Actrița Ioana Pavelescu despre experiența americană și epoca prostului gust

Actrița Ioana Pavelescu vorbește despre experiența scenei americane, dar și despre urâtul cotidianului, în exclusivitate pentru Q Magazine.

Ioana Pavelescu s-a născut la București și este fiica actriței Corina Constantinescu şi a medicului pediatru, Mihai Pavelescu. Succesul artistic l-a cunoscut odată cu rolul Rusanda din filmul Osânda, regizat de regretatul Sergiu Nicolaescu, cu care a avut o lungă și frumoasă colaborare.

De-a lungul carierei sale, actrița a jucat alături de nume mari ale scenei românești – Amza Pellea, Gheorghe Dinică, Ovidiu Iuliu Moldovan, Gina Patrichi şi mulți alţii.

Foarte apreciată de public şi cu o carieră impresionantă în spate, a plecat la New York, imediat după Revoluţie. Peste Ocean, a apărut alături de actori celebri precum Liz Hurley, Danny Aiello, Grace Zabriskie.

În 2013, a câștigat Premiul pentru cea mai bună actriță în cadrul Festivalului de Film Independent din New York.

Ioana Pavelescu a revenit în România în urmă cu câțiva ani și poate fi văzută în spectacole la Teatrul Mic, Teatrul Bulandra și Teatrul Metropolis.

„Ioana Pavelescu se întreabă din când în când ce face, dar, de cele mai multe ori, dialogul devine agresiv. Cred că cititul ne mai scoate din impas și implicarea în tot felul de proiecte, probleme și șuete cu prietenii.

La reluarea stagiunii, în toamnă, la Teatrul Metropolis, vă invit la Secretul Doctorului Honigberger, în regia lui Dragoș Galgoțiu, o dramatizare după nuvela lui Mircea Eliade, făcută de regizor.  O reîntâlnire cu Dragoș, după atâția ani, pentru mine este foarte importantă și îi mulțumesc din tot sufletul.  Nu am să uit niciodată atmosfera pe care a creat-o la repetiții, măiestria lui de a ne aduce acolo unde ne întâlneam cu el, cu bântuirile lui.  O întâlnire de o asemenea intensitate și importanță nu o uiți toată viața.”, spune Ioana Pavelescu pentru Q Magazine.

Experiența americană

„În America, începând din școală, criteriul valoric este singurul care acționează în îndrumarea elevilor și studenților. Iar în preocuparea celor care răspund de destinele teatrelor, ca să ajungem și în domeniul pe care îl cunosc cel mai bine, se află întotdeauna grija ca de pe afișele stagiunilor să nu lipsească niciodată din repertoriu dramaturgia clasică universală și cea americană.

Alături de celebra actriță Liz Hurley

Cred că cel mai important premiu pentru un actor este bucuria pe care o are când se află pe scenă și simte că ceea ce face el, acolo, este important, înseamnă ceva, rămâne undeva…  Și, ca un bonus, recunoașterea rezultatului muncii sale de către cei la care el se raportează. Așa că pot spune că l-am primit și sper să-l mai primesc.

Cotidianul urâtului

„Cu toate că trăim în plină epocă a manelelor, telenovelelor și prostului gust, teatrele își duc mai departe munca lor de căutare și introspecție într-o lume paralelă, parcă, de care se bucură, încă, un public restrâns.

Cu totul altceva se întâmplă cu filmul românesc în general, care se adresează unui alt segment de public. Majoritatea regizorilor de film vorbește pleonastic despre acest adevăr al urâtului pe care îl trăim. Cotidianul urâtului nu este interesant pe ecran, decât dacă restructurează sufletul privitorului după vizionare.  O exorcizare prin expunerea bubelor și noroaielor vieții cotidiene de la noi, am văzut-o în puține producții de film, la trei creatori, pe care eu îi consider cei mai importanți. Știu ei cine sunt!”

În spectacolul Zelda (The Last Flapper) de William Luce

Scena este singurul loc care îi dă sentimentul că este utilă

„Continuu să fac în fiecare zi ceea ce îmi place, ceea ce consider eu că este important pentru mine, ceea ce cred că este unicul meu spațiu de manifestare.”

Noroc

„Cred și azi în ceea ce credeam și la 20 de ani. Am avut noroc, am ales bine în ce să cred. Experiența americană mi-a dezvoltat un spirit civic pe care nu mi-l cunoșteam.  Viața într-o societate care îți dă impresia că părerea și opinia ta contează, te responsabilizează. Devii activ civic. Devii conștient de faptul că poți contribui la binele pe care îl dorești pentru cei din jur, pentru locul unde trăiești și muncești, pentru țară.”