate de procurorii DNA, o problemă pentru investigațiile penale o constituie introducerea condiției ca fapta să fie săvârșită în scopul obținerii unui folos.  DNA este de părere că prin impunerea acestei condiții se restrânge „domeniul de aplicare al infracțiunii”.

Citiţi şi: Ambasadorii îngrijorați azi, indiferenți cu câteva luni în urmă

„Impunerea condiției ca fapta să fie săvârșită în scopul obținerii unui folos de către funcționarul public sau de o persoană apropiată acestuia restrânge extrem de mult domeniul de aplicare a infracțiunii.
Spre exemplu, în cursul anului 2017, Direcția Națională Anticorupție a dispus trimiterea în judecată a unor inculpați pentru săvârșirea a 215 infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice. Din analiza preliminară a acestor cauze, realizată până în acest moment, nu a fost identificat niciun dosar în care autorul să fi urmărit obținerea unui folos personal, astfel încât includerea condiției suplimentare ar putea avea ca efect dispunerea de soluții de achitare în toate dosarele cu care a fost sesizată instanța pentru săvârșirea acestei infracțiuni, inclusiv în situațiile unde s-au dispus deja condamnări definitive. Similar, vor fi adoptate soluții de clasare în dosarele aflate pe rolul organelor de urmărire penală având ca obiect infracțiuni de abuz în serviciu.
Astfel, indiferent de gravitatea încălcării legii sau de cuantumul prejudiciului, faptele funcționarilor publici nu vor mai atrage răspunderea penală.
Spre exemplu, fapta funcționarului public care atribuie în mod nelegal unui prieten sau unui coleg de partid un contract de achiziție publică supraevaluat ori dispune restituirea nelegală a unui imobil nu va mai fi incriminată, chiar dacă funcționarul acționează cu intenția de a încălca legea și chiar dacă aceste fapte pot produce consecințe de zeci sau sute de milioane de euro bugetului, așa cum există numeroase exemple în practica judiciară.
Considerăm că o asemenea modificare nu este oportună, având în vedere nevoia de a proteja în mod eficient valori sociale importante, precum integritatea patrimoniului public care poate fi afectat de actele funcționarilor publici cu încălcarea legii.
O modificare de asemenea importanță, care răstoarnă viziunea constantă a Codului penal cu privire la răspunderea funcționarilor publici și care nu corespunde vreunei observații a Curții Constituționale, ar trebui să fie rezultatul unei dezbateri ample în societate, în urma unei analize atente a tuturor consecințelor posibile”, se arată în comunicatul DNA.

O altă problemă sesizată de DNA se referă la cerința ca prejudiciul să fie constatat de un organ competent. DNA este de părere că introducerea acestei condiții „ se creează premisele ca efectuarea actului de justiție să poată fi împiedicată de către persoane din afara sistemului judiciar”

„Cerința ca prejudiciul să fi fost constatat în mod definitiv prin act al organului competent restrânge și mai mult sfera potențială de aplicare a infracțiunii și încalcă mai multe prevederi constituționale.
Prin introducerea unei asemenea condiții în conținutul infracțiunii se creează premisele ca efectuarea actului de justiție să poată fi împiedicată de către persoane din afara sistemului judiciar. Spre exemplu, dacă organul de urmărire penală este sesizat că un ministru a săvârșit o faptă de abuz în serviciu, trimiterea în judecată ar fi condiționată de existența unui act constatator al prejudiciului întocmit de un organ care se poate afla în subordinea sau sub influența acestui ministru.
Singurul organ competent să constate elemente de fapt care intră în conținutul unei infracțiuni este instanța de judecată. Numai judecătorul, analizând probele administrate și făcând aplicarea legii, poate stabili în mod definitiv dacă o anumită faptă a produs sau nu un prejudiciu, iar acest raționament nu poate fi condiționat de existența unui act administrativ anterior hotărârii judecătorești.
Prevederea este contrară dispozițiilor art. 124 alin. 3 din Constituție, care prevăd că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Dacă legea sancționează o anumită fapta, decizia judecătorului nu poate depinde de manifestarea de voință a unui organ administrativ.
De asemenea, textul propus nu respectă cerințele constituționale de previzibilitate a legii, în condițiile în care nu indică organele care ar avea competența să constate existența prejudiciilor”, se precizează în comunicatul DNA.

Citiţi şi: M-am săturat de această formulă arogantă de comunicare

A treia și ultima problemă sesizată de DNA se referă la reducerea limitelor de pedeapsă.

„Reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiune va avea ca efect reducerea semnificativă a termenelor de prescripție a răspunderii penale, de la 8 ani la 5 ani.
În condițiile în care aceste fapte sunt în mod uzual descoperite la mult timp după săvârșirea lor, de obicei după schimbarea conducerii instituțiilor publice, iar probatoriul administrat pentru dovedirea infracțiunii de abuz în serviciu este deosebit de complex, vor exista numeroase situații în care tragerea la răspundere penală va fi împiedicată ca urmare a intervenirii prescripției, atât în cauze aflate în curs de urmărire penală, cât și pe rolul instanțelor, urmând să se înregistreze numeroase soluții de clasare și încetare a procesului penal.
Prezenta evaluare a fost transmisă la data de 2 iulie 2018 către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”, se arată în sursa citată .