Academicianul Bogdan C. Simionescu: Nu poți construi prin superficialitate!

De la un tânăr curios, la un academician vizionar – Bogdan C. Simionescu în paginile Q Magazine.

Sufocați de subcultură

Academicianul Bogdan C. Simionescu s-a născut la Iaşi, la 16 martie, într-o familie de învăţători şi profesori care l-au educat în spiritul valorilor autentice. Datorită apropierii familiei sale de mari oameni de cultură şi de ştiinţă – poeta Otilia Cazimir, savanţii Ştefan Procopiu, Grigore Moisil, profesorii Paul Flory şi Ephraim Katzir – a avut, de mic, repere profesionale dar mai ales morale.

Academicianul Bogdan C. Simionescu şi-a dorit, din adolescenţă, să calce pe urmele marilor personalităţi şi să exceleze. Curiozitatea a fost calitatea principală care l-a impulsionat, aşa cum mărturiseşte chiar Domnia sa. În 1975 a devenit cel mai tânăr doctor în ştiinţe din România.

„Dorinţa de cunoaştere mi-a fost alimentată pe parcursul vieţii de literatura universală şi de oamenii extraordinari pe care am avut şansa să-i întâlnesc încă din copilărie. Curiozitatea m-a ajutat să mă apropii de acest vis, prin muncă, încăpăţânare, dedicare şi sacrificiu. Nimic extraordinar şi, mai ales, durabil nu poate fi construit prin superficialitate şi munca de doar opt ore pe zi”, a declarat academicianul Bogdan C. Simionescu pentru Q Magazine.

Motto-ul său a fost şi rămâne „Managerul este în slujba instituţiei, nu viceversa”. În anul 2000, când a câştigat concursul de director al Institutului de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” din Iaşi, nu era încă membru al Academiei Române. După câteva luni de muncă, a realizat că anumite obstacole dublate de birocraţie îl vor împiedica să implementeze planul său managerial şi, probabil, va eşua în procesul de modernizare a celui mai mare institut al Academiei Române.

Atunci a decis să meargă în audienţă la preşedintele instituţiei, profesorul Eugen Simion. „I-am explicat problemele întâmpinate şi l-am rugat să acorde încredere viziunii mele. Mai mult, i-am înaintat demisia mea, în alb, pentru a mă destitui din funcţia de director, dacă circumstanţele o vor cere. Domnia Sa m-a sprijinit şi m-a asigurat de încrederea sa. De atunci lucrurile au început să funcţioneze lent, dar constant, spre un succes binemeritat al cercetării şi ştiinţei româneşti, până la urmă, deoarece ştiinţa românească a fost şi rămâne un excelent ambasador al ţării”, îşi aminteşte academicianul.

Academicianul Bogdan C. Simionescu este profesor la Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” din Iaşi, cercetător ştiinţific la Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni” şi vicepreşedinte al Academiei Române. Peste patruzeci de serii de studenţi au urmat cursurile sale, mulţi dintre ei elaborându-şi lucrarea de licenţă/dizertaţie sub coordonarea sa. Este Preşedinte al Şcolii Doctorale a Academiei Române (SCOSAAR) şi al Comitetului Român de Istoria şi Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST).

LUPTĂ PENTRU LIMBA ROMÂNĂ LA CHIŞINĂU

Am descoperit recent o serie de lucrări inedite despre marii români, adevăraţi ambasadori ai ţării noastre, în colecţia „Emblematic România”, publicate de editura Paideia. Am aflat între timp că aceasta urmează să lanseze, în cadrul asociaţiei cu acelaşi nume, o serie de evenimente prin care să promoveze tot ce-i românesc, invitând să conferenţieze academicieni, oameni de ştiinţă.

Bogdan C. Simionescu vrea o Academie Română mai puternică şi mai vizibilă, considerând că datoria elitelor este să se implice activ în viaţa societăţii, coborând din turnul de fildeş. Mai ales astăzi când suntem sufocaţi de subcultură şi de pseudomodele.

„Lupt pentru îmbunătăţirea constantă a nivelului cercetării ştiinţifice din institutele Academiei Române. Doar acestea pot realiza, de exemplu, Dicționarul Limbii Române, Istoria Românilor şi multe alte opere fundamentale pentru naţiunea noastră”, mai spune academicianul Simionescu.

Are o colaborare bună cu Academia de Științe a Moldovei, mergând deseori la Chişinău, sprijinind demersurile preşedintelui instituţiei, Ion Tighineanu. A obţinut sprijinul Academiei Române pentru continuarea publicării unor reviste culturale în limba română la Chişinău, luptând pentru invalidarea sintagmei „limbă moldovenească”.

„Lupt pentru românii din provinciile istorice şi pentru cei din afara graniţelor, uitaţi de statul român. Am militat în Parlamentul Republicii Moldova şi în cadrul întrevederilor cu diverşi miniştri pentru invalidarea noţiunii de limbă moldovenească. De asemenea, ajut de mulţi ani comunitatea românească din Ucraina. Am fost acolo, cunosc problemele arzătoare care, din păcate, pot fi ameliorate doar prin implicarea activă şi permanentă a statului român”, susţine Bogdan C. Simionescu.